Ministerul Economiei prognozează pentru acest an o medie a cursului valutar de 16,83 lei pentru un dolar, cu mult sub media anuală din anul precedent, de 18,40 lei. Nici previziunile pentru 2019 nu arată bine. Cursul monedei naţionale se va menţine la nivel de 16,99 lei pentru un dolar. Totodată, influxul de valută a crescut cu 12 la sută în 2017, aceeaşi creştere puternică se menţine şi în acest an. „Pentru a diminua efectele negative asociate aprecierii rapide a leului moldovenesc, banca centrală a procurat masiv valută, însă în acest mod a realizat emisiuni suplimentare de lei şi doar a amplificat surplusul de lichidităţi. În acest context, pentru a gestiona excesul de mijloace băneşti, a fost majorată rata rezervelor obligatorii de la 35 la 40 la sută şi au fost sporite operaţiunile de sterilizare”, constată experţii Centrului Analitic Independent „Expert-Grup”.
Pe cât de real este, însă, pericolul ca economia să fie lovită de „boala olandeză”?
„Boala olandeză” este o teorie economică inventată în 1977 de The Economist pentru a descrie declinul producţiei în Olanda după descoperirea unui important zăcământ de gaze ce a culminat cu cel mai mare parteneriat public-privat din lume între guvernul olandez şi Exxon şi Shell.
Pe scurt, teoria susţine că o creştere a veniturilor din resursele naturale de-industrializează economia prin aprecierea cursului de schimb, ceea ce face producţia internă mai puţin productivă. Extinsă, teoria se aplică şi cazurilor de intrări masive de valută care afectează economia internă.
Nu este pentru prima dată când suntem nemulţumiţi de aprecierea puternică a leului, ca urmare a intrării masive a valutei în ţară, ceea ce afecta competitivitatea produselor exportate. Acesta este exemplul de la o extremă a necazurilor aduse economiei de către curs. Şi în 2007 unii economişti afirmau că Republica Moldova suferă de “boala olandeză” (Dutch disease) de pe urma remitenţelor, prezentau chiar dovezi în susţinerea acestui diagnostic şi propuneau soluţii menite să compenseze urmările negative ale remitenţelor.
„Pacientul”, însă nu a avut de suferit. Boala l-a cruţat. Iar Banca Naţională a Moldovei i-a „calmat” pe speculatori, nişte băieţi deştepţi, care le-au făcut zile fripte şi mai marilor băncii centrale, şi exportatorilor, dar şi miilor de oameni care primeau bani de peste hotare, bani munciţi din greu.
În ultima ediţie a publicaţiei MEGA, economiştii de la “Expert-Grup” constată că cel mai probabil, în 2018 piaţa valutară va fi marcată de tendinţa de creştere a influxului valutar. Majorarea exportului şi menţinerea asistenţei financiare externe va stimula influxul de valută. În context, vor fi presiuni în direcţia aprecierii leului moldovenesc. În aceste condiţii, BNM va fi nevoit să procure valută pentru a nivela dinamica valutară, astfel încât să fie diminuat impactul negativ asupra balanţei comerciale.
Potrivit autorilor publicaţiei, „în 2018 ar putea apărea simptomele „bolii olandeze”. Pe fondul aprecierii monedei naţionale s-ar putea intensifica creşterea preţurilor la unele categorii de bunuri necomercializabile. „Boala olandeză” este determinată de creşterea influxului de valută ce stimulează aprecierea monedei naţionale şi care duce la majorarea preţurilor la produsele necomercializabile (bunuri ce nu constituie obiectul operaţiunilor export-import)”.
Trebuie de menţionat, mai constată experţii, că în 2007–2008 s-au atestat anumite semne ale „bolii olandeze”: influxul masiv de valută a determinat aprecierea monedei naţionale şi a cauzat creşterea preţurilor la imobil. Evoluţiile din 2018 pot fi comparate cu cele din 2007–2008, deşi există mai multe deosebiri. Înainte de criza economică din 2009 creşterea remiterilor şi a investiţiilor străine a stimulat creşterea cererii pentru imobil. În prezent, rolul remiterilor şi a investiţilor străine directe s-a diminuat: dacă în 2008 ponderea veniturilor remise în PIB constituia 31,2 la sută, iar cota influxului de investiţii străine directe era de 11,7 la sută, atunci în 2017 remiterile deţineau 19,2 la sută, iar investiţiile străine 2,5 la sută. Totodată, în prezent, a crescut ponderea asistenţei financiare externe oferite Guvernului. Acest fapt favorizează investiţiile publice. În context, în 2018 este posibilă scumpirea unor servicii aferente construcţiilor (cum ar fi proiectarea sau inspectarea), dar şi creşterea preţurilor pentru construcţiile finanţate din surse private, deoarece mai mulţi muncitori ar putea fi implicaţi în proiecte publice.
Gestionarea supra-lichidităţii din sectorul bancar şi nivelarea cursului monedei naţionale vor continua să fie provocări importante pentru politica monetară. Prin procurarea valutei, se vor face emisiuni suplimentare de lei, iar BNM va fi nevoită să sterilizeze masa monetară adiţională. În aceste condiţii, se vor amplifica operaţiunile de sterilizare, iar reducerea ratei rezervelor obligatorii este puţin probabilă, constată „Expert-Grup”.
În condiţiile unui exces de lichidităţi în sistemul bancar, Comitetul Executiv al BNM a decis să menţină norma rezervelor obligatorii din mijloace atrase în lei moldoveneşti şi în valută neconvertibilă la nivelul actual de 40,0 la sută din baza de calcul. Deja de un an banca centrală „ţine în frâu” excesul de lichidităţi printr-o politică restrictivă.
Rata de bază a rămas neschimbată, la nivelul de 6,5 la sută.
“Cererea agregată, conform prognozei curente, va rămâne dezinflaţionistă în următorii doi ani, ca urmare, în mare parte, a condiţiilor monetare, ciclului economic, precum şi a factorilor interni şi externi. În linie cu prognoza curentă, rata anuală a inflaţiei se va diminua de la nivelul de 4,7% înregistrat în luna martie 2018, până la nivelul de 2,2%, în medie, pentru trimestrul IV 2018.
Ulterior, inflaţia va reveni în intervalul de variaţie a ţintei în semestrul I al anului viitor. Prin urmare, conform scenariului de bază, inflaţia medie anuală va constitui 3,3% şi 4,9% pentru anul 2018 şi, respectiv, 2019”, menţionează BNM.
Totodată, aceasta anticipează intensificarea riscurilor asociate perspectivei inflaţiei, în special pentru a doua parte a orizontului de prognoză. Acestea derivă din creşterea preţurilor internaţionale la petrol şi materii prime, incertitudinea cu privire la durata acestei creşteri, disensiunile comerciale dintre principalii actori ai economiei mondiale, vulnerabilitatea preţurilor la produsele agricole autohtone faţă de condiţiile meteorologice, incertitudinile privind recolta din anul 2018 şi ajustarea tarifelor la serviciile reglementate în 2019.
Economiştii scriau în 2007 că excesul de valută nu este chiar atât de dăunător în cazul Moldovei. Olanda avea industrii competitive care aveau de suferit de pe urma aprecierii valutei. Republica Moldova are mai mult export de produse agricole. “Faptul că leul se apreciază înseamnă că producătorii moldoveni pot procura utilaje mai performante. Presiunea asupra salariilor înseamnă că va trebui să se treacă la metode mai avansate de producere. Cererea pentru produse industriale are potenţial de a creşte pe piaţa internă datorită creşterii puterii de cumpărare a populaţiei. Aprecierea valutei înseamnă că oamenii au salarii mai înalte exprimate în echivalent dolar. Ei îşi pot permite să cumpere televizoare, maşini de spălat, automobile etc., ca toata lumea civilizată. Piaţa Moldovei devine mai atractivă pentru străini, care ar putea începe a investi şi în producţii locale.
Sunt aprecieri valabile şi în 2018. Totuşi concluzia „Expert-Grup” că “în 2018 ar putea apărea simptomele „bolii olandeze””, este un semnal care nu ar trebui să fie neglijat în politicile economice, financiare şi monetare ale autorităţilor într-o perioadă în care Republica Moldova intră într-o serie de scrutine electorale.
Vlad Bercu
