Muncitorii străini vor umple piaţa forţei de muncă din Republica Moldova. Ei vor fi plătiţi mai bine decât angajaţii locali. Va creşte şomajul.
Aşa au reacţionat unii la hotărârea Guvernului de a aproba o nouă listă a ocupaţiilor prioritare, care include 127 cele mai solicitate funcţii pe piaţa muncii din Republica Moldova, care pot fi ocupate de către migranţii aflaţi în ţara noastră. Străinii care vor desfăşura activitate de muncă în baza acestei liste, nu vor fi nevoiţi să obţină permis de muncă, activând în baza permisului de şedere provizorie în scop de muncă.
Vor invada însă străinii piaţa de muncă din Moldova? Avem noi suficientă forţă de muncă calificată care este tot mai solicitată, în special de companiile străine? Şi, în fine, pot oferi angajatorii salarii competitive care ar atrage străini?
Aşadar, care sunt criteriile care stau la elaborarea listei ocupaţiilor prioritate. Sunt doar trei criterii:
1) Ocupaţiile la care numărul locurilor de muncă vacante înregistrate la Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă depăşeşte 100 de unităţi;
2) Ocupaţiile pentru care raportul dintre numărul locurilor de muncă vacante înregistrate şi numărul şomerilor înregistraţi la aceste ocupaţii să fie de cel puţin 2/1;
3) Cu titlu de excepţie, pot fi introduse în listă, ocupaţiile care sunt recunoscute drept prioritare de către autorităţile publice centrale de specialitate în domeniile de competenţă.
Este vorba, în fond, de ocupaţiile la care se atestă un deficit al forţei de muncă autohtonă. Printre funcţiile vacante nesolicitate de şomeri, în 2017, se numără: inginer constructor, inginer electric, asistent medical, designer grafic şi multimedia, proiectant de software, specialist în reţele de calculatoare, cusătoreasă (industria uşoară), cusătoreasă (industria confecţiilor); asamblor, legător filoane, cabluri şi conductori, medic specialist, ajutor de educator (personal în domeniul serviciilor-suport pentru învăţământul preşcolar, primar şi gimnazial), sortatori şi controlori de calitate pentru produse, fierar betonist, confecţioner cablaje auto, muncitor necalificat în agricultură. Sunt doar câteva din cele 127 de funcţii, care deşi există ofertă, nu este cerere, astfel că au fost incluse în lista ocupaţiilor prioritare. Nu sunt, de fapt, locurile de muncă cele mai bine plătite, ba dimpotrivă.
Cine ar dori să se angajeze cu un salariu de 2000–3000 lei, fie chiar şi de 5000 lei pe lună? Chiar dacă rata de subutilizare a forţei de muncă este înaltă. Biroul Naţional de Statistică constata la sfârşitul trimestrului trei al anului 2017 că potenţialul economic neutilizat este de 116,9 mii persoane, rata şomajului în rândul tinerilor (15-24 ani) a fost de 12,6 la sută, iar în sectorul informal au lucrat 14,8 la sută din totalul persoanelor ocupate în economie (1264,1 mii – n.r.), iar 37,7 la sută au avut un loc de muncă informal, anume pentru a obţine un salariu suplimentar, ceea ce le-ar permite să asigure un trai cât de cât decent.
Un studiu sociologic, realizat de compania Magenta Consulting, arată că atunci când iau decizia de a se angaja, tinerii, în majoritatea cazurilor, se aşteptă la un salariu de 5000 de lei, deşi sunt conştienţi că oferta angajatorului va fi nu mai mare de 4000 de lei. Aşteptările tinerilor de la sate sunt chiar mai mari faţă de salariul minim cu care ar fi de acord să înceapă – 5000 de lei, faţă de 4750 de lei în cazul tinerilor din oraşe. Acelaşi studiu constată că absolvenţii facultăţilor nu ar accepta salarii mai mici decât 5000 de lei.
O altă problemă este că, de cele mai multe ori, cererea forţei de muncă nu se intersectează cu oferta. Una propun angajatorii şi alta vor cei care sunt în căutarea unui loc de muncă.
E şi mai gravă situaţia cu forţa de muncă calificată. Demult a devenit un mit faptul că avem braţe de muncă ieftine bine pregătite.
În anul 2012, compania germană Draexlmaier, cel mai mare investitor în Zona Economică Liberă Bălţi, a simulat angajările pe un număr de populaţie de 160 mii de oameni, iar firma Danube Logistics, care operează Portul Internaţional de la Giurgiuleşti şi administrează Zona Economică Liberă din aceeaşi regiune – pe un număr de 100 mii persoane. Rezultatele au fost mai mult decât dezolante. S-a constatat că la o populaţie de 100 mii de locuitori, oferta de muncă este de 1500 persoane calificate, iar în cazul femeilor numărul este şi mai mic – 1000.
Au trecut de atunci cinci ani, dar situaţia nu a devenit mai bună. Iată ce scria după hotărârea Guvernului, economistul Veaceslav Ioniţă: „Mai ţineţi minte povestea: Moldova are forţă de muncă ieftină şi calificată. Deja e oficial. Moldova nu are forţă de muncă. Guvernul vine cu un proiect prin care simplifică procedurile de angajare în câmpul muncii a anumitor categorii de persoane.
Care sunt domeniile cele mai afectate de lipsa forţei de muncă în opinia Guvernului?
1. Medicina. Ai noştri cam pleacă toţi din ţară, aşa că speranţa este doar la importul de medici.
2. Muncitori în automobilistică. În ultimii ani companiile din domeniul automobilistic, graţie Zonelor Economice Libere, au deschis peste 12 mii locuri de muncă. În 2018 se intenţionează deschiderea a circa 10 mii locuri de muncă. Iar muncitori ia-i de unde nu-s.
3. Drumarii. Dacă anul 2018 într-adevăr se doreşte să fie anul când se va investi în drumuri, atunci avem o problemă: lipsa de muncitori”.
Nu poţi să nu fii de acord cu economistul Ioniţă care spune că impedimentul numărul unu în atragerea investiţiilor în următorii ani va deveni anume lipsa forţei de muncă calificate. Din acest motiv avem nevoie urgent „să dezvoltăm capacităţile şcolilor profesionale în pregătirea muncitorilor conform noilor cerinţe înaintate de investitori”.
Experta Viorica Antonov constată că, „cu regret, piaţa muncii autohtonă suferă de o mare criză de potrivire a competenţelor (sau creşte aşa-zisul fenomen de skills mismatch) în cele mai cerute ramuri ale economiei şi inclusiv în medicină. Iar în proiecte de reabilitare a infrastructurii (drumurile, apeductele etc.) care se fac pe banii donatorilor, chiar este lipsă de personal calificat. Ar suna poate bizar, dar avem pe piaţa muncii ceea ce pregătim educaţional. Răspunsul e mult mai adânc decât în aceste fenomene de pe piaţa muncii, care sunt de fapt consecinţele unui sistem educaţional”.
Demult se discută despre reformarea învăţământului profesional, în condiţiile în care formarea profesională a personalului se efectuează fără a ţine cont de cerinţele pieţei forţei de muncă. O altă măsură ar fi o planificare mai bună a pregătirii cadrelor pentru a aduce în concordanţă cererea şi oferta forţei de muncă. Problema utilizării eficiente a resurselor umane condiţionează necesitatea prognozării ştiinţific argumentate a pregătirii cadrelor. De asemenea, se impune stimularea participării mai active a agenţilor economici în procesul pregătirii şi perfecţionării cadrelor.
Problemele cu care se confruntă piaţa forţei de muncă necesită o discuţie mult mai largă, mai ales pe fondul emigrării care continuă şi a depopulării ţării.
Câte priveşte străinii, chiar dacă vor beneficia de unele facilităţi, ca scutirea de obţinere a permisului de muncă, aceştia nu vor invada piaţa forţei de muncă din Moldova. Aceştia vor activa în baza permisului de şedere provizorie în scop de muncă, pe perioadă de un an, cu posibilitatea prelungirii acestui drept.
Potrivit statisticilor oficiale, în prezent, în ţara noastră sunt aproximativ 50 de mii de locuri de muncă vacante. Iar numărul şomerilor, estimat conform definiţiei Biroului Internaţional al Muncii a fost, la sfârşitul trimestrului trei al anului trecut, de 44,6 mii. Dar, deşi rămaşi fără lucru, sute de persoane, dar mai ales tineri, nu se grăbesc să ocupe locurile vacante. Vor da năvală muncitorii străini pentru a le ocupa? Nu cred. La fel cum ireală mi se pare afirmaţia unui economist care spune: „Cine poate prognoza care va fi valul de migraţie spre Republica Moldova în următorii 10-15 ani. Eu nu m-aş mira dacă populaţia va creşte cu 1-1,5 milioane în baza migranţilor. Aşa că Moldova în 2050 va avea 4-5 milioane, ce-i drept moldovenii vor fi cea mai mare minoritate de 30 la sută”.
Astăzi migranţii de pretutindeni nu se opresc în Europa de Sud sau Europa de Est, dar încearcă să ajungă în Vest. Vor trece mulţi ani până când Republica Moldova va deveni atractivă pentru un flux mare de migranţi, nu pentru câteva zeci sau chiar sute.
Vlad Bercu
