Comprimarea activităţii economice se observă în cererea pentru credite şi valută străină. Or, aceşti indicatori sunt în declin în ultima perioadă, arată datele Băncii Naţionale a Moldovei.
Astfel, în luna iunie, cererea pentru valută a businessului s-a redus cu 12% sau cu 23,3 milioane USD. Gradul de acoperire a cererii nete de valută din partea agenţilor economici prin oferta netă de valută de la persoanele fizice a constituit 106,5%, comparativ cu 93,7% în luna mai 2018. Ca urmare a excedentului de valută străină din piaţă, BNM a procurat 20 milioane USD pentru a nu permite aprecierea leului moldovenesc. În aceste condiţii, în luna iunie, cursul leului moldovenesc s-a apreciat uşor în raport cu dolarul SUA cu 0,7% (30.06.2018 vs. 31.05.2018), în timp ce cursul mediu al acestuia s-a depreciat de la 16,6685 până la 16,8621 USD/MDL sau cu 1,2% comparativ cu deprecierea atestată în luna mai 2018 de 1,4%.
În ceea ce priveşte structura ofertei nete de valută de la persoanele fizice, ponderea majoritară i-a revenit în continuare monedei unice europene (61,2%), urmată de dolarul SUA (24,2%) şi rubla rusească (10,3%).
Comprimarea activităţii economice se atestă şi în împrumuturile acordate businessului, care de patru ani sunt în declin. Dacă în 2014 volumul total al împrumuturilor a fost de 47,2 miliarde de lei, atunci în iunie 2018 soldul total al împrumuturilor a constituit 33,1 miliarde de lei, cu 42,5% mai puţin faţă de anul 2014.
“În anul 2018 sistemul financiar continuă să fie caracterizat de o reducere a nivelului de intermediere financiară dar cu evoluţii opuse la nivel de sectoare. În linii generale, sistemul financiar are o contribuţie modestă la redresarea economică, ponderea creditelor şi împrumuturilor în PIB fiind cea mai mică din ultimii 10 ani. Pe fundalul unor reforme ample ce au înăsprit condiţiile de activitate a băncilor, creditarea bancară tinde să se contracteze lăsând spaţiu pentru concurenţii din sectorul financiar nebancar. De asemenea, se atestă o tendinţă de direcţionare a resurselor creditare către sectoare neproductive, cum ar fi creditele de consum accesate de persoanele fizice sau cele imobiliare garantate cu ipoteci. În aceste condiţii, noi riscuri tind să se manifeste printre care posibilitatea supra-îndatorării populaţiei, practici abuzive de creditare sau interes redus din partea băncilor de a-şi asuma riscuri”, se arată în Monitorul Financiar al Expert Grup.
Economistul IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniţă, susţine că volumul total al creditelor acordate economiei a înregistrat o creştere de 792 milioane de lei în trimestrul doi faţă de primul trimestru. În timp ce 10 ramuri ale economiei au înregistrat o creştere a portofoliului de credite cu 1,33 miliarde de lei, alte 5 ramuri au înregistrat scădere cu 540 milioane de lei.
Potrivit lui, populaţia este motorul creşterii împrumuturilor din sistemul bancar. Consumul şi ipoteca au contribuit cu 53% în totalul majorării portofoliului de credite. La polul opus se află comerţul şi industria alimentară, care continuă să-şi diminueze volumul împrumuturilor contractate deja al cincilea an consecutiv, iar în ultimul trimestru portofoliul respectivelor ramuri s-a redus cu 452 milioane de lei sau 84% din totalul portofoliului negativ.
“Cel mai mult s-a redus creditarea comerţului, însă, în opinia noastră, această reducere mai degrabă este o reacţie a industriei comerţului la criza economică. Comercianţii au acţionat întocmai cum este scris în manualele de management: şi-au redus dependenţa de creditele bancare prin: creditarea de la furnizori, optimizarea stocurilor şi convingerea populaţiei să se crediteze în locul lor. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi la companiile de construcţii. Ele şi-au redus portofoliul de credite cu 912 milioane de lei, în schimb populaţia şi-a majorat volumul împrumuturilor pentru imobile cu 861 milioane lei. Putem spune că băncile preferă să crediteze mai degrabă populaţia decât agenţii economici. Aceasta se explică prin faptul că cetăţenii, comparativ cu firmele, sunt buni de plată. Creditele neperformante la cetăţeni sunt de doar 3-3,5% comparativ cu media pe sistemul bancar de 15-16% sau chiar pe anumite ramuri de 30-40%”, mai spune Ioniţă.
Basel III vine cu soluţii şi instrumente mult mai adaptate atât din punct de vedere juridic în ceea ce priveşte capacitatea de intervenţie a regulatorului, cât şi prudenţial – la nivel de bănci comerciale în ceea ce priveşte gestionarea adecvată a riscurilor, prevenirea elementelor destabilizatoare şi fortificarea încrederii populaţiei.
“De rând cu alte activităţi economice, relaţiile cu părţile afiliate sunt caracteristice şi businessului bancar şi reprezintă tranzacţii ce apar între persoane care sunt legate de careva raporturi de rudenie sau asociere. Importanţa gestionării corecte a acestui tip de relaţii derivă din nevoia diminuării riscurilor la care ar putea fi expuse băncile în contextul în care acestea pot genera apariţia unor conflicte de interese şi afecta independenţa managerilor în procesul de luare a deciziilor. În aceste condiţii, Acordul Basel lII acordă o atenţie sporită acestui tip de relaţii propunând proceduri extinse de identificare şi evaluare. Totodată, ţinând cont de faptul că creditarea persoanelor afiliate reprezenta până nu demult o caracteristică obişnuită pentru sectorul bancar autohton (în special creditarea acţionarilor), BNM şi-a extins reglementările în acest domeniu perfecţionând caracteristicile utilizate pentru identificarea persoanelor afiliate”, se mai spune în publicaţia Expert Grup.
Amendamentele la Regulamentul privind tranzacţiile băncii cu persoanele sale afiliate vin să fortifice poziţia băncilor în procesul gestionării acestui tip de relaţii. Astfel, devin interzise tranzacţiile cu persoanele la care nu poate fi stabilită şi verificată lipsa sau existenţa afilierii cu banca, acesta fiind unul din elementele-cheie ale crizei bancare în contextul în care transparenţa redusă a acţionarilor facilita acordarea de credite către persoane care de fapt erau afiliate băncii.
De asemenea, nerespectarea limitei de 10% din CNT sau de 20% din mărimea capitalului de gradul întâi vizavi de expunerea totală a băncii faţă de o persoană afiliată poate atrage dispunerea deducerii din capitalul băncii a sumelor ce depăşesc această limită, reducând astfel capitalul băncii. Mai mult ca atât, la stabilirea politicilor şi procedurilor interne, băncile comerciale urmează să ţină cont de natura, amploarea şi complexitatea riscurilor aferente tranzacţiilor cu persoanele sale afiliate respectând principiile de prudenţă, etică, transparenţă, guvernanţă, responsabilitate şi bună reputaţie.
Totodată, regulamentul cu privire la amortizoarele de capital ale băncilor prevede constituirea unor amortizatoare de capital cu scopul prevenirii şi atenuării riscului sistemic, precum şi particularităţile aferente stabilirii de către BNM a metodologiei de calcul.
În esenţă sunt prevăzute cinci amortizoare: de conservare a capitalului; anticiclic de capital specific fiecărei bănci în parte; O-SII; de risc sistemic şi combinat. Pentru băncile care nu vor respecta cerinţele de amortizor stabilite, BNM poate impune un şir de restricţii privind distribuţia dividendelor precum şi alte cerinţe inclusiv prezentarea unui plan de conservare a capitalului, în cazul în care banca nu deţine un nivel suficient al fondurilor proprii care să permită conformarea cu cerinţele de acoperire a amortizoarelor de capital (măsuri de conservare a capitalului).
Victor URSU
