Discutăm cu Victor Trocin, directorul executiv al Asociaţiei Centrale a Asociaţiilor de Economii şi Împrumut (ACAEÎ), despre necesitatea şi impactul modificării Legii asociaţiilor de economii şi împrumut. Un proiect în acest sens a fost elaborat la începutul acestui an de către Comisia Naţională a Pieţei Financiare (CNPF) şi vizează un şir de schimbări în activitatea acestor entităţi.
– Dle Trocin, ţin să încep prin a vă întreba dacă modificarea actualei Legi are o justificare clară şi dacă este binevenită pentru activitatea asociaţiilor de economii şi împrumut din ţară?
– Proiectul respectiv de lege nu a apărut pe loc gol. În primul rând, CNPF a acumulat informaţie despre felul în care activează uniunile de credit din alte ţări, inclusiv a consultat şi recomandările WOCCU şi experienţa ţărilor CSI. Adică, prin aceste modificări se încearcă un transfer de bune practici, astfel încât sistemul asociaţiilor de economii şi împrumut să fie unul cu mult mai funcţional. Recunosc faptul că atunci când am examinat modificările propuse, am avut mai multe rezerve. Dar la începutul lui iunie, am participat în Estonia la un forum al uniunilor de credit din mai multe ţări şi, în cadrul discuţiilor, am înţeles că sistemul moldovenesc este unul destul de vulnerabil şi necesită îmbunătăţiri.
– Când vorbiţi despre vulnerabilitatea sistemului, la ce exact faceţi referinţă?
– O să fac o mică incursiune. În primul rând, UE percepe uniunile de credit ca instituţii financiare care acceptă depuneri şi există anumite condiţii de protecţie a acestora. Sistemul moldovenesc, însă, nu dispune, la moment, de un fond de garantare a depunerilor la asociaţiile de economii şi împrumut. Acum, CNPF propune prin acest proiect de lege, introducerea unui astfel de Fond care să garanteze o anumită sumă de bani. Totuşi, există mai multe păreri vizavi de funcţionalitatea acestui Fond de garantare pentru sistemul asociaţiilor de economii şi împrumut. Spre exemplu, colegii din ţările Baltice ne-au recomandat alipirea la Fondul de garantare a depozitelor din sectorul bancar. În opinia mea, acesta ar trebui să fie unul separat, în competenţa instituţiei de supraveghere a sectorului.
– În legea actuală este specificată existenţa unui Fond de stabilizare. În prezent, acesta este funcţional? Proiectul de lege propune, cumva, şi substituirea lui cu Fondul de garantare?
– Într-adevăr, acest Fond de stabilizare va fi înlocuit cu Fondul de garantare a depunerilor. De fapt, Fondul de stabilizare nici nu începuse să funcţioneze, doar a fost menţionat în lege şi atât. Asociaţiile aşteaptă instituirea Fondului de garantare, întrucât imaginea lor va avea de câştigat, respectiv va creşte şi ponderea depunerilor din partea populaţiei. În plus, un Fond de garantare a depunerilor măreşte credibilitatea în faţa donatorilor şi creditorilor externi.
Până acum, CNPF a organizat mai multe întâlniri cu asociaţiile şi a fost discutat modul de compensare a acestor depuneri. Iată acest detaliu mi se pare cel mai important. Unii colegi au propus ca depunerile să fie compensate în funcţie de contribuţia asociaţiei în Fond. În sistemul bancar, spre exemplu, se calculează după altă metodologie. Este o sumă stabilită pentru compensare şi atât. În cazul asociaţiilor mari, metodologia de calcul care este folosită la bănci, ar fi posibil de utilizat, cu atât mai mult că nu se formează sume gigantice. Însă asociaţiile mici nu ar putea face faţă. De aceea, noi am propus Comisiei să instituie o sumă fixă a contribuţiilor în acest Fond, adică fiecare asociaţie să achite trimestrial 0,25% din soldul depunerilor de economii.
– Dle Trocin, conduceţi deja de câteva luni o instituţie care este reprezentativă pentru sistemul asociaţiilor de economii şi împrumut şi, cu siguranţă, aţi avut întâlniri cu administratorii asociaţiilor. Ce vă spun ei, care sunt aşteptările lor vizavi de modificarea legislaţiei?
– Am vorbit despre faptul că trebuie să întreprindem modificări, dacă dorim să fim clasaţi ca instituţii financiare cu imagine pozitivă. Deci, în primul rând, trebuie să instituim Fondul de garantare a depunerilor. În al doilea rând, asociaţiile de economii şi împrumut vor, şi trebuie, să devină instituţii private. Actualmente, ele sunt organizaţii nonguvernamentale, cu statut juridic special care nu au ca scop să obţină profit şi chiar dacă îl au, îl transferă spre dezvoltarea instituţională. Legea privind organizaţiile necomerciale spune clar că, în caz de încetare a activităţii, capitalul organizaţiei trebuie prevăzut în scopuri caritabile sau la bugetul de stat. Dar în statutul asociaţiilor scrie că în cazul lichidării, capitalul social se împarte între membrii ei.
Proiectul de modificare a legii prevede introducerea cotei sociale pentru membri, aş zice că-i face proprietari reali ai asociaţiei. Consider că este un moment foarte important. Altceva este că, în versiunea propusă de CNPF, cerinţele faţă de cota socială erau destul de dure – circa o mie de lei, iar un membru nu poate să deţină mai mult de cinci cote, având un singur vot. Noi am propus să fie micşorată cota socială la minim o sută de lei, iar un membru să poată deţine 10% din totalul de cote şi să fie stabilit un număr minim de membri într-o asociaţie. Spre exemplu, la asociaţiile de licenţa B să fie minim o sută sau, poate, două sute de membri, la C – o mie de membri, iar la A – 50 membri. Introducerea cotei sociale este un avantaj esenţial, îndeosebi, pentru asociaţiile de tip A care vor putea atrage bani de la populaţie. Atât că acestea nu vor fi depuneri, ci cote sociale pentru care asociaţiile să achite dividende.
– De ce este important pentru asociaţii să aibă acest minim de membri?
– Suntem de părerea că, în acest mod, vor fi excluse anumite probleme care se atestă în prezent în sector. Mă refer aici la administratorii care treptat au transformat asociaţiile într-un fel de societăţi cu răspundere limitată şi au denaturat imaginea sectorului.
– Ce alte modificări importante propune proiectul de lege?
– CNPF propune să fie suplinită lista de servicii prestate de AEÎ. Astfel, pe lângă atragerea depunerilor, acordarea împrumuturilor şi activitatea de bancassurance, asociaţiile ar putea să emită garanţii şi să-şi asume angajamente, spre exemplu. Sau se propune activitatea de schimb valutar, activitate de leasing, amanet etc.
Sunt multe, interesante şi atractive aceste activităţi propuse, însă este nevoie şi de o anumită infrastructură ca entităţile să le poată presta. Mai curând, ar trebui să acceptăm aceste propuneri ca posibilităţi pe termen lung. Mai ales că pentru fiecare tip de serviciu sunt impuse cerinţe foarte dure din partea Băncii Naţionale sau a Camerei de licenţiere. Trebuie să înţelegem un lucru, că este un proiect de modificare a legii şi rămâne de văzut ce prevederi vor fi acceptate şi votate de către Parlament.
– Să admitem că un număr oarecare de asociaţii mari îşi vor permite să presteze mai multe dintre serviciile incluse în lista conexă de activităţi. Întrebarea este dacă, în acest caz, asociaţiile nu vor devia de la scopul lor de bază?
– Eu prefer să gândesc altfel. Uitaţi-vă că foarte multe localităţi nu dispun de filiale ale băncilor, iar dacă asociaţiile ar putea să le substituie prezenţa, ar fi rău? Din contra, există beneficii pentru ambele părţi, atât pentru populaţie, cât şi pentru asociaţii.
Chiar şi în ţările Baltice se practică acest lucru. Colegii de acolo ne-au povestit că băncile au mers pe calea optimizării cheltuielilor şi au suspendat activitatea în unele localităţi. Respectiv, uniunile de credit le-au luat locul şi acestea sunt atât instituţii de creditare, cât şi agenţii de plăţi a serviciilor comunale.
Până la urmă, este bine să fie o diversificare în portofoliul asociaţiilor, altceva este dacă ele dispun sau nu de infrastructura necesară pentru aceasta. Ştiu că repet ideea, dar asta e.
– Aţi menţionat despre introducerea cotei sociale pentru membri, dar sunt prevăzute şi modalităţile de vânzare a acestora? Doar un membru poate, într-un anumit moment, să dorească să-şi vândă cota din anumite motive.
– Este introdusă o procedură de vânzare a cotelor, destul de complicată în opinia mea. Noi am discutat acest aspect şi vrem să propunem CNPF să simplifice modalitatea, să nu se întâmple ca în cazul societăţilor pe acţiuni, că vânzarea cotelor devine o problemă pentru deţinător.
– Cum credeţi, de ce anume acum s-a recurs la modificarea legii, putem interpreta aceste acţiuni ca o pregătire a sectorului pentru nişte schimbări mai reformatoare? Acum ceva vreme se vorbea despre consolidarea sectorului prin comasarea asociaţiilor mici sau alipirea lor la cele de tip B. Întracolo se îndreaptă lucrurile?
– Eu mă uit destul de sceptic la consolidarea sectorului prin comasare. Merg des în teritoriu şi cunosc care este climatul în asociaţii. Am întâlnit puţini administratori care percep şi vor această unificare. Până în prezent, nu avem înregistrate astfel de cazuri.
– CNPF propune existenţa unei singure asociaţii centrale a asociaţiilor de economii şi împrumut, în loc de cele două câte sunt acum. Care este părerea Dvs. vizavi de această modificare? Sunt gata cele două asociaţii să facă o comasare?
– Da, am discutat acest lucru. Chiar şi CNPF este gata să accepte decizia noastră, dar nimic nu e bătut în cuie. E un proiect care încă se discută. Eu cred că activitatea unei singure asociaţii centrale este logică, mai ales că acesteia îi vor fi atribuite nişte funcţii de control şi audit intern. Mai mult chiar, este pusă condiţia că toate AEÎ să fie membre ale acestei asociaţii centrale, pentru că, la moment, doar cele de tip B şi C au această obligaţie.
Am avut deja o întâlnire cu directorul “Uniunii Centrale” şi avem foarte multe întrebări comune în ceea ce priveşte capitalul social, problema filialelor etc. În principiu, ambii suntem de acord cu această modificare.
Lilia Platon
