E prea multă linişte în economie. S-au scurs zece ani de la criza din 2008. Economiile multor ţări, înglodate în datorii, au trecut pe muchie de cuţit. Guvernele au depus eforturi enorme pentru a reveni la normal. Şi Republica Moldova nu este o excepţie.
La începutul acestui an, însă, au început să vină veşti proaste. Economia chineză, numărul doi în lume, n-a crescut niciodată în ultimele trei decenii mai lent ca în anul 2018, când cea mai mare economie europeană, cea a Germaniei, a evitat la limită recesiunea, când s-a contractat în al treilea trimestru. O încetinire semnificativă ar putea avea un impact major asupra unei lumi care îşi caută motoare de creştere, asupra companiilor care au mizat pe expansiunea continuă a Chinei şi asupra investitorilor internaţionali care au văzut în consumatorii chinezi o sursă constantă de câştiguri.
Neliniştea pare să cuprindă şi Europa. Economia germană s-a răcit apreciabil în a doua jumătate a anului trecut, iar creşterea PIB-ului a încetinit de la 2,2% în 2017 la 1,5% în 2018. Media anuală pe zece ani este mai mică, de 1,2%. Creşterea de anul trecut a fost salvată de consumul intern, hrănit de şomajul redus şi de salariile mai mari. Salariile s-au majorat cu aproape 5 la sută, cel mai mult de după 1994. Rata şomajului s-a redus la 3,2 la sută, cel mai mic nivel de la reunificarea ţării.
Expansiunea economică are darul de a adormi vigilenţa unei societăţi consumeriste, însă analiştii spun că riscul unei recesiuni iminente nu este unul neglijabil, nici măcar pentru cea mai puternică economie a lumii, afirmă Carmen Lăiu în semneletimpului.ro. Într-o postare pe Twitter din luna martie, preşedintele Trump afirma că, în multe aspecte, America trăieşte cea mai mare creştere economică din întreaga ei istorie. Dincolo de exprimarea cu accente de hiperbolă cu care ne-a obişnuit preşedintele american, realităţile din teren tind să-i dea dreptate, cel puţin în privinţa creşterii economice, dacă nu şi în ce priveşte anvergura acesteia.
The New York Times scrie însă că, pentru a şti cât de bine merge economia într-adevăr, trebuie să analizezi separat nivelul activităţii economice, direcţia în care se îndreaptă economia şi rata de creştere economică. Neil Irwin, autorul articolului, familiarizează cititorii cu aceşti indicatori, comparând economia cu o cadă – nivelul apei din cadă, mai scăzut sau mai ridicat, ilustrează activitatea economică, modul în care apa tinde să crească ori să scadă arată direcţia spre care merge economia, iar rapiditatea cu care se schimbă nivelul apei este comparată cu ritmul de creştere.
Cu un ochi la cada plină a prezentului şi cu altul la ciclicitatea economică, Larry Summers, fostul secretar al Trezoreriei, spune că şansele unei crize economice în SUA sunt de 50% în următorii doi ani. Summers susţine că, dincolo de şansele obişnuite ca o economie în dezvoltare să-şi inverseze la un moment dat cursul, recesiunea economică este mai probabilă acum datorită unor factori precum pieţele financiare tulburi, tensiunile geopolitice şi majorarea ratei dobânzii de către Sistemul federal de rezervă monetară al SUA.
Trecutul arată că o criză economică în SUA merge mână în mână cu crizele de pe alte pieţe – în ultimii 40 de ani, şansele ca o economie emergentă să intre în criză în următorul trimestru sunt de peste 20 la sută, dacă Statele Unite nu sunt în criză, şi de 70 la sută, dacă economia SUA este deja în criză, afirmă economiştii de la Goldman Sachs, una dintre cele mai mari companii de holding bancar din lume.
“Cotidianul The Economist avertiza, cu mai bine de o lună în urmă, că pregătirea pentru o criză economică ar trebui să fie începută deja, dar acţiunile de prevenire din partea politicienilor sunt mai degrabă absente”, spune Carmen Lăiu.
Aceleaşi îngrijorări sunt exprimate şi de The Guardian, care expune 10 motive pentru care condiţiile pentru izbucnirea crizei vor fi deja coapte până în 2020. Evaluând instrumentele politice slabe cu care guvernele vor gestiona criza în contextul populismului exacerbat, ziarul conchide că viitoarea criză ar putea fi, din acest motiv, mai severă şi mai îndelungată decât cea precedentă.
Peste 80 la sută din cei 500 de directori financiari din întreaga lume care au participat la un studiu realizat de universitatea Dukecred, au afirmat că perioada de 10 ani de creştere economică a ajuns la final şi urmează declinul. Mai mulţi experţi apreciază, însă, că o eventuală nouă criză nu va fi de amploarea celei din 2008–2009.
Va reuşi Republica Moldova să-şi menţină cursul în cazul unor noi seisme ce vor cuprinde cele mai mari economii ale lumii? Vom ignora avertizările? Nu este însă o boală a noastră ignorarea avertizărilor? Există motive de îngrijorare? Oficial, lucrurile merg bine. Investiţiile în active pe termen lung sunt în creştere. Oamenii de afaceri investesc, astfel, în viitor. Există, deci, o siguranţă. Economia este în creştere. Ultimele date ale Biroului Naţional de Statistică arată că în 2016 am avut un avans de 4,4 la sută, în 2017 – de 4,7 la sută, iar în 2018 – de 4,0 la sută. Companiile au început să ia mai multe credite. Fiscul anunţă că numărul întreprinderilor noi înregistrate este în creştere. Veniturile la buget cresc de la an la an.
Ar fi naiv şi păgubos, însă, să credem că o criză, indiferent în ce parte a lumii se va întâmpla, ne-ar ocoli.
Al treilea val va veni, mai devreme sau mai târziu. Primul val, din 1998–1999, provocat de o criză regională, a dus la prăbuşirea exporturilor şi a monedei naţionale. Exporturile au scăzut de la 631,8 milioane de dolari SUA în 1998 la 463,4 milioane în anul următor, iar importurile de la 1 milion 23 milioane la 586,3 milioane. Atunci piaţa rusă a încetat să fie, cum o apreciam noi, tradiţională. Comerţul exterior şi-a revenit la nivelul dinaintea crizei abia peste patru ani. Economia, care înregistrase în 1997 prima creştere după mulţi ani de declin, şi-a luat o pauză de doi ani şi abia în 2000 a revenit pe un avans de 2,1 la sută.
Al doilea val a fost provocat de criza creditelor imobiliare în SUA şi datoriile enorme ce au zguduit unele economii din Europa, în primul rând Grecia. Efectele au fost mai „cruţătoare” cu Republica Moldova. Deficitul bugetar a devenit în 2009 principala problemă macroeconomică a Republicii Moldova, după ce în anii anteriori, preocupările majore ale autorităţilor şi mediului extern au fost dezechilibrul balanţei comerciale şi deficitul de cont curent. Odată cu scăderea drastică a încasărilor la bugetul public încă din ultimul trimestru din 2008, principala provocare pentru Moldova din perspectivă macroeconomică era ţinerea sub control a deficitului bugetar care se ridicase la 3,8 miliarde de lei, dezechilibrul bugetar fiind pe o cale nesustenabilă, aşa cum au avertizat instituţiile financiare internaţionale şi analiştii economici. Comerţul exterior a fost şi el în suferinţă, deşi mult mai mică decât în 1998–1999. Cursul leului se apropiase de 13 lei pentru un dolar, dar căderea monedei naţionale părea să devină un lucru firesc.
Şi dacă vine al treilea val, care sunt vulnerabiltăţile? Creşterea economică este stimulată doar prin consum (stimulat, la rândul său, de creşterea remiterilor şi salariilor). Deşi de mai multă vreme se vorbeşte despre schimbarea paradigmei creşterii, tot rămânem la cea veche. Potrivit Biroului Naţional de Statistică, consumul final al gospodăriilor populaţiei şi formarea brută de capital au fost principalele motoare de creştere în 2018 (4 la sută), deşi aportul lor la evoluţia Produsului Intern Brut (PIB) a fost diferit. Consumul final al gospodăriilor populaţiei a crescut cu 3,2 la sută şi a avut o pondere de 84,3 la sută la formarea PIB, în timp ce formarea brută de capital a avut o contribuţie mai redusă la formarea PIB de, respectiv, 24,3 la sută.
Pe de altă parte, după patru ani de creştere de peste 4 la sută, Ministerul Economiei şi Infrastructurii se aşteaptă la o creştere cu 4,0 la sută în 2019 şi, respectiv, 3,8 la sută în 2020 şi 2021. Economistul Veaceslav Ioniţă apreciază că Republica Moldova este în „aşa o subdezvoltare că orice creştere economică mai mică de 10% nu trebuie să fie un sentiment de bucurie. După trei ani de cădere: 2014, 2015, 2016, anii 2017 şi 2018 au fost ani de recuperare şi creştere economică”.
Centrul Analitic Independent „Expert Grup” spune că prognozele sale „sugerează o decelerare a creşterii economice în 2019 – până la 3,5%, pe fundalul înrăutăţirii situaţiei economice din regiune, dar şi o încetinire a activităţii investiţionale. Totodată, deficitul bugetar ar putea atinge nivelul de 3% din PIB, fapt ce se va reflecta în creşterea împrumuturilor de la bănci, deprivând şi mai mult sectorul real de resursele creditare bancare. Mai mult decât atât, pentru a face faţă dezechilibrelor fiscale, viitorul Guvern ar putea recurge la majorări de taxe/impozite şi/sau optimizări majore în sectorul public, cu efect negativ asupra creşterii economice”.
Înrăutăţirea contului curent este cea mai îngrijorătoare evoluţie, mai constată Expert Grup. Dinamica acestuia „este persistent negativă: de la -4,2% din PIB în T1-T2:16 la -8,7% în T1-T2:17 şi la -10,6% din PIB în T1-T2:18”.
Datoria internă a Republicii Moldova la 28 februarie 2019 a constituit 23 miliarde 421,3 milioane lei, majorându-se de la începutul acestui an cu 362,7 milioane lei, potrivit datelor Ministerului Finanţelor. Creşterea datoriei de stat interne a fost cauzată de creşterea emisiunii titlurilor de stat de pe piaţa primară cu 362,7 milioane de lei. În special, la sfârşitul lunii februarie 2019, datoria pe titlurile de stat emise pe piaţa primară s-a ridicat la circa 8 miliarde 276,69 milioane lei.
Un alt factor negativ, ce va provoca deficitul forţei de muncă, este îmbătrânirea continuă a populaţiei şi exodul masiv.
În condiţiile în care circa 70 la sută din exporturile moldoveneşti sunt orientate spre UE, o altă prognoză ar trebui să trezească semne de îngrijorare. De fapt, întreaga zonă Euro va fi nevoită să înfrunte o viitoare criză economică mai severă decât cea din 2008, avertizează economiştii agenţiei Moody’s, estimând că băncile centrale au epuizat „artileria grea” de înfruntare a unei recesiuni. De asemenea, reformele nesatisfăcătoare ale economiilor slabe din UE, eşecul Italiei, al Spaniei şi al Franţei de a-şi reduce substanţial datoriile şi tendinţa de îmbătrânire a populaţiei, care va reduce dinamismul economic, se înscriu în rândul motivelor pentru care o viitoare criză va fi dificil de gestionat.
Singurul mod de a face faţă unei eventuale crize venite din exterior rămâne acelaşi, reformele structurale şi majorarea veniturilor.
Există puţine semne evidente că o situaţie similară cu cea din 2008 s-ar putea repeta în viitorul apropiat. Şi totuşi, până în 2020 ar putea exista toate condiţiile pentru declanşarea unei crize financiare, urmată de o recesiune la nivel mondial, anticipează economistul american, Nouriel Roubini, supranumit „Dr. Doom“.
Vlad Bercu
