La începutul săptămânii trecute, vinurile din Republica Moldova au fost distinse cu cinci medalii de aur şi cinci de argint la Berliner Wine Trophy – unul dintre cele mai prestigioase târguri vinicole internaţionale. Evenimentul a avut loc în perioada 4-7 februarie, iar la competiţie au fost înscrise peste 5 mii de vinuri. Despre vinuri şi şansele de promovare a vinului moldovenesc în străinătate, despre marketing şi viticultură aflaţi în interviul cu Alexandru Luchianov, membru al Asociaţiei Micilor Producători de Vinuri din Moldova şi vinificator la Et Cetera.
– Dle Luchianov, în ce măsură distincţiile de la competiţiile de prestigiu favorizează promovarea vinului moldovenesc peste hotare?
– Cât de puţin, dar competiţiile au un efect. Orice concurs e mai mult o chestiune psihologică care afectează potenţialii clienţi. Este mai mult un instrument pentru marketing. Marketingul trebuie să-l facă doar ţările producătoare, care au participat la competiţie. Organizatorii nu vor face acest lucru de la sine, indiferent dacă au câştigat careva medalii Moldova sau altă ţară. Concursul este mai mult un instrument pentru vinificatori, ca să-şi vadă propriile limite.
– În ce măsură aceste succese se transformă în nişte acorduri de export către consumatorul european?
– E mult mai complicat decât se vorbeşte. Se spune că e foarte uşor dacă ai câştigat la careva concursuri. Nu este chiar aşa. Piaţa dictează multe reguli, complicate, stricte şi dure. Fiecare companie în parte îşi rezolvă problemele referitoare la export. Chiar dacă au luat o oarecare medalie, aceasta nu înseamnă că vor exporta vinuri în orice ţară.
– Care sunt aceste reguli dure despre care aţi vorbit?
– În primul rând, este concurenţa enorm de mare. Preţurile vinurilor din Moldova sunt prea mari în comparaţie cu vinurile din Spania, Chile sau Argentina, din cauza costurilor de producere a strugurilor şi a vinului.
– Cât de sigur poate fi consumatorul local că pe rafturi va găsi vinuri de aceeaşi calitate ca şi cel premiat?
– Depinde de ce vin a fost trimis la concurs. Dacă a fost un vin din partida care a fost îmbuteliată şi volumul este limitat, atunci practic 100% că e acelaşi vin. Condiţiile climaterice sunt diferite în fiecare an. Într-un an vinul poate fi mult mai complex în arome, la culoare şi la gust, iar în alţi ani este mai slab. Nu putem lupta cu clima. Încercăm să manipulăm viţa-de-vie, să creăm careva condiţii, dar în mare măsură anul ne arată cum va fi vinul. Orice brand, atâta timp cât are strugurii proprii, are grijă de vie şi este sigur că la sfârşitul anului va culege roadă calitativă. 70-80% din calitatea vinului depinde de calitatea strugurilor. Nu este tehnologul, nu este brandul, ci calitatea strugurilor folosiţi pentru vin.
– Cât de mult contează ambalajul în această „ecuaţie”?
– Pentru marketing, acesta joacă un rol foarte important. Însă dacă omul cumpără o sticlă cu vin pentru ambalaj şi se dezamăgeşte de calitate, cu siguranţă că şi altcineva va cunoaşte că vinul nu este la fel de bun ca promovarea. În Moldova este mult mai complicat să faci marketing, deoarece vorbele circulă foarte repede şi doar prin colegi, prin prieteni mai uşor se află despre calitate. Imaginea se strică imediat dacă eticheta este frumoasă, ambalajul este perfect, dar vinul este de calitate proastă. Oamenii s-au obişnuit să consume vinuri de calitate. Vor cumpăra o sticlă de vin doar în cazul în care vor şti că este calitativ, sănătos şi vor primi plăcere.
– Când a devenit consumatorul local un cunoscător atât de bun al vinurilor, astfel încât să aprecieze anume calitatea fără a se uita la etichetă sau la preţ?
– Cred că în ultimii 3-4 ani, pe la finele anilor 2009-2010. Se simte o tendinţă a multor oameni de a căuta calitate, ceea ce-i bucură pe producătorii din Moldova. În fiecare an se observă o creştere a consumului vinurilor de calitate. Orice manifestaţie sau eveniment este un moment prielnic de a dezvolta această cultură de consum a vinului calitativ, ceea ce este benefic şi pentru toţi producătorii. Asemenea evenimente ar trebui desfăşurate mult mai des în Moldova decât, să zicem, cele legate de bere.
– La peste un an de la embargoul impus de Rusia pentru vinurile moldoveneşti, în ce măsură producătorii autohtoni au reuşit să-şi diversifice pieţele de export, aşa cum au fost sfătuiţi de experţii internaţionali?
– Nu este simplu. Aş spune că, totuşi, avem o stagnare. Încă mulţi producători de vinuri rămân într-o stare stresantă. Nu şi-au revenit după sancţiunile din partea Rusiei. Este foarte greu, deoarece avem mult vin în ţară care nu poate fi exportat în fiecare an în întregime pe alte pieţe. Aici cred că ar trebui să lucreze Guvernul şi Ministerul Agriculturii ca să ajute cumva producătorii de vinuri.
– Care ar fi principalul impediment al faptului că producătorilor moldoveni le vine greu să exporte cantităţi mari pe pieţele din Europa?
– Ţara noastră este puţin cunoscută, acesta este un factor. În plus, costurile de producere a vinurilor din Moldova sunt mult mai mari decât în Chile, Argentina sau Spania. Dacă ţara este puţin cunoscută, cine va cumpăra aceste vinuri? Puţini.
– Pe ce segment, totuşi, vinurile moldoveneşti câştigă la aceste festivaluri, târguri internaţionale?
– Avem volume mai limitate, însă cu un potenţial mai mare în calitate.
Natalia Sergheev
