Salariul anului trecut a trăit o neîndurătoare perioadă de ameninţări, indiferent de domeniul în care s-au îndeplinit muncile pentru care a fost calculată remunerarea. A fost ameninţat cu reduceri şi ele s-au produs pe ici-colo, având suficiente argumente pentru a se lua asemenea decizii. Au fost “ameninţări” şi de alt gen: că leafa va creşte, iar motivaţia a avut, de cele mai multe ori, o mască trasă pe faţă. Şi a crescut. Pandemia a produs salturi salariale pe care nu le-ar fi putut opera nici un guvern în condiţii normale de viaţă. Este o realitate pe care o recitim de la o zi la alta, dar o realitate pe care nu ne-am fi dorit-o vreodată.
În principiu, creşterea din anul trecut nu a făcut decât să continue majorările la care asistăm de mai mulţi ani, fie că acestea se produc ca rezultat al politicilor promovate de stat, fie că ar fi o consecinţă a presiunilor pe care viaţa le pune asupra noastră prin preţuri la mărfuri şi servicii.
Biroul Naţional de Statistică arată în raportul său de la sfârşit de an că, câştigul salarial mediu lunar nominal brut la unităţile din sectorul real cu 4 şi mai mulţi salariaţi şi toate instituţiile bugetare în anul 2020 a constituit 8107,5 lei, fiind în creştere cu 10,2 la sută faţă de anul 2019.
Dar creşterea se vede cu ochiul liber nu doar raportând datele ultimilor doi ani. În trimestrul patru, bunăoară, salariul a crescut simţitor în comparaţie cu trimestru trei al aceluiaşi 2020.
Şi pentru că vorbeam despre o evoluţie a salariului pe durata mai multor ani, se poate vedea că în anul 2015, bunăoară, câştigul salarial mediu lunar era puţin sub 4500 de lei, dublându-se anul trecut în majoritatea domeniilor de activitate.
Cele mai mari valori ale câştigului salarial mediu lunar în trimestrul patru al anului trecut s-au înregistrat în domeniul informaţii şi comunicaţii – 20 310,8 lei; activităţi financiare şi de asigurări – 16 006,0 lei; producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat – 14 385,6 lei. De cealaltă parte, tradiţional, salarii mici au ridicat angajaţii din activităţi de cazare şi alimentaţie publică – 5141,8 lei; agricultură, silvicultură şi pescuit – 5553,0 lei; artă, activităţi de recreere şi de agrement – 6310,0 lei.
Trebuie să spunem că domeniul informaţiilor şi comunicaţiilor a fost unul în care s-au dat mereu salarii bune, anume salariul fiind partea atractivă la angajare. Pe de altă parte, criza pandemică ne-a cerut să recunoaştem ca soluţie în blocajele pe care nu le-am putut ocoli, anume comunicaţiile şi calculatorul. Odată cu asta, braţele de muncă în sfera respectivă au început să fie tratate cu multă atenţie, menajate şi ţinute “la călduţ” inclusiv prin adaosuri la salarii şi alte diverse stimulente.
Asaltul tehnologiilor avansate asupra majorităţii domeniilor economiei naţionale a avut efecte asupra nivelului de salarizare în informaţii, similare efectelor generate de criza pandemică asupra salariilor angajaţilor din sistemul medical. În anul 2019, bunăoară, angajaţii din informaţii şi telecomunicaţii ridicau un salariu de 15 785 de lei, ceea ce reprezenta aproape 115 la sută în raport cu salariul ridicat în 2019. Peste doar doi ani, în aceleaşi entităţi economice salariul mediu constituia puţin peste 20 de mii de lei. Este interesant de ştiut că în 2019 salariul angajaţilor din telecomunicaţii şi informaţii era în principiu egal cu remunerarea angajaţilor din bănci şi asigurări. Doar că salariul celor din domeniul financiar nu a crescut la fel de spectaculos, adăugând timp de doi ani doar puţin sub trei mii de lei.
Merită să urmărim şi evoluţia salarizării în alte domenii, tradiţional dezavantajate de-a lungul mai multor ani: învăţământul şi sistemul medical. Bugetul acestor domenii a fost întotdeauna unul deficitar, iar promisiunile au avut drept expresie reală creşteri nesemnificative pentru angajaţi. Unele schimbări s-au produs totuşi în ultimii doi ani, însă categoriile respective de salariaţi au continuat să figureze în partea de jos a clasamentelor privind mărimea remunerării. În anul 2019, un pedagog ridica un salariu mediu lunar de 6329 de lei şi asta după ce a trecut printr-o creştere de 22 la sută în raport cu 2018. În anul 2020 pedagogilor li s-a adăugat peste o mie de lei (atenţie: în acelaşi interval de timp în informaţii şi telecomunicaţii s-au adăugat aproape cinci mii de lei!). Cea mai spectaculoasă creştere s-a înregistrat în sănătate. Majorarea care s-a produs a distrus tandemul învăţământ-sănătate, pentru că în 2020 un angajat din unităţile ocrotirii sănătăţii aducea lunar acasă în medie zece mii de lei. Masca, combinezonul, mănuşile şi riscurile l-a care sunt expuşi medicii şi personalul de lângă ei, ne-au obligat să luăm de unde nu-i şi să creştem remunerarea în acest domeniu.
Facem uz de cuvintele pe care le folosim în discursurile noastre cu care ieşim în faţa agricultorilor de ziua lor profesională şi spunem: “angajaţii din agricultură, ramura care este locomotiva economiei naţionale şi care este cartea de vizită a ţării prin vinurile pe care le producem, fructele pe care le exportăm, pâinea pe care o punem pe masă” continuă să ridice cele mai mici salarii din Moldova – puţin peste cinci mii de lei. Da, putem vorbi şi aici despre o majorare de circa 1200 lei pe parcursul a trei ani, însă, raportată la salariul mediu pe economie, e totuşi un salariu jalnic, chiar dacă agricultura se confruntă în mod constant cu lipsă de braţe de muncă.
Salariile au scăzut în alimentaţia publică, în transport, depozitare, precum şi în sectorul hotelier. Privit în ansamblu, transportul a fost ameninţat constant cu blocaje, date fiind îngrădirile cu care s-a operat fie între statele cu care avem stabilite relaţii economice, fie pe interiorul unor produceri.
Şi mai trist a fost să vezi geamurile neluminate ale hotelurilor, motivele fiind aceleaşi ca şi în transport. În consecinţă, şi într-un domeniu, şi în celălalt s-au dat salarii mai mici, reducerea lor făcând parte din arsenalul de instrumente cu care s-a încercat şi se mai încearcă încă evitarea falimentului respectivelor unităţi.
În sectorul bugetar, în trimestrul IV al anului 2020, câştigul salarial mediu lunar a fost de 7949,3 lei (+21,1% faţă de trimestrul IV al lui 2019), iar în sectorul economic – 9198,9 lei (+11,0% faţă de trimestrul IV 2019). Deşi ne-am obişnuit să vedem salarii mai mari în sectorul real, trăind convingerea că acesta a tras după sine sectorul bugetar şi a pus presiune pe el în vederea creşterii remunerării, în condiţii de criză sanitară, de blocaje şi de turbulenţe, statul a avut mai multe mijloace pentru a stimula angajaţii. Poate inclusiv din considerentul că încă se mai consideră că banii statului sunt banii nimănui. Este greşit să se gândească astfel, însă modul de gândire nu poate fi schimbat prin ordonanţe, ci doar rotind la nesfârşit acele ceasornicelor.
Constantin Olteanu
