La începutul săptămânii trecute a demarat construcţia gazoductului Ungheni-Chişinău. Este cel mai mare proiect de interconectare energetică dintre Republica Moldova şi România.
“Astăzi facem un al doilea pas către securitatea energetică. În aşa mod se produce simbolic unirea”, a declarat prim-ministrul Pavel Filip.
Şeful Executivului a menţionat că proiectul este unul de interes naţional şi de importanţă strategică. Prin conducta Iaşi-Ungheni s-a livrat câte aproape 1 milion de metri cubi de gaze pe an. Aceasta înseamnă că Ungheniul şi alte câteva localităţi din apropiere au avut în ultimii ani gaz românesc. După implementarea fazei a doua şi investiţiei de 93 milioane de euro, gazoductul Ungheni-Chişinău de 120 de km va putea asigura ţara noastră cu tot volumul necesar de gaze naturale.
„Astăzi facem, de fapt, un al doilea pas către securitatea şi independenţa energetică. După mulţi ani în care preţul la gaz a fost folosit pe post de sperietoare de către cei care îl livrau în Moldova, ne apropiem de ziua în care asta nu se va mai întâmpla. Ţara noastră va putea lua decizii în beneficiul cetăţenilor, fără a risca pericole. Şi asta pentru că avem a doua sursă de alternativă”, a spus premierul.
Etapa a doua a proiectului de interconexiune Ungheni-Chişinău ar putea fi finalizată până la finele anului 2019, a menţionat Vitalie Iurcu, secretar de stat la Ministerul Economiei şi Infrastructurii.
Şi în iunie 2018, când a demarat procedura de reorganizare a Vesmoldtrasgaz din întreprindere de stat în societate cu răspundere limitată, ba şi mai târziu, s-a anunţat că până la 31 decembrie 2019 conducta de gaze va ajunge de la Ungheni la Chişinău.
La sfârşitul lunii octombrie anul trecut, Transgaz şi Banca Europeană de Investiţii au semnat, la Luxemburg, contractul de finanţare pentru proiectul de interconectare Ungheni–Chişinău, în valoare de 38 milioane euro. Realizarea proiectului constă în construirea unei conducte de transport gaze naturale Ungheni–Chişinău; trei staţii de predare a gazelor naturale (două în Chişinău şi una în Ungheni, localitatea Semeni); dotarea centrului de dispecerizare şi dirijare de la Ghidighici.
Purtătorul de cuvânt al Ministerului Economiei de la Bucureşti, Alexandru Macoveiciuc, anunţa în septembrie că Eurotransgaz, a cărui asociat unic este Transgaz şi care şi-a asumat „angajamentul construcţiei gazoductului Ungheni-Chişinău în termen de până la doi ani” a publicat, la 28 septembrie 2018, anunţul de participare pentru construcţia gazoductului Ungheni-Chişinău. Termenul de finalizare a lucrărilor pentru gazoductul propriu-zis este 2019.
Însă de mai multe luni, întreprinderea Vestmoldtransgaz, cumpărată de compania românească Transgaz, încearcă să selecteze companiile ce ar urma să construiască segmente din conducta Ungheni-Chişinău, proiect ce ar duce la interconectarea reală a sistemului gazier moldovenesc cu cel din România.
Când, totuşi, va ajunge conducta de gaze de la Ungheni la Chişinău? Planurile de care vorbesc oficialii arată bine. La fel, ca în cazul construcţiei conductei Iaşi-Ungheni. Construcţia conductei de interconectare a reţelelor de gaze din România şi Republica Moldova a fost anunţată în anul 2010. Lucrările însă nu au început nici peste doi ani. Motive au fost diverse: de la problemele legate de cumpărarea terenurilor, la cele generate de schimbarea partenerilor. După o şedinţă a guvernului României şi cel al Republicii Moldova s-a anunţat că gazoductul va fi gata în anul 2012. În fine, a fost inaugurat la 27 august 2014, exact la un an de la demararea construcţiei.
Potrivit condiţiilor Programului Investiţional, Transgaz are 23 de luni la dispoziţie pentru a construi gazoductul Ungheni – Chişinău. Astfel, gazoductul va putea fi dat în exploatare doar în vara anului 2020.
Contractul Republicii Moldova cu Federaţia Rusă privind livrarea de gaze expiră la 1 ianuarie 2020. Aceasta este îngrijorarea nu doar a Republicii Moldova, dar şi a partenerilor europeni, a ţărilor din UE care beneficiază de acest combustibil. Stoparea tranzitului pe teritoriul ucrainean, inclusiv din cauza relaţiilor neclare dintre Rusia şi Ucraina, pune sub semnul întrebării ceea ce s-ar putea întâmpla în Republica Moldova după 1 ianuarie 2020. O altă îngrijorare a experţilor este că Federaţia Rusă construieşte Turkish Stream, care va ocoli Ucraina şi Moldova şi va putea dicta propriile condiţii de livrare a gazelor.
Darea în exploatare şi demararea exportului de gaze către consumatorii din Moldova până în anul 2020 riscă să fie în întârziere, sunt de părere experţii Centrului Analitic Independent „Expert-Grup”. Potrivit acestora, o serie de îngrijorări încă planează asupra proiectului de interconectare pe gaze România–Republica Moldova. Printre acestea se numără capacitatea Transgazului de a finaliza lucrările pe teritoriul românesc şi dificultăţile de contractare a lucrărilor de construcţie a celor şapte loturi de licitaţii în care a fost împărţit proiectul Ungheni-Chişinău în Moldova.
„Construcţia conductei Ungheni-Chişinău a întâmpinat mai multe dificultăţi inclusiv legate de transferarea responsabilităţii pentru interconectare către România, prin privatizarea Vestmoldtransgaz de către operatorul român Transgaz. Întârzierile legate de îndeplinirea condiţiilor de privatizare, inclusiv obţinerea autorizaţiilor necesare şi reglementarea modului de expropriere a terenurilor afectate, au lungit procesul de rezolvare a procedurilor tehnice şi legale până în a doua jumătate a anului 2018. Întârzieri generează şi lipsa ofertelor în ceea ce priveşte lucrările de construcţie prevăzute în cele 7 loturi de licitaţii, în care a fost împărţit proiectul. Lipsa unei surse alternative de procurare a gazelor reprezintă alt punct slab al autorităţilor de la Chişinău în negocierile unui nou contract cu Gazprom, care expiră în decembrie 2019”, conchide Sergiu Tofilat, expert în domeniul energetic în cadrul comunităţii Watchdog.md.
Implicarea operatorului român în alte proiecte de interconectare, precum Bulgaria-România-Ungaria, ridică întrebarea dacă acesta va reuşi să gestioneze mai multe proiecte în paralel, având în vedere solicitarea de forţă de muncă, achiziţionarea materialelor şi coordonarea propriu-zisă a lucrărilor de construcţie, apreciază experţii. O altă problemă ţine de rentabilitatea economică a acesteia şi exploatarea optimă a conductei. „Realitatea e că proiectul în sine nu este rentabil economic decât dacă este utilizată capacitatea maximă a interconectorului, la un nivel de tarif adecvat. Având în vedere sezonalitatea consumului de gaze, Moldova ar avea nevoie de capacităţi de înmagazinare, capacităţi care în acest moment îi lipsesc”, este de părere Denis Cenuşă, director de program în cadrul Expert-Grup.
„Furnizorii români nu ar reuşi să se adapteze într-o piaţă în care Gazprom furnizează gaze către regiunea transnistreană, prin intermediul Moldovagaz, fără ca gazul consumat să fie achitat de ani de zile. Aceasta constituie o altă sursă de risc pentru exportatorii români de gaze, care ar evita intrarea pe o piaţă unde există asemenea practici de concurenţă neloială”, declară Ana Otilia Nuţu, expert în energie în cadrul Expert Forum.
Accelerarea interconectării pe gaze România – Moldova este o necesitate urgentă pentru a scăpa de constrângerile monopolului rusesc, concluzionează experţii.
Vlad Bercu
