Ultimul raport de stare a ţării denotă o situaţie demografică îngrijorătoare – rata fertilităţii scade şi se amplifică fenomenul de îmbătrânire a populaţiei, ceea ce va afecta, inevitabil, situaţia social-economică a ţării. Scăderea PIB-ului potenţial prin reducerea forţei de muncă şi a capitalului, cât şi presiunea tot mai mare asupra bugetului de stat prin majorarea cheltuielilor de asistenţă socială sunt principalele consecinţe ale îmbătrânirii populaţiei.
„Cu certitudine, îmbătrânirea populaţiei va avea implicaţii fundamentale asupra modului în care ţara noastră şi instituţiile sale vor funcţiona pe termen mediu şi lung. Deşi, în prezent, Republica Moldova se află într-o poziţie puţin mai bună decât majoritatea statelor europene, viteza de îmbătrânire prevăzută pentru următoarele decenii va fi mult mai mare”, afirmă Adrian Lupuşor, director executiv, Centrul Analitic Expert Grup, unul dintre autorii raportului.
Actualmente, societatea moldovenească poate fi considerată deja îmbătrânită din punct de vedere demografic, deoarece ponderea populaţiei cu vârsta de peste 60 de ani depăşeşte cu mult pragul de 12% – spre exemplu în 2011 acesta a fost de 14,8%. La nivel mondial, conform previziunilor Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), proporţia vârstnicilor în ansamblul populaţiei se va majora la 17% în 2020 şi va ajunge la 30% în 2050. Acest indicator va fi atins şi de Republica Moldova.
Datele statistice arată că cele mai înalte valori ale fenomenului de îmbătrânire se atestă în zonele rurale, care în ultimele două decenii au fost foarte afectate de emigrarea populaţiei apte de muncă. În viziunea experţilor, această tendinţă se va accentua pe viitor, deoarece oamenii de la sate emigrează nu doar peste hotare, ci şi în oraşele ţării cu scopul de a-şi îmbunătăţi traiul. În acelaşi timp, discrepanţele de dezvoltare economică din zonele rurale şi urbane vor continua să influenţeze modelul de reproducere şi structura familiei.
„Din cauza cheltuielilor mai mari pentru educaţie şi trai, precum şi a oportunităţilor mai mici de angajare, costurile pentru creşterea copiilor în zonele urbane sunt mai mari în comparaţie cu zonele rurale, în timp ce beneficiile economice sunt mai joase. Astfel, procesul de urbanizare îi va determina pe moldoveni să-şi optimizeze costurile prin naşterea a mai puţini copii şi la o vârstă mai mare”, se arată în raport. Către anul 2050, se aşteaptă ca ponderea populaţiei cu potenţial reproductiv de bază să se micşoreze de două ori şi să ajungă la numai 13,5%.
Ca rezultat, este influenţată dinamica numărului populaţiei cu vârsta aptă de muncă. Astfel, dacă în 2012 erau 2457 mii de oameni apţi de muncă, în 2020 vor fi 2309 de mii şi numai 1926 către anul 2045. În primul rând, fenomenul atrage după sine efecte fiscale, majorând povara asupra sistemului public de pensii de tip redistributiv. „Acest lucru ar putea genera un conflict dintre generaţiile tinere care vor solicita trecerea la sistemul cumulativ de pensii şi generaţiile în vârstă care optează pentru sistemul actual. În plus, îmbătrânirea demografică are consecinţe sociale şi economice care implică scăderea cererii interne pe termen lung, însoţită de repercusiuni asupra veniturilor publice”, susţine Lupuşor.
În viziunea lui, problema ar putea fi soluţionată dacă guvernul ar valorifica cu înţelepciune şi în timp util oportunitatea oferită de apropierea de vârsta reproductivă a celor născuţi în anii 80 ai secolului trecut, când a avut loc o explozie demografică. Lupuşor susţine că acest lucru trebuie să fie realizat prin măsuri verticale, cum ar fi programele de alocaţii pentru copiii din familiile nevoiaşe, unificarea programelor de susţinere a familiilor etc. şi prin reforme ample în sectoarele sănătăţii şi educaţiei.
În general, în orice ţară, ponderea crescândă a populaţiei în vârstă măreşte povara economică a sistemului de pensii şi stimulează cererea pentru serviciile medicale şi din contra, ponderea scăzută a populaţiei tinere cu vârsta aptă de muncă „erodează” baza fiscală. În consecinţă, creşte şi presiunea asupra bugetelor asigurărilor sociale şi medicale, atât pe partea de venituri, cât şi de cheltuieli. Economiştii susţin că la noi acest proces a început, mai ales că din anul 2009 bugetul asigurărilor sociale de stat se bazează constant pe transferurile din bugetul de stat pentru acoperirea deficitului.
La povara fiscală se mai adaugă şi rata redusă de ocupare a forţei de muncă şi evaziunea fiscală. În consecinţă, rata efectivă de dependenţă pentru anul 2012 a fost estimată la 1,1 contribuabili la fondul de pensii pentru fiecare beneficiar de pensii. Este un lucru alarmant pentru că unui contribuabil îi revine spre întreţinere un pensionar, în timp ce pragul minim pentru asigurarea stabilităţii unui sistem de pensii este de patru la unu sau chiar şase la unu.
Olga Găgăuz, expert în cadrul IDIS „Viitorul”, crede că statul trebuie să modernizeze sistemul actual de pensii, prin creşterea treptată a vârstei de pensionare şi egalarea acesteia între bărbaţi şi femei. „Este oportună şi introducerea formatului definitiv de contribuţii pentru dezvoltarea unei scheme pe mai mulţi piloni şi, în acelaşi timp, ajustarea volumului pensiilor la standardele calităţii vieţii, astfel încât sărăcia actuală a pensionarilor noştri să fie la un prag minim”, a spus Găgăuz.
Datele Biroului Naţional de Statistică (BNS) arată că în perioada 2000-2012, numărul total al populaţiei a fost într-o permanentă scădere. Acesta s-a redus cu circa 84,5 mii persoane sau aproximativ 7 mii persoane anual. Astfel, în urma emigrării şi migrării rural-urbane mai multe sate mici au rămas practic fără populaţie şi, statistic vorbind, anual dispar în jur de 5 sate medii moldoveneşti. Conform celor mai recente date disponibile la nivel local, în anul 2009 existau 120 de sate care aveau o populaţie mai mică de 100 de locuitori. În plus, cam o treime din toate satele ţării au un grad avansat de îmbătrânire, ponderea pensionarilor fiind de 20% în totalul populaţiei.
Experţii califică aceste constrângeri demografice ca o provocare directă pentru politicile de dezvoltare regională şi, în special, pentru implementarea reformei de descentralizare şi consideră că pe viitor ar trebui de conferit administraţiei publice locale mai multe împuterniciri administrative şi fiscale, concentrând serviciile sociale de bază în localităţile mai mari.
„Pe de o parte, îmbătrânirea populaţiei va submina creşterea pe termen lung a cererii pentru produsele investiţionale şi de consum, pe de altă parte, va determina populaţia să economisească mai mult. Economiile mai mari vor contribui, de asemenea, la ineficienţa sistemelor de asigurări sociale şi medicale, care vor deveni cu timpul tot mai evidente”, conchide Adrian Lupuşor. El a precizat că economia naţională şi finanţele publice au o dependenţă puternică faţă de taxele de consum (TVA, accize şi taxe vamale), iar reducerea pe termen lung a cererii de consum va genera presiuni suplimentare asupra veniturilor bugetului public. Dar sub aspect pozitiv, economiile mai mari şi consumul mai mic ar putea diminua povara deficitului contului curent, care a fost estimat la -7% din produsul intern brut în 2012.
Lilia Platon
