Pe parcursul anilor, în climatul investiţional al RM au avut loc mai multe schimbări pozitive, elementele cele mai atractive ale acestuia fiind presiunea fiscală redusă (una dintre cele mai mici din Europa), stabilitatea macroeconomică, forţa de muncă relativ ieftină şi calificată. Cu toate acestea, în comparaţie cu alte ţări din regiune, climatul investiţional nu este un atu pentru R. Moldova. Faptul acesta îl denotă atât poziţia Moldovei în rating-urile internaţionale, cât şi comparaţia directă a performanţelor privind atragerea Investiţiilor Străine Directe (ISD) dintre ţări. Moldova se poziţionează pe ultimul loc în Europa la indicatorii de atragere a ISD. Care sunt cauzele şi cum ar putea fi remediat acest aspect important pentru o dezvoltare economică durabilă, aflăm din interviul realizat cu expertul IDIS “Viitorul”, economistul Ion Tornea.
– Stimate dle Ion Tornea, ce îi atrage pe investitorii străini în R. Moldova şi care sunt motivele ce îi determină să evite investiţiile în ţara noastră?
– Să începem prin a explica importanţa fluxurilor de ISD. Acestea joacă un rol din ce în ce mai important în economia contemporană. Acestea, alături de capitalul autohton, participă direct la procesul de dezvoltare a economiilor naţionale şi contribuie considerabil la sporirea competitivităţii economiilor. Cu toate acestea, nici fluxurile de ISD, şi nici beneficiile de pe urma acestora nu vin în mod automat. Odată cu realizarea tot mai mare de către toate ţările a importanţei ISD, acestea acordă o atenţie tot mai mare politicilor care pot spori beneficiile unor astfel de investiţii asupra dezvoltării ţărilor lor. În cazul ţărilor mici, cu capacităţi locale limitate (cum este cazul Republicii Moldova), orice proces de dezvoltare este sortit să fie mult mai dependent de ISD, decât în cazul altor ţări.
Dacă e să vorbim de aspectele pozitive, de factorii care atrag investitorii străini, atunci trebuie să menţionăm presiunea fiscală redusă (una dintre cele mai mici din Europa); stabilitatea macroeconomică (stabilitatea relativă a valutei naţionale şi rata relativ redusă a inflaţiei, deficitul bugetar şi ponderea datoriilor de stat în PIB în limitele valorilor moderate, creşterea economică înregistrată în ultimul deceniu); amplasarea geografică strategică a ţării, solul, clima favorabilă, existenţa tradiţiilor în industria prelucrătoare, în special în cea a produselor agro-alimentare; forţa de muncă relativ ieftină şi calificată; existenţa unor acorduri de comerţ şi de liber schimb la nivel mondial şi regional, ceea ce face ca limitările legate de dimensiunea mică a pieţei interne să fie în mare parte eliminate.
– Cu toate acestea, R. Moldova e pe ultimele locuri în topul ţărilor privind ISD.
– Da. Conform ultimului Sondaj al Întreprinderilor, realizat de Banca Mondială (Enterprise Surveys 2009), cele mai mari 3 obstacole în derularea afacerilor în R. Moldova sunt accesul la finanţare, calificarea joasă a forţei de muncă şi accesul la terenuri. Un alt indice important, ce caracterizează atractivitatea economiei unei ţări pentru investitori este indicele libertăţii economice, calculat de către Heritage Foundation. Potrivit acestuia, în anul 2013, Moldova se situa pe poziţia 115 din 185 de ţări, fiind plasată în categoria ţărilor „preponderent nelibere”. În acelaşi clasament, Macedonia se situa pe poziţia 43, Armenia – pe locul 38, iar Albania – pe locul 58. În ceea ce priveşte libertatea investiţională, Moldova împărţea locurile 129-141 împreună cu alte 12 state. În alt clasament internaţional, Doing Business 2013, elaborat de Banca Mondială, Moldova s-a clasat pe locul 83 din 185 de ţări după uşurinţa derulării afacerilor, inclusiv pe locul 82 la protecţia investitorilor. Îmbunătăţirea performanţei în cadrul acestor clasamente ar trebui să facă parte din eforturile politicii de atragere a ISD. Iar acest lucru nu este posibil fără îmbunătăţirea climatului investiţional şi de afaceri.
Intervenţiile guvernamentale active, influenţa mare a politicii asupra sferei economice, acţiunile cu caracter represiv ale organelor statului, inclusiv asupra unor investitori străini sau instabilitatea politicilor economice sunt câteva elemente care determină investitorii străini să evite ţara noastră. Desigur că un rol important îl are şi emigrarea masivă a forţei de muncă, precum şi imaginea nefavorabilă a RM în lume, aceasta fiind percepută ca o ţară săracă şi imprevizibilă. Conflictul din Transnistria înrăutăţeşte şi mai mult această imagine. Nici fenomene precum birocraţia sau corupţia nu trebuie neglijate. Un alt impediment este cauzat de intervenţiile administrative frecvente în activitatea agenţilor economici, inclusiv sub formă de controale şi inspecţii.
– Investitorii străini au preferinţe pentru anumite regiuni ale ţării?
– Un specific al ISD în Moldova este că acestea sunt foarte concentrate sub aspect teritorial şi că, în timp, această concentrare doar s-a consolidat. Cu toate că numărul companiilor cu participarea capitalului străin, care au investit în Moldova în perioada 2008-2011 a crescut cu 26%, absoluta majoritate a unor astfel de companii (mai mult de 84%) este amplasată în Chişinău. Pentru comparaţie, numărul unor astfel de companii a crescut în regiunea de dezvoltare Nord (fără Bălţi) cu 15%, în regiunea de dezvoltare Sud – cu 20% şi în regiunea de dezvoltare Centru cu 23%. Oraşul Bălţi a înregistrat în această perioadă cea mai mare creştere a numărului de companii care au în componenţa lor investiţii străine – cu 58% (chiar mai mult decât Chişinăul, în care creşterea a fost de 26%), confirmând faptul că se transforma în al doilea pol important de creştere a activităţii economice şi industriale din Moldova, după Chişinău. În mare parte, acest lucru se datorează numărului relativ mare al populaţiei, prezenţei infrastructurii fizice şi sociale mai dezvoltate decât în alte regiuni (cu excepţia Chişinăului), tradiţiilor şi existenţei unui număr de companii industriale, precum şi prezenţei zonei economice libere. Găgăuzia, de asemenea, a înregistrat în această perioadă o creştere semnificativă a numărului de companii cu capital străin – cu 31%.
– Care sunt domeniile de activitate cele mai solicitate?
– Cu toate că numărul total al companiilor cu participarea capitalului străin înregistrate (3877 în 2011) poate părea destul de mare, în afara faptului că absoluta lor majoritate se află în Chişinău (3270), cea mai mare parte a acestora este, de asemenea, concentrată în sectorul comerţului cu ridicata/amănuntul – 1420, şi doar 531 în industrie. În lipsa unor date statistice referitoare la mărimea acestor companii, putem presupune că, în marea lor majoritate, acestea fac parte din categoria întreprinderilor mici şi mijlocii, cu o valoare medie a capitalului social de ceva mai puţin de 2 milioane lei (fără sectorul activităţilor financiare, precum şi cel al aprovizionării cu gaze, energie electrică şi apă).
Aceste date denotă faptul că, în afara capitalei şi a oraşului Bălţi, R. Moldova nu este foarte atractivă pentru investitori, în special din cauza infrastructurii fizice şi sociale slab dezvoltate. Totuşi, forţa de muncă mai ieftină în raioane reprezintă un avantaj competitiv al acestora şi a determinat amplasarea unor companii străine în afara mun. Chişinău. Aceasta se referă la sectoarele intensive în forţă de muncă (cum ar fi industria confecţiilor şi a îmbrăcămintei, producerea echipamentelor electrice şi electronice), sectoarele în care proximitatea faţă de materia primă este importantă (fabricarea băuturilor, prelucrarea şi conservarea fructelor şi legumelor, a produselor lactate, producerea materialelor de construcţie) şi sectoare orientate spre deservirea agenţilor economici amplasaţi prioritar în alte zone decât capitala (de exemplu, servicii de închiriere şi servicii prestate altor întreprinderi).
– Cum au evoluat companiile cu capital străin din ţara noastră de-a lungul timpului?
– Capitalul străin a avut un aport important la creşterea economiei moldoveneşti după declinul dramatic din anii ’90. Republica Moldova a reuşit să atragă ISD cât de cât mai importante, doar după anul 2004. Până atunci, fluxurile de ISD nu au urmat un trend bine definit, iar creşterile mai semnificative se datorează intrării episodice pe piaţa moldovenească a unor companii mari, de ex. Lukoil (Rusia) în 1995, Union Fenosa (Spania) în 2000. Ponderea cea mai mare în stocul ISD acumulate în capitalul social la sfârşitul anului 2012 (52,7%) a revenit investitorilor din ţările UE. Conform datelor BNM, circa un sfert din investiţiile UE în R. Moldova provin din Olanda şi Cipru. Investitorilor din CSI le-au revenit 11,6% din stocul investiţiilor străine directe în capitalul social, iar investitorilor din alte ţări – 35,7%. Pe ţări individuale, cei mai mari investitori în Moldova sunt companiile din Rusia, cu peste 190 mil. $, dar investiţiile reale provenind de la investitorii ruşi ar putea fi mai înalte din contul investiţiilor care figurează ca fiind din Olanda sau Cipru. Urmează investiţiile din Olanda, cu ceva mai mult de 150 mil. USD, SUA – cca. 145 mil. $, Cipru şi Germania, cu cca. 140 mil. $ fiecare.
Cele mai multe din investiţiile străine directe sunt concentrate în activităţile de intermediere financiară, în special în bănci. Acest lucru dovedeşte că piaţa ISD din R. Moldova este dominată de investiţiile de valorificare a pieţelor, aparţinând unor grupuri financiare cu reţele extinse în mai multe ţări (Groupe Société Generale, Gruppo Veneto Banca, Erste Bank, Pro Credit, Raiffeisen, etc.).
Următorul sector ca interes pentru investitori străini este industria prelucrătoare, ponderea acesteia în stocul ISD crescând în ultimii 4 ani de la 19,1% până la 23,5%. Printre cei mai mari investitori în acest sector se numără Lafarge (producerea cimentului), Knauf (materiale de construcţie), Sudzuker (producerea zahărului), Draexlmaier şi Lear Corporation (industria componentelor şi accesoriilor automobilistice), Lactalis Group şi Efes (industria alimentară şi a băuturilor) etc. Se pare că motivul principal al investiţiilor companiilor respective în acest sector este exploatarea costurilor locale reduse (în special forţa de muncă), precum şi a resurselor locale (în industria materialelor de construcţie şi prelucrarea materiei prime agricole), dar şi piaţa locală (industria alimentară şi a băuturilor).
Ponderea comerţului cu ridicata şi amănuntul în totalul stocului de ISD s-a redus de la 23,3% în 2008 până la 16,8% în 2012. Principalii investitori în acest sector sunt grupurile Metro, Lukoil, Mabanaft, Petrom, Rompetrol etc. Evident, aceşti investitori sunt interesaţi în primul rând de piaţa locală, însă criza economică şi epuizarea “boom”-ului consumului din anii 2007-2008 a mai temperat ritmul investiţiilor în acest sector. Cu toate acestea, se observă o predilecţie a investitorilor străini pentru sectoarele de bunuri necomercializabile (non-tradable), cu rate înalte ale recuperării investiţiilor, însă fără un impact major asupra competitivităţii economiei RM (cca. 75% din stocul total de ISD). De asemenea, majoritatea ISD în R. Moldova aparţin unor companii mari. Sectorul real productiv al economiei şi al IMM se bucură mai puţin de efectele investiţiilor străine, de unde şi competitivitatea joasă a acestor sectoare şi a produselor autohtone.
– Care ar fi recomandările pentru atragerea sporită de IDS în ţara noastră?
– Acordarea dreptului investitorilor străini de a achiziţiona terenuri agricole; dezvoltarea infrastructurii, prin atragerea sectorului privat în reconstrucţia şi gestionarea drumurilor naţionale; îmbunătăţirea legislaţiei fiscale şi a administrării fiscale; armonizarea legislaţiei referitoare la gestionarea corporativă şi concurenţă, la standardele şi normele UE; diminuarea poverii administrative, prin reducerea numărului de rapoarte şi optimizarea procesului de raportare; revizuirea funcţiilor organelor de inspecţie; eliminarea dublării controalelor şi documentelor solicitate de la agenţii economici; facilitarea comerţului prin eliminarea barierelor administrative şi a practicilor de monopol în derularea operaţiunilor de import-export şi recunoaşterea certificatelor eliberate de ţările membre ale UE pe teritoriul RM şi lista poate continua.
Alina Cujbă
