Datoria externă brută a Republicii Moldova s-a majorat faţă de începutul anului cu 4,8 la sută în valoare nominală, dar a scăzut cu 7,4 p.p. relativ la PIB din cauza PIB-ului în creştere. La sfârşitul anului 2018 ea a înregistrat 7 302,02 mil. USD, ceea ce constituie 64,6 la sută raportat la PIB, potrivit datelor Băncii Naţionale a Moldovei.
Datoria externă publică şi public garantată a reprezentat 26,6 la sută din totalul datoriei externe, însumând 1938,89 mil. USD (-3,0 la sută de la începutul anului). Datoria externă privată negarantată s-a cifrat la 5 363,13 mil. USD, în creştere cu 8,0 la sută faţă de 2017.
Cea mai mare parte a stocului datoriei externe brute îi revine datoriei pe termen lung (72,2 la sută). Totuşi, în anul 2018 a continuat creşterea accentuată a datoriei externe pe termen scurt (+15,2 la sută faţă de 31.12.2017), care rezultă preponderent din majorarea angajamentelor externe sub formă de credite comerciale şi avansuri (acestea vor fi achitate parţial prin livrări de mărfuri (partea de avansuri primite anterior pentru exporturi nelivrate), iar parţial reprezintă plăţi amânate pentru importurile efectuate, ce vor fi onorate conform termenelor contractuale).
Datoria externă brută a Republicii Moldova la sfârşitul anului 2018 a constituit 7302,02 mil. USD şi a fost într-o dinamică pozitivă pentru toată perioada prezentată, cu excepţia diminuării de 93,86 mil. USD în trimestrul II 2018 faţă de trimestrul precedent (datorată, în mare parte, modificărilor din cadrul sectorului bancar).
Cea mai mare pondere din datoria externă a revenit societăţilor nefinanciare – 39,5 la sută (cu 0,4 p.p. mai mult comparativ cu situaţia din 30.09.2018), urmate de creditarea intragrup în cadrul investiţiilor directe (inclusiv datoriile pentru importul de gaze naturale) – de 26,2 la sută (în creştere cu 0.2 p.p.), administraţia publică, cu o pondere de 23,4 la sută (-0,2 p.p.), societăţile care acceptă depozite – 5,3 la sută (-0,3 p.p.), BNM – 2,9 la sută (-0,2 p.p.), alte societăţi financiare – 2,2 la sută (+0,1 p.p.), gospodăriile populaţiei – 0,5 la sută (aceeaşi pondere ca la data de 30.09.2018).
Datoria externă sub formă de împrumuturi, alocări de DST şi titluri de angajamente a constituit 4 732,31 mil. USD (64,8 la sută din datoria externă brută), dintre care 41,0 la sută revin sectorului public (datoria BNM, datoria de stat directă, datoria corporaţiilor publice şi UAT), iar 59,0 la sută revin împrumuturilor contractate de agenţii economici din sectorul privat, inclusiv în cadrul creditării intragrup. Stocul împrumuturilor, alocărilor de DST şi al titlurilor de angajamente nu s-a modificat semnificativ faţă de situaţia din 2017.
Cel mai mare creditor al statului, conform situaţiei de la sfârşitul anului 2018, este Grupul Băncii Mondiale cu o pondere de 36,7 la sută din datoria externă publică totală sau 712,34 mil. USD (din care, datoria faţă de AID a constituit 619,07 mil. USD, faţă de BIRD – 91,39 mil. USD şi faţă de CFI – 1,88 mil. USD), urmat de FMI cu 25,5 la sută.
La sfârşitul anului 2018, datoria externă publică şi public garantată a atins valoarea de 1 938,89 mil. USD (26,6 la sută din total), diminuându-se cu 0,4 p.p. faţă de situaţia de la sfârşitul trimestrului III 2018, iar cea privată negarantată – 5 363,13 mil. USD (72,9 la sută din total), fiind în creştere cu 1,5 p.p.
“Moldova al 5-lea an la rând obţine suport financiar extern sub formă de granturi, mult mai puţin decât îşi planifică, însă ratările de oportunităţi sunt şi mai mari. Astfel, dacă Moldova menţinea nivelul de 3,6% din PIB venituri din granturi realizat în 2014, atunci în ultimii 4 ani ea trebuia să beneficieze de 20 miliarde lei suport financiar extern de la partenerii noştri sub formă de granturi. În realitate, suportul pentru aceşti ani va fi de maxim 5,2 miliarde lei, ceea ce înseamnă ratări de circa 15 miliarde lei”, a explicat economistul IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniţă.
Deocamdată, UE a anunţat încă în toamna anului trecut că îşi suspendă asistenţa macrofinanciară de 100 milioane de euro pentru Republica Moldova. Iar în prezent nu există vreun semnal ca aceasta să fie dezgheţată.
Totodată, au fost ratate şi două tranşe de la FMI din acordul de 178 milioane USD. Expertul Transparency Moldova, Veaceslav Negruţa, a declarat într-un interviu pentru europaliberă.org că programul cu FMI a fost abandonat atunci, în iulie 2018, de către autorităţile Republicii Moldova, care, apropo, printre altele au zis că „aşteptăm Fondul Monetar să vină deja după alegeri”. Deci, intenţionat autorităţile au abandonat şi angajamentele care reieşeau din acel program şi acele tranşe – cel puţin două la număr – care trebuiau să vină în Republica Moldova la sfârşit de 2018 şi o altă tranşă în ianuarie-februarie 2019.
Deci, azi avem o situaţie când programul, practic, este pe ultima sută de metri şi în acea jumătate de an cât a mai rămas pentru acest program este foarte complicat să revii la poziţia din momentul în care a fost abandonat, pentru că, între timp, s-au întâmplat mai multe lucruri, mai multe derapaje accentuate şi scoase în evidenţă inclusiv de experţii Fondului Monetar, care au spus mai multe lucruri, care sunt contrare programului. Din punctul de vedere al lui Negruţa, având în vedere că urmează numirea unui alt Guvern, cel mai logic şi cel mai bine pentru Republica Moldova ar fi începerea negocierii sau a discuţiilor asupra unui nou program cu Fondul Monetar. Deoarece programul vechi, cel din 2016, care urmează să se finalizeze în 2019, 75-80 la sută – din spusele chiar şi ale celor de la Fondul Monetar – a fost concentrat şi dedicat rezolvării problemelor din sectorul bancar.
„Pentru a intra într-un dialog cu Fondul Monetar atunci când sunt costuri neacoperite financiar, autorităţile urmează să demonstreze că au capacităţi de consolidare fiscală. Asta ar însemna inclusiv creşterea presiunii fiscale sau a doua opţiune este ca anumite angajamente pe cheltuieli să fie reduse şi atunci să se facă, să se producă această echilibrare de buget”, a mai spus Negruţa.
În urma suspendării finanţării externe, autorităţile Republicii Moldova s-au concentrat pe împrumuturile interne de la bănci, care sunt, de fapt, colacul de salvare pe termen scurt. Însă această situaţie nu reprezintă o soluţie pe tern lung. Au fost stopate toate proiectele de reabilitare a drumurilor din bani externi.
Ministerul Finanţelor a estimat o reducere a finanţării externe în perioada 2019–2021, volumul granturilor externe va scădea considerabil, în special ca urmare a diminuării suportului bugetar din partea UE. Acest fapt va fi parţial compensat prin reducerea cheltuielilor recurente în cadrul bugetar pe termen mediu. „Cu toate acestea, volumul redus de sprijin bugetar va afecta în mod inevitabil spaţiul bugetar-fiscal, în special pentru cheltuielile de capital”, potrivit cadrului bugetar pentru 2019–2021. Aceasta denotă faptul că Guvernul va fi în stare să acopere cheltuielile principale fără a recurge la împrumuturi, ceea ce reprezintă un indicator important al revenirii pe o traiectorie sustenabilă. Totuşi, potrivit Ministerului Finanţelor, perspectivele bugetare sunt foarte restrânse pentru cadrul bugetar pe termen mediu.
Victor URSU
