(Interviu exclusiv acordat Agenţiei “INFOTAG” de către viceprim-ministrul, ministrul Economiei, Valeriu LAZĂR)
– Domnule Valeriu Lazăr, atunci când analizăm situaţia din ţară, ne vine concluzia că nu vom avea cele 3% de creştere economică (prognozate). Avem senzaţia că oamenii de afaceri preferă să se retragă în partea necontrolată a economiei. Şi aceasta este o consecinţă a politicii bugetar-fiscale intrate în vigoare la începutul anului 2012. Or, pentru ei este mai simplu să ofere mită decât să activeze transparent. Sunteţi de acord cu concluziile triste că politica bugetar-fiscală a fost una eşuată?
– Noi vedem anumite riscuri care pot influenţa realităţile de creştere economică. Acestea provin, în principal, din situaţia din agricultură. Anul secetos va afecta recolta la hectar a cerealelor şi a unor culturi tehnice, dar, de regulă, anii secetoşi sunt reuşiţi pentru alte culturi, de exemplu, pentru struguri. Deocamdată nu formulez aprecieri clare.
În structura valorii adăugate de care depinde creşterea economică o cotă destul de mare revine agriculturii directe – circa 12%. Aşa că multe depind de rezultatele ramurii. În al doilea rând, să nu uităm că materiile prime agricole sunt baza industriei procesatoare, care de asemenea are o pondere destul de importantă în structura industriei. Pentru acest motiv, acum, toate acestea luate la un loc într-adevăr prezintă un risc. Pe parcursul următoarelor câteva săptămâni, când vom avea mai multe informaţii, vom analiza în ce măsură scenariul de creştere a PIB-ului cu 3% în anul 2012 rămâne în vigoare.
– În viziunea Dvs., sunt justificate temerile producătorilor agricoli că statul nu le va restitui 12% din TVA?
– Da, asemenea stări de spirit există, agricultorii se tem că statul va tergiversa în fel şi chip procesul de restituire a TVA. De altfel, trebuie să înţelegem că nu va fi o majorare pur formală a poverii fiscale, pentru că 12% vor fi restituite. Astfel, este important ca aceste mijloace să fie restituite la timp, pentru că au fost retrase din circuit. Or, plătind TVA, oamenii de afaceri creditează bugetul. Şi este în interesul nostru ca aceşti bani să revină în rulajul companiei. În acest context. ME a propus ca regulă generală reducerea termenului de restituire a TVA. S-ar putea să fie unul de 20-30 de zile. Acum, această perioadă constituie 45 de zile.
De asemenea, trebuie stabilită prin lege regula care acum funcţionează asimetric. În prezent, conform Codului Fiscal, dacă contribuabilul nu a achitat impozitele în termenul stabilit, automat începe să-i fie calculată penalitatea. Pentru ca contribuabilii să ne creadă, am propus includerea în legislaţiei a regulii prin care imediat cum expiră termenul de restituire a banilor de la buget contribuabilului, automat, în acelaşi mod şi în aceeaşi sumă se va calcula penalitatea pentru stat. Nouă ni se pare că astfel va fi onest. Atât timp cât nu va exista încredere, nu vor fi mai multe impozite colectate.
– Fabrica de parfumuri şi cosmetice “Viorica-Cosmetic” a fost comercializată holdingului “DAAC-Неrmes Group” cu tot cu teritoriul aferent sau fără acesta?
– Pământ 100% acolo nu există, dar cumpărătorului i se acordă dreptul să privatizeze terenul la preţul normativ. În plus, pământ ca atare acolo nu este atât de mult. 51 mil. lei sunt un preţ bun, cu atât mai mult, pentru un obiectiv fără pământ aferent. Am fost surprins plăcut atunci când am obţinut acest preţ. An de an, situaţia la întreprindere se agrava tot mai mult. Totodată, trebuie să apreciem meritul conducătorilor “Viorica-Cosmetic” – ei au păstrat întreprinderea, deşi aceasta nu putea să se dezvolte fără investiţii. Întreprinderea nu era în stare să se autofinanţeze şi avea nevoie de un credit. Dar noi înşine limităm posibilităţile întreprinderilor de stat de a lua credite. Pentru că avem deja un caz cu fabrica de bijuterii “Giuvaier” d in Chişinău, care a contractat un credit şi s-a pomenit în gaj. Iar acum, când fabrica nu a putut rambursa banii, există pericolul că întreprinderea va ajunge în proprietatea băncii creditoare. Eu nu îmi doresc mai multe situaţii similare.
– Experţii Corporaţiei de Finanţare Internaţionale (IFC) au prezentat o evaluare a posibilităţii de privatizare a “Moldtelecom”-ului?
– Da, IFC a prezentat recomandări preliminare. La etapa actuală, avem o serie de întrebări de precizare, dar ei ne-au promis să ne ofere, cel mult, peste o săptămână, recomandările finale privind strategia de comportament al statului în raport cu “Moldtelecom”. Recomandarea principală este orientarea spre privatizare, dar nu în mod urgent. Acolo există multe aspecte privind ceea ce trebuie realizat înainte de privatizare. Or, dacă privatizăm “Moldtelecom” în starea în care se află piaţa, nu va ieşi nimic bun din aceasta, pentru că un monopolist privat este mai rău decât cel statal. Comportamentul operatorului naţional de comunicaţii pe piaţă corespunde cu condiţiile pieţei. Dar Dvs. vă puteţi imagina ce va fi când monopolistul cu o influenţă suficientă pe piaţă, va ajunge pe m 26; ini private?!
Pentru noi este mai mult sau mai puţin clar: “Cum? Când? În ce condiţii să privatizăm mai bine? Şi cât am putea încasa pentru această întreprindere?”. Pentru a pregăti piaţa, trebuie să operăm o serie de amendamente la legislaţie, să investim mult în sporirea independenţei, consolidarea şi sporirea potenţialului regulatorului independent. Şi încă multe statul are de făcut. Pe baza recomandărilor, trebuie întocmită harta de parcurs a măsurilor. Dar este cert că în acest an privatizare nu va fi. Ca să vindem compania mai avantajos, trebuie să pregătim piaţa şi întreprinderea ca atare.
– Iar în ceea ce priveşte privatizarea Băncii de Economii?
– În acest sens, de asemenea lucrăm cu un consultant. Un lucru este cert însă; înainte să începem privatizarea trebuie să ne lămurim cu structura proprietăţii. Să nu uităm că statul are un pachet de 56%, iar celelalte peste 40% sunt în mâini private. Nimeni nu se va interesa la modul serios de pachetul de 56%, atât timp cât nu va fi clar cine sunt viitorii parteneri. Iniţial, trebuie modificată legea care va obliga divulgarea numelor beneficiarilor finali. Proiectul de lege a fost elaborat şi trimis la analiză în Parlament. Oamenii trebuie să cunoască cine stă în spatele acestor structuri. Noi trebuie să asigurăm transparenţa deplină în structura acţionarilor băncii, iar atât timp cât nu va fi aşa ceva, nici măcar nu trebuie să încercăm să iniţiem privatizarea, pentru că nimeni nu va reacţiona la modul serios. Noi suntem interesaţi ca un investitor strategic serios dă vină pe piaţa bancară, venirea acestuia va conduce la modificări calitative pe piaţă, astfel încât să fie mai multă concurenţă. Dacă acest pachet va fi cumpăraţi de actualii acţionari ai altor bănci, nimic nu se va schimba. Da, totul este onest şi transparent, dar nu face ca piaţa să se schimbe. iar noi urmărim un alt scop: crearea unei concurenţe mari care să asigure o finanţare mai bună a întreprinderilor şi a persoanelor fizice.
– Mai este actuală intenţia concernului “Gazprom” de a achiziţiona unele capacităţi de generare în Moldova în schimbul micşorării preţului la gazul natural?
– Mai rămâne sau nu – asta întrebaţi-i pe ei. Dacă vom avea negocieri, îi voi întreba chiar eu. Dar cred că rămâne actuală. Trebuie să înţelegem că R. Moldova este interesată ea însăşi ca investitorii străini să investească în capacităţile de generare, ceea ce şi încercăm să facem prin restructurarea sectorului termo-, electroenergetic chişinăuian, încercăm să convingem parlamentarii să ne ofere posibilitatea de privatizare a capacităţilor de generare care nu funcţionează. Eu sper să avansăm chiar în anul 2012 la un nivel la care să oferim proiecte de investiţii concrete pentru investiţii de fonduri. Conform legii, nu puteam acorda preferinţă cuiva. Dacă va fi aşa ceva, vor fi organizate concursuri publice şi transparente la ca re toţi doritorii vor putea participa în condiţii de egalitate. Dacă partenerii noştri din Rusia vor avea interes, vor avea tot dreptul să lupte într-o luptă onestă şi deschisă. Dar este cert că nu va fi în schimbul anumitor lucruri. Pentru că sunt nişte lucruri absolut diferite să schimbi activele statului, banii pentru care trebuie încasaţi în bugetul statului, pe datoriile pentru gaze, căci gazele le cumpără “MoldovaGaz” SA, respectiv, această întreprindere are datorii, nu bugetul de stat. Aşa că să faci schimb în acest sens, conform definiţiei, este incorect. Dar una nu exclude pe cealaltă, deşi, trebuie să recunoaştem că sunt nişte procese diferite.
– Tergiversarea procesului de semnare a noului contract de livrare a gazelor cu “Gazprom” este în avantajul Moldovei?
– Nu! Pentru că, cu cât mai mult vom lungi, cu atât mai multe datorii se vor acumula pentru gazele livrate şi consumate de consumatorii din Transnistria. Este în interesul nostru ca acest proces să se deruleze mai rapid. În plus, sperăm totuşi să obţinem în contractul nou condiţii îmbunătăţite de livrare a gazelor. Acestea vizează şi preţul, şi modul de achitare. Nu este în interesul nostru să tergiversăm, dar, cu regret, aceasta depinde nu doar de noi. Or, mereu două părţi se înţeleg.
– Dar conjunctura pe piaţă acum este mai favorabilă decât la sfârşitul anului 2011?
– În condiţiile de scădere a preţului la petrol, de care este legat preţul gazelor, într-adevăr, cel puţin, în acest an şi la începutul anului viitor nu există nici un pericol de creştere a tarifului. Nimeni nu cunoaşte însă, care va fi preţul la petrol în continuare. Astfel, nu putem sta şi discuta, pur şi simplu, haideţi să prelungim şi să prelungim contractul – conjunctura acum este bună. Este incorect, pentru că preţul petrolului ar putea sălta brusc. Atunci, această formulă ne poate duce la un tarif foarte mare. Noi suntem interesaţi ca preţul să scadă.
– Cine în R. Moldova va supraveghea piaţa financiară nebancară? Din câte ştim, FMI insistă ca aceasta să fie atribuţia BNM, iar Comisia Naţională a Pieţei Financiare insistă ca supravegherea să rămână o competenţă a ei.
– Această problemă nu a fost rezolvată deocamdată. Există mai multe opţiuni, dar care sunt deocamdată în faza discuţiilor teoretice. Toate opţiunile au avantajele şi dezavantajele lor. Pe mine nu mă preocupă cine va supraveghea, principalul este dezvoltarea pieţei financiare. Sistemul trebuie să stimuleze dezvoltarea, toate instrumentele şi instituţiile acestei pieţe trebuie să se dezvolte mai mult sau mai puţin: sectorul bancar, piaţa de capital, cea de leasing, microfinanciară şi companiile de asigurări. Trebuie să există o coordonare şi o concurenţă bună pe această piaţă.
Să vedem care este nivelul medierii financiare. Valoarea creditelor pe care le acordă sectorul bancar constituie 35-36% din PIB, deşi în ţările bine dezvoltate trece de 100%. Dacă se spune că banii sunt sângele economiei, atunci se poate spune că în corpul economiei moldoveneşti sunt 35% de sânge, o aluzie vădită la anemie. Iar ponderea microfinanţării este de numai 2%, deşi acest sector are un potenţial bun.
Unele ţări au mers pe calea înfiinţării megaregulatorului. Dar e necesar să ne dăm seama că trebuie să existe o concurenţă reală pe această piaţă între diferite instrumente şi pentru întreprinderile care contractează credite. Principalul e ca piaţa să se dezvolte mai mult sau mai puţin uniform. Pentru aceasta, regimul de reglementare trebuie să ţină cont de specificul activităţii şi regimul fiscal, după posibilitate, să fie egal, adică să fie create condiţii egale, luând în considerare riscurile la care ele sunt expuse. Nu se poate ca cerinţele faţă de banca care lucrează cu banii populaţiei să fie egale cu cerinţele faţă de organizaţiile de microfinanţare, care operează doar cu capitalul propriu. Şi aceasta spune nu în favoarea comasării, ci în favoarea existenţei unor regulatori separaţi. Poate că peste 10-15 ani, când această discrepanţă în dezvoltare se va atenua, va fi rost să îi unim? Iar deocamdată, coordonarea trebuie asigurată printr-un dialog mai bun. Dar, repet, faptul principal pentru mine este ca această piaţă să se dezvolte, ca oamenii şi toţi cei care au nevoie de credite, să aibă din ce alege într-un mediu concurenţial.
