Sectorul bancar este bine capitalizat şi s-a stabilizat ca urmare a intrării în acţionariatul Victoribank a băncii Transilvania şi achiziţia de către un consorţiu în frunte cu BERD a unui pachet de 40% din capitalul Agroindbank. Totuşi, un risc pe termen scurt în adresa sectorului financiar este activitatea instituţiilor financiare nebancare şi asta, în special, din cauza expunerii unor bănci la respectivele instituţii, a sub-reglementării sectorului şi a educaţiei financiare insuficiente a clienţilor care apelează la ele, potrivit raportului de stare a ţării lansat de către Expert Grup.
La 16 martie 2018 a intrat în vigoare o nouă Lege cu privire la organizaţiile de creditare nebancară, iar unele prevederi ale acesteia oferă un nivel prea înalt de ambiguitate, care face posibilă acumularea de cvasi-depozite de la populaţie.
Portofoliul de credite bancare la nivelul întregului sistem s-a comprimat în 2017, reflectând un apetit mai scăzut pentru riscuri din partea băncilor şi un reflux al clienţilor bancari către organizaţiile de micro-finanţare. Cota creditului bancar în PIB a scăzut, în paralel cu majorarea cotei creditelor neperformante în totalul de credite bancare. Creşterea creditelor neperformante poate fi atribuită aproape integral impunerii de către BNM a unei supravegheri şi evaluări mai stricte a debitorilor băncilor comerciale. În acelaşi timp, depozitele bancare totale, raportate la PIB, rămân la nivelul de circa 40%, astfel încât pasivele majorate finanţează mai mult achiziţiile de către bănci a valorilor mobiliare de stat şi a certificatelor Băncii Naţionale, decât creditarea economiei reale. Ca rezultat, băncile rămân suficient de bine capitalizate şi păstrează un nivel mai mult decât suficient de lichidităţi, fapt ce asigură stabilitatea sistemului, însă acest lucru se întâmplă în detrimentul sporirii creditării, respectiv în detrimentul investiţiilor şi al creşterii economice mai calitative.
“O sursă esenţială de incertitudini rămâne „Moldindconbank”, unde riscurile juridice sunt o barieră esenţială în calea identificării unui investitor strategic. Totodată, procesul de eliminare a acţionarilor care nu satisfac condiţiile de integritate şi de probitate în alte bănci comerciale încă este departe de finalizare. Un risc pe termen scurt în adresa sectorului financiar este activitatea instituţiilor financiare nebancare şi asta, în special, din cauza expunerii unor bănci la respectivele instituţii (după cum a fost arătat în ediţiile anterioare ale Raportului de Stare a Ţării), a sub-reglementării sectorului şi a educaţiei financiare insuficiente a clienţilor care apelează la ele. La 16 martie 2018 a intrat în vigoare o nouă Lege cu privire la organizaţiile de creditare nebancară, iar unele prevederi ale acesteia oferă un nivel prea înalt de ambiguitate, care face posibilă acumularea de cvasi-depozite de la populaţie. În definitiv, nu a fost înregistrat nici un progres substanţial nici în recuperarea activelor bancare delapidate în cadrul fraudei bancare din anii 2012–2014”, se mai spune în raportul de ţară.
De asemenea, Guvernul, BNM şi Comisia Naţională a Pieţei Financiare trebuie să urmărească atent dinamica diverselor companii de micro-finanţare, respectiv, să nu admită expunerea unor părţi terţe la riscurile pe care şi le asumă aceste companii în procesul de creditare.
“Băncile moldoveneşti nu-şi exercită pe deplin funcţia de acumulare a resurselor şi de alocare a acestora pentru finanţarea investiţiilor productive. Prin urmare, din puţinul investiţiilor, majoritatea sunt finanţate din resursele proprii ale firmelor, fapt care vorbeşte despre constrângerile întreprinderilor mici şi mijlocii în ceea ce ţine de dezvoltarea capacităţilor de producere şi de sporirea competitivităţii. Din cauza fraudei bancare, sistemul financiar al ţării va mai rămâne, în viitorul apropiat, incapabil să ofere necesarul de resurse investiţionale, în special, pentru proiectele investiţionale mari, ceea ce face şi mai important rolul surselor străine în finanţarea investiţiilor”, a declarat Adrian Lupuşor, directorul Expert Grup.
Chiar dacă băncile dispun de un volum mare de lichidităţi, acestea nu sunt direcţionate în economie ca urmare a riscurilor de nerambursare a împrumuturilor. În consecinţă, economia moldovenească a continuat să crească, însă cu un ritm relativ lent şi în baza unui model non-durabil. În pofida unor îmbunătăţiri marginale pe plan economic, produse în anii 2017–2018 (stabilizarea economică, inflaţionistă şi a sistemului bancar), s-au menţinut constrângerile fundamentale care au împiedicat o ameliorare sesizabilă a stării ţării şi a calităţii vieţii oamenilor. În particular, s-au făcut remarcate o serie de episoade nefericite cu impact negativ asupra încrederii populaţiei în guvernare, dar şi asupra relaţiilor cu partenerii de dezvoltare. După o ascensiune recuperatoare de 4,5% în 2016, PIB-ul a continuat să avanseze în 2017 (+4,5) şi în prima jumătate a anului 2018 (+4,5%), însă există anumite rezerve privind calitatea acestei creşteri. În plus, un asemenea ritm de creştere economică este insuficient pentru convergenţa veniturilor către standardele ţărilor din Europa Centrală şi de Est pe parcursul vieţii actualelor generaţii.
Republica Moldova are nevoie de ritmuri de creştere de circa 7-8%. Mai mult decât atât, reproducând modelul perioadei anterioare, creşterea din 2017–2018 este bazată pe factori mai curând conjuncturali sau aritmetici, decât fundamentali (creşterea remiterilor are loc pe fundalul bazei scăzute de comparaţie, iar majorarea volumului investiţiilor publice şi a unor cheltuieli sociale este determinată de proximitatea alegerilor şi, respectiv, este una temporară).
Unul dintre factorii esenţiali care, în pofida diverselor provocări climaterice şi economice interne, i-a permis economiei moldoveneşti să crească şi să se diversifice, este accesul facilitat la piaţa europeană. Pe parcursul punerii în aplicare a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, pierderile de export de pe piaţa CSI, cauzate de restricţiile comerciale instituite de către Federaţia Rusă şi cele apărute ca urmare a conflictului armat din Ucraina, au fost integral compensate de creşterea exporturilor pe piaţa comunitară. Evoluţia comerţului extern moldovenesc din ultimii ani demontează toate miturile legate de pretinsul impact distrugător pe care ar fi urmat să-l aibă liberalizarea comerţului cu Uniunea Europeană în cadrul ZLSAC, din contra, statisticile arată că exporturile spre UE au crescut în mod robust, iar produsele europene de import nu au „invadat” piaţa internă (de fapt, pe parcursul implementării ZLSAC, deficitul comercial al Republicii Moldova faţă de UE s-a redus esenţial).
“Niciodată, din anul 2000 încoace, economia moldovenească nu a trecut printr-o criză investiţională atât de lungă şi de profundă. Investiţiile în active imobilizate – atât în sectorul privat, cât şi în cel public – au scăzut dramatic în 2015–2016 (-20% faţă de nivelul din 2014), aproape stagnând în anul 2017 (+1% faţă de 2016). Deficitul de investiţii afectează perspectivele privind creşterea economică durabilă, înainte de toate, pentru că subminează procesul de dezvoltare a capacităţilor noi de producere. Acest aspect este deosebit de important pentru Republica Moldova, care a trecut printr-o fază extinsă de tranziţie structurală, soldată cu deprecierea fizică şi morală a capitalului său productiv. În plus, ponderea în atragerea investiţiilor a sectorului industrial şi agricol – activităţile care produc bunurile cele mai uşor comercializabile pe plan internaţional – a rămas una destul de joasă pe parcursul ultimilor ani (circa 20% din totalul investiţiilor)”, arată raportul de stare a ţării.
Victor URSU
