Deşi înregistrează rezultate financiare satisfăcătoare, sistemul bancar din Republica Moldova va avea de înfruntat, în 2014, crizele instituţionale şi de guvernare corporativă anacronice ce au bântuit sectorul în anii precedenţi. Stabilitatea şi rezilienţa sistemului va fi, în acelaşi timp, testată de un mediu macroeconomic imprevizibil: o relansare economică încă firavă în Uniunea Europeană, risc de incapacitate de plată şi o nouă posibilă recesiune în Federaţia Rusă, potrivit publicaţiei Expert-Grup „MEGA”.
„În perioada iunie 2013 – martie 2014, s-au intensificat riscurile externe şi riscurile monetar-valutare. În acelaşi timp, riscurile instituţionale şi de guvernare corporativă au rămas la un nivel maxim şi nu au suferit schimbări vizibile faţă de perioada precedentă. Apetitul băncilor pentru risc a crescut vizibil în aceeaşi perioadă, oferta de credit în creştere întâmpinând o cerere pe măsură. Riscurile macroeconomice şi de credit au rămas fără schimbări esenţiale în anul precedent, reflectând o activizare economică, susţinută şi de o politică monetară acomodativă prelungită a Băncii Naţionale”, se arată în informaţiile Expert-Grup.
Potrivit sursei citate, intensificarea riscurilor externe pentru sistemul bancar autohton s-a produs, în principal, pe dimensiunea CSI. Astfel, criza politică şi economică din Ucraina a avut şi are un potenţial destabilizator pentru întreaga regiune. Potenţialul contagios al acesteia s-a reflectat prin deprecierea monedei naţionale a Rusiei, Ucrainei, Kazahstanului şi Kârgâzstanului, dar şi a leului moldovenesc, deşi, din punct de vedere fundamental, economia Republicii Moldova nu prezenta riscuri în acest sens. Creşterea economică a UE a rămas firavă (un avans de doar 0,52% în trimestrul IV din 2013). Evoluţia pe termen scurt rămâne sub spectrul unei inflaţii cu mult sub ţinta de 2% (0,7% pentru februarie 2014) şi a unui arsenal din ce în ce mai limitat de opţiuni de intervenţie, dar şi a ameninţării cu confruntări comerciale cu Federaţia Rusă.
„Apetitul de risc al băncilor a crescut pe fundalul accelerării economice din ultimul trimestru al anului şi a scăderii graduale a ponderii creditelor neperformante în portofoliul bancar. Expansiunea creditării s-a accentuat, în special, în ultimul trimestru al lui 2013, culminând cu un avans impresionant de 64,5% în ultima lună a anului trecut faţă de anul 2012. La această creştere a contribuit în acelaşi mod, atât creditarea în MDL, cu un avans de 71,7%, cât şi cea în valută ce a înregistrat un avans de 49% comparativ cu anul precedent. Trendul s-a menţinut şi în prima lună a anului curent, deşi ritmul a decelerat uşor – expansiunea totală a creditului fiind de 56,2% faţă de anul precedent”, se mai arată în studiu.
Autorii studiului au ţinut să precizeze că depozitele au urmat o dinamică volatilă, în special în a doua jumătate a anului 2013. Astfel, deşi în iulie 2013 şi august 2013 se atesta o creştere firavă de 7,4% şi o scădere de 1,4% a depozitelor faţă de anul precedent, deja în septembrie 2013, în paralel cu cedarea de către stat a Băncii de Economii, s-a înregistrat o descreştere de 42,6% a depozitelor noi contractate. O dinamică similară, deşi mai puţin intensă, continuă şi în următoarele două luni. Depozitele revin pe creştere abia în decembrie 2013, cu 3,9% faţă de anul precedent. În ianuarie 2014 se accentuează creşterea depozitelor, cu 19,1% faţă de anul precedent, aceasta fiind, în principal, determinată de o creştere a depozitelor în valută străină cu maturităţi de până la 6 luni (+164% comparativ cu anul precedent). Dinamica dată a dus la majorarea ponderii depozitelor în valută străină în total depozite de la 44,7%, în decembrie 2013, până la 46,1% la finele lunii ianuarie 2014, reflectând un sentiment general de neîncredere în moneda naţională.
„Cu o etichetă de preţ între 320-526,8 mil. MDL – o estimare conservativă, de altfel – criza Băncii de Economii a reprezentat mostra clasică a disfuncţionalităţilor unui stat, iar, din acest punct de vedere, soluţia găsită de Guvern nu reprezintă o surpriză. Făcând abstracţie de managementul defectuos al băncii, criza BEM a pus în evidenţă aşa-numitul „triunghi” al ineficacităţii instituţionale (sau un cerc vicios auto-întreţinut) – când nici una dintre instituţiile de stat implicate în acest caz nu a acţionat la potenţialul maxim conferit de lege. Astfel, Banca Naţională nu a avut „curajul” abordărilor, ca şi în cazul „Investprivatbank” sau „Universalbank”, indicând, de fapt, că un supraveghetor bancar puternic într-un mediu instituţional slab este o soluţie periculoasă pentru stabilitatea financiară, mediul concurenţial bancar şi viabilitatea sectorului pe termen lung. Guvernul, practic, s-a dezis de bancă, uitând, între timp, de interesul public şi ignorând soluţiile viabile de redresare a situaţiei. Iar sistemul judecătoresc doar a amplificat cercul vicios al incapacităţii instituţionale. Dacă, cel puţin, una dintre aceste trei instituţii îşi îndeplinea obligaţiunile instituţionale, reieşind din prioritatea interesului public, criza Băncii de Economii ar fi fost rezolvată fără a prejudicia imaginea sistemului bancar, a Guvernului, a Băncii Naţionale, dar şi a atractivităţii investiţionale a ţării, în general”, constată analiştii de la Expert-Grup.
În acelaşi timp, aceeaşi sursă mai spune că ciclul unei politici monetare relaxate a Băncii Naţionale a Moldovei pare să ajungă la sfârşit. Prelungirea inoportună a acestuia ar putea duce la acumularea vulnerabilităţilor în sistemul bancar, în principal prin expunerea la riscul discrepanţei scadenţelor, având în vedere expansiunea robustă a creditări pe fondul încrederii scăzute în sistemul bancar. Banca Naţională trebuie, în acest context, să îmbunătăţească politica de comunicare şi să monitorizeze minuţios poziţia fiecărei bănci. Calitatea şi funcţionalitatea instituţională scăzută va rămâne în continuare un risc major pentru sistemul bancar autohton. Mai mult decât atât, în contextul unui an electoral, ineficacitatea instituţională poate depăşi limitele anilor precedenţi. Pe termen scurt, băncile trebuie să intensifice şi să eficientizeze comunicarea cu părţile cointeresate, în vederea contracarării unor posibile deteriorări de imagine.
„Apetitul de risc al băncilor va continua să fie alimentat de politica monetară relaxată, dar poate fi curbat de instabilitatea regională acută. Interacţiunea dintre aceşti doi factori comportă şi riscuri ridicate de acumulare a unor vulnerabilităţi adiţionale pentru stabilitatea financiară a sistemului bancar. Nivelul creditelor neperformante va continua să rămână la un nivel ridicat, în special din cauza restructurării creditelor neperformante la anumite instituţii bancare. Soluţionarea acestei probleme necesită o abordare mai activă din partea Băncii Naţionale, dar şi a echipelor de management al băncilor respective prin fortificarea departamentelor de colectare a creditelor expirate, elaborarea sistemelor de prevenire timpurie („early warning”), revizuirea condiţiilor de transfer a dosarelor de credit în departamentele de colectare, a modului de restructurare a creditelor”, constată Expert-Grup.
În pofida trendului ascendent al Indicelui Preţurilor de Consum, acesta s-a menţinut în intervalul ţintit de către banca centrală (5%, +/-1,5 p.p.). Aceasta a permis BNM să promoveze o politică monetară stimulativă, pentru a asigura condiţiile unei relansării economice robuste. În acest sens, BNM a utilizat două instrumente majore: procurările de valută străină de pe piaţa interbancară pe parcursul anului 2013 şi promovarea unei politici monetare a dobânzilor reale negative. Să le luăm pe rând.
Pe parcursul anului 2013, BNM a efectuat procurări nete de valută străină în volum de circa 304 milioane dolari SUA, cele mai multe fiind operate din a doua jumătate a anului. Aceasta a cauzat o depreciere constantă a monedei naţionale: în decembrie 2013, leul moldovenesc a ajuns să fie mai slab cu 7%, comparativ cu anul precedent, faţă de dolarul SUA şi cu 13,6% – faţă de Euro.
„BNM a menţinut rata de referinţă pentru principalele operaţiuni de politică monetară pe termen scurt (rata de bază) la minimul istoric de 3,5%. Deşi, în mod convenţional, aceasta trebuie să fie mai mare cu circa 2-3 p. p. decât rata inflaţiei, de fapt, a fost inferioară atât nivelului IPC, cât şi prognozelor privind rata inflaţiei pentru finele anului 2014 (4,8%) şi 2015 (4,5%). O asemenea politică a dobânzilor reale negative are intenţia de a motiva băncile să redirecţioneze resursele de la titlurile de stat şi certificatele BNM, la creditarea consumului şi a sectorului real, impulsionând, astfel, creşterea economică. Pentru a cataliza şi mai mult acest proces, BNM a redus, în aprilie 2013 rata de remunerare a rezervelor obligatorii de la 1,5% la 0,5%, sporind şi mai mult motivaţiile pentru bănci de a-şi readuce resursele creditare în circuitul economic. Drept rezultat, în perioada aprilie 2013 – februarie 2014, odată cu relaxarea politicii monetare, volumul creditelor noi a crescut cu o rată medie respectabilă de 26%, contribuind la ameliorarea indicatorilor din sistemul bancar şi la creşterea economică per ansamblu”, se mai arată în analiza realizată de Expert-Grup.
Victor URSU
