Speranţa şi încrederea cu care ne începem ziua şi aceeaşi speranţă cu care tragem cortina serii peste ziua trăită e că, sigur, va fi bine. Criza care a prins în cleştele sale economia lumii ne lasă să vedem şi să înţelegem care sunt părţile slabe în teatrul lumii şi ne obligă să identificăm soluţiile.
Gradul în care au fost afectate economiile diferă de la o ţară la alta şi este în strictă dependenţă de potenţialul fiecăreia dintre aceste ţări, de rezervele pe care le are, de nivelul de organizare şi educaţie a populaţiei, de abordările pe care le aplică şi, evident, de responsabilitatea cu care fiecare dintre guvernările statelor afectate îşi tratează cetăţenii.
În principiu, majoritatea statelor, ale căror economii au fost zdruncinate de efectele crizei pandemice, etapizează situaţia, una din primele trepte fiind efectuarea unor prognoze reale în ceea ce priveşte impactul asupra propriilor economii. Fiecare dintre state face asemenea prognoze pe cont propriu, dar paralel, instituţiile internaţionale, precum Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, agenţiile internaţionale, îşi au propriile prognoze şi analize.
Cu doar câteva zile înainte de a atinge cifra de o mie de persoane contaminate cu Covid-19, conducerea ţării estima, în cadrul unei analize a economiei naţionale, pierderi de peste şapte miliarde de lei “în condiţiile unei reduceri în mărime de trei la sută a Produsului Intern Brut”. În principiu, nu e atât de mult, însă trebuie să cităm şi remarca pe care o fac autorii estimării – “în condiţiile unui scenariu optimist”. În mod tradiţional, reducerea PIB-ului vine după căderi semnificative la exporturi, consum, inactivitatea unor producători cu contribuţii importante, dar acelaşi fenomen este însoţit de anumite creşteri ale cotei şomajului, de reducerea investiţiilor. Republica Moldova a întreprins şi întreprinde anumite măsuri în vederea evitării concedierii angajaţilor, fie că este vorba de sectorul bugetar, fie că e vorba de zona privată a economiei. Aducem aminte doar partea de contribuţie oferită de stat în scopul amortizării efectelor şomajului tehnic asupra salariaţilor, iar cât priveşte investiţiile, guvernul s-a pronunţat în favoarea continuării, în măsura posibilităţilor, desigur, a investiţiilor, aşa cum acestea nu doar garantează păstrarea locurilor de muncă existente, dar şi permit identificarea unor oferte pentru cetăţenii recent reveniţi la baştină.
Prognozele Băncii Mondiale pentru economia Moldovei anticipează scăderi comparabile. Plasată în ansamblul ţărilor din regiune, Republica Moldova va resimţi ca şi consecinţă a sistării activităţilor economice-cheie pierderea de venituri, cu şansa de a recupera această cădere abia în anul 2021. Pe de altă parte, BM este gata să constate că dacă problemele legate de domeniul sănătăţii vor persista şi “după trimestrul doi al anului 2020, impactul COVID-19 va avea efecte mai severe, care vor duce la o recesiune mai profundă şi la pierderi de lungă durată în ceea ce priveşte producţia şi locurile de muncă. Se preconizează că economia se va redresa în 2021, pe măsură ce economia globală se ameliorează în urma pandemiei”.
Banca Mondială finalizează un program de activităţi pentru a ajuta Moldova să gestioneze şi să diminueze impactul crizei, inclusiv prin intermediul unui proiect de urgenţă în valoare de 57,4 milioane dolari SUA, menit să sprijine necesităţile imediate ale sectorului sănătăţii în combaterea pandemiei, dar şi să susţină gospodăriile şi lucrătorii care-şi pierd locurile de muncă, prin acordarea acestora de indemnizaţii de ajutor social.
Tot zilele acestea autorităţile au anunţat că, în cel mai scurt timp, la Chişinău va ajunge mult discutatul credit oferit de Federaţia Rusă în valoare de 200 milioane de dolari, bani care vor fi utilizaţi inclusiv pentru finanţarea unui pachet de măsuri orientat spre susţinerea agenţilor economici.
Pe acest fundal general cu “salvări” care fac coadă la porţile spitalelor, există tentaţia unor comparaţii între starea economiei Republicii Moldova şi a altor ţări, inclusiv a statelor care formează pilonul de bază al economiei mondiale. Aceste comparaţii sunt potrivite mai ales pentru a putea explica de ce unele ţări operează cu miliarde în vederea constituirii fondurilor de relansare şi de ce alte state, inclusiv Moldova, pune pe masă sume mult mai mici. Este vorba despre dimensiuni diferite, ca economii şi, în consecinţă, ca pierderi generate de criza pandemică.
Exemplificăm prin a spune bunăoară că închiderea magazinelor din Italia pune sub semnul incertitudinii 12 procente din PIB-ul ţării, iar acostarea la ţărm a gondolelor Veneţiei, a turismului deci, poate lăsa PIB-ul peninsulei fără alte şase la sută. Unde mai pui că cele o mie de miliarde de dolari care “pică” din comerţul exterior sunt puse în pericol de un banal strănut auzit la Roma, Milano sau Torino.
Dar şi mai sonore sunt datele legate de China. Despre dimensiune vorbim: fiecare al cincilea dolar produs pe planetă, este produs în China; 27,3 trilioane de dolari din cele 141,86 trilioane ale globului, atât înseamnă China. În primele luni ale anului curent, balanţa comerţului exterior chinezesc marchează un deficit de peste 7 miliarde de dolari şi asta după un excedent de aproape 50 de miliarde de dolari în decembrie 2019. Exporturile celui mai mare exportator mondial au căzut cu 17 la sută în perioada ianuarie-februarie 2020. Cele mai optimiste prognoze indică o recesiune cel puţin tehnică (scădere de PIB pentru două trimestre consecutive).
De ce ne preocupă căderea Chinei? Pentru că nu este izolată, ea influenţează în mod esenţial şi necruţător comerţul mondial: a şasea parte din exporturile şi importurile planetei sunt din China şi merg spre China.
Tot de dimensiunea economiei nu trebuie să uităm şi atunci când ne raportăm la pachetele de sprijin oferite de guvernele altor ţări sau la pachetele de relansare, de repornire a întreprinderilor. Iată cu cine ne comparăm:
Japonia a decis direcţionarea a circa 20 la sută din PIB. Italia – câte 500 de euro pentru fiecare producător privat, Spania – 100 miliarde de euro drept garanţii de stat pentru companii. Germania – 50 de miliarde de euro pentru micul business, 500 miliarde de euro pentru capitalizarea companiilor mari. Franţa – 45 miliarde de euro din bugetul de stat pentru compensarea salariilor angajaţilor, garanţie de stat pentru creditele companiilor în valoare de 300 miliarde de euro. SUA – câte 1200 de dolari pentru fiecare matur şi 500 de dolari pentru copii, 367 miliarde de dolari credite pentru micul business, 454 miliarde de dolari pentru întreprinderile mari. În Marea Britanie statul compensează 85 la sută din salariile angajaţilor care pot rămâne fără lucru.
Cifrele sunt impunătoare, însă ne vedem obligaţi să facem apel la prudenţă atunci când forţăm anumite comparaţii. Republica Moldova are desigur resurse limitate, iar orice exagerare care ar depăşi capacităţile existente duce la urmări destul de dramatice. În acest sens, efortul în vederea identificării fondurilor necesare este unul comun în care se regăsesc partenerii tradiţionali ai Republicii Moldova, inclusiv Comisia Europeană care s-a arătat pregătită să ofere asistenţă financiară Republicii Moldova în valoare de 87 milioane de euro pentru acoperirea necesităţilor imediate şi pentru depăşirea consecinţelor de lungă durată provocate de criza epidemiologică.
Cert e că pentru ca toate aceste cifre să se poată materializa în bani, locuri de muncă, afaceri prospere şi ţări cu bugete nesufocate de deficit, pentru ca toate astea să fie posibile, e necesar să ajungem în dimineaţa unei zile în care ne-am putea apropia unul de altul. La propriu.
Constantin Olteanu
