Fluxurile de investiţii străine directe ale celor nouă pieţe emergente din estul şi sud-estul Asiei vor ajunge la 400 miliarde dolari până în 2020, în contextul în care importanţa Asiei în comerţul global va continua să crească în următorii zece ani, potrivit unui raport al Ernst & Young.
Cele nouă pieţe emergente incluse în raportul Beyond Asia: strategies to support the quest for growth sunt Singapore, Malaezia, Taiwan, Coreea de Sud, Thailanda, Indonezia, Hong Kong, Vietnam şi China continentală.
Raportul a evidenţiat faptul că cele mai importante diferenţe strategice dintre companiile asiatice sunt determinate de nivelul lor de internaţionalizare: cele a căror activitate se derulează într-una sau mai multe pieţe din afara Asiei (numite în continuare companii “orientate global”) abordează provocările creşterii în mod diferit faţă de cele care operează doar în regiunea Asiei (companii “orientate regional”).
Companiile asiatice sunt în căutare de noi pieţe nu numai pentru a-şi extinde baza de clienţi, ci şi pentru a obţine noi tehnologii şi a dezvolta noi abilităţi.
Dintre companiile “orientate global” care au participat la sondaj, 42% consideră China ca fiind cea mai buna oportunitate de creştere pentru organizaţia lor, urmată de India (33%), Indonezia (29%), Vietnam (25%), Orientul Mijlociu şi Africa de Nord (24%) şi Brazilia (24%).
Companiile “orientate regional” au indicat Europa de Vest (32%) ca fiind cea mai bună oportunitate de creştere, aceasta fiind urmată de Orientul Mijlociu şi Africa de Nord (28%), Brazilia (20%), Rusia (18%) şi Europa de Est (15%).
Argumentele pe care se bazează decizia de investiţie a companiilor asiatice atunci când vizează pieţe dezvoltate sunt complexe şi cu multe faţete, atât în cazul organizaţiilor regionale cât şi al celor globale. Factori precum accesul la noi tehnologii şi canale de distribuţie sunt considerate cele mai importante.
Dintre cei intervievaţi în cadrul studiului, directorii companiilor “orientate global” au indicat ca beneficii cheie ale extinderii pe pieţe dezvoltate câştigarea de clienţi noi şi creşterea vânzărilor (40%), accesul la noi tehnologii sau inovaţii (39%), accesul la noi canale de distribuţie (31%), recuperarea diferenţelor în adaptarea produselor şi serviciilor lor la cererea pieţei (29%) şi împărţirea riscului pe mai multe pieţe (25%).
Executivii din conducerea companiilor “orientate regional” au indicat accesul la muncitori calificaţi (41%), accesul la resurse naturale/materii prime (40%) şi accesul la forţa de muncă ieftină (39%) ca primele trei beneficii ale extinderii pe pieţele dezvoltate.
Majoritatea executivilor (66%) din companiile cu focus global intervievaţi au explicat că principalul beneficiu al extinderii pe o piaţă emergentă îl reprezintă câştigarea de clienţi noi şi creşterea vânzărilor. Alte avantaje evidenţiate au fost recuperarea diferenţelor în adaptarea produselor şi serviciilor lor la cererea din piaţă (34%), accesul la noi canale de distribuţie (34%) şi accesul la forţă de muncă ieftină (27%).
Pentru companiile “orientate regional”, principalele beneficii sunt recuperarea diferenţelor în adaptarea produselor şi serviciilor lor la cererea de pe piaţă (38%), accesul la noi canale de distribuţie (36%) şi câştigarea de clienţi noi/creşterea vânzărilor (35%).
Companiile aflate în expansiune îşi extind progresiv implicarea în pieţele noi. De obicei, acestea încep prin a fi exportatori direcţi, urmând apoi să-şi deschidă propriile birouri de vânzare şi distribuţie pe plan local, pentru ca, în final, să încheie parteneriate.
