Ploile din luna octombrie au partea cea mare de contribuţie în ceea ce priveşte stabilirea traiectoriei preţurilor din luna respectivă. Şi nu este vorba doar de preţurile la produsele alimentare. Câţiva stropi de ploaie pot da în jos preţul la pătrunjel, iar o ploaie mai bună intervine destul de categoric în rapoartele statistice. Biroul Naţional de Statistică (BNS) a anunţat acum câteva zile că preţurile medii de consum au crescut în luna octombrie faţă de luna septembrie 2020 cu 0,11 la sută. Aşa cum constată statisticienii, scumpirile au fost determinate de creşterea preţurilor la mărfurile nealimentare cu 0,33 la sută şi la serviciile prestate populaţiei cu 0,05 la sută.
Potrivit BNS, în luna octombrie 2020, inflaţia anuală (pentru ultimele 12 luni) a constituit 1,56 la sută, inclusiv la produse alimentare – 3,95 la sută, mărfuri nealimentare (-0,37%) şi servicii prestate populaţiei 0,59 la sută.
Preţurile medii de consum în luna octombrie 2020 faţă de decembrie 2019 s-au diminuat cu 0,09 la sută. Reducerea preţurilor medii de consum în zece luni ale anului 2020 a fost determinată în principal de scăderea preţurilor la mărfurile nealimentare (cu 1,09 la sută).
E nevoie de o anumită prudenţă în cazul în care raportăm, aşa cum o facem în mod tradiţional, preţurile din octombrie la cele din septembrie. Simpla afişare a unor cifre, chiar dacă sunt raportate la luna precedentă, poate crea confuzii şi poate genera concluzii greşite.
Dar mai întâi să vedem cum arată aceste cifre.
În luna octombrie faţă de luna septembrie 2020 au scăzut preţurile la fructe proaspete – cu 4,3 la sută (în special: citrice – cu 14,3 la sută, fructe exotice – cu 8,8 la sută, struguri – cu 6,7 la sută, fructe de livadă sămânţoase – cu 3,9 la sută), cartofi – cu 3,5%, legume proaspete – cu 0,3% (în special: varză – cu 16,9%, vinete – cu 10,3%, morcovi – cu 9,6%, usturoi – cu 4,8%, ceapă uscată – cu 4,7%), carne de pasăre şi crupe – cu câte 0,3%.
Deşi în suficiente cazuri piaţa noastră este caz separat de motivaţii economice a creşterii şi descreşterii preţurilor, unele modificări se înscriu totuşi în formula unor explicaţii. Reducerea preţului la varză are la bază avalanşa de acest produs dictată de perioada conservării. Cei doi lei ceruţi pentru un kilogram de varză te pune în situaţia de a te întreba dacă are rost cultivarea ei şi este de-a dreptul de neînţeles cum poţi acoperi cu doar doi lei costurile de producere: taxe, seminţe, irigare, muncă, servici de transport etc.
Reducerea preţului la alte produse agricole, inclusiv cartofi, morcovi, vinete şi altele, are ca şi explicaţie faptul că perioada de recoltare şi de intrare pe piaţă este aceeaşi pentru toţi, că este una scurtă şi că, dincolo de toate acestea, mulţi dintre producători nu dispun de capacităţi de păstrare sau ocolesc refrigeratoarele din dorinţa de a evita costurile suplimentate.
Reducerea preţului la carnea de pasăre are pe fundal un calendar cu multe luni încinse de soarele verii, imagini cu nemărginite lanuri de porumb cu pănuşa făcută praf de un soare nemilos cu toată lumea. Nu poate fi vorba în nici un caz de extinderi spectaculoase în zona avicolă a sectorului zootehnic, ci de hambarele pustii şi de preţul înalt la porumb. Producătorii de carne de pasăre sensibilizau opinia publică, dar mai ales atenţia instituţiilor decidente, că fără implicarea statului în formatul unor suporturi sau al unor scutiri, vom putea rămâne fără sectorul respectiv. A existat şi un apel colectiv, dar nu au urmat abordări cu efecte dintre cele aşteptate. S-ar putea întâmpla deci, că scumpirea din octombrie să anunţe o tendinţă care îşi va avea continuarea în lunile care urmează. Ceea ce este clar e că fără carne nu vom rămâne, iar golul creat de lipsa produselor autohtone va fi acoperit de import. Desigur, pe departe nu e cea mai bună soluţie. Mai mult decât atât, distrugerea acestei ramuri ar putea implica ulterior investiţii nespus de mari pentru a o reface.
Totodată, în perioada de raport au fost înregistrate creşteri de preţuri la următoarele produse alimentare: fructe de livadă sâmburoase – cu 26,3 la sută, tomate – cu 18,9 la sută, ouă de găină – cu 11,8 la sută, castraveţi – cu 7,0 la sută, dovlecei – cu 6,9 la sută, ulei de floarea soarelui – cu 4,4 la sută, făină de porumb – cu 1,0 la sută, lapte şi produse lactate – cu 0,8 la sută (în special: brânză din lapte de vacă – cu 1,3 la sută, lapte integral – cu 1,1%, smântână – cu 0,9%), carne de oi – cu 0,5 la sută, conserve din legume – cu 0,4%, carne de bovine, afumături, mezeluri fierte, subproduse, ceai şi miere de albine – cu câte 0,2%.
Multe dintre schimbările de preţuri în sensul creşterii, preponderent la legume au ca şi explicaţie sfârşitul sezonului agricol şi faptul că intrăm pe segmentul de timp în care cumpărătorul întreabă aproape de fiecare dată: Dar roşiile sunt ale noastre sau de import? Apoi urmează răspunsul: de ale noastre. De-aceea sunt şi mai scumpe că sunt de-ale noastre, din câmp, curate.
Desigur, faptul că sunt din câmp nu justifică preţurile mai mari. Motivele invocate la vânzare sunt de multe ori speculative, pentru că în câmp costurile sunt mai mici decât cele suportate în solarii. Statisticile nu pot însă reflecta aceste explicaţii. Statisticile doar citesc pătrăţelul de hârtie pe care e scris preţul. Doar atât.
Spuneam undeva, la început de text, că e nevoie de o anumită prudenţă în cazul în care raportăm, aşa cum o facem în mod tradiţional, preţurile din octombrie la cele din septembrie.
E suficient să vedem care a fost evoluţia preţurilor la produsele respective în octombrie 2019 faţă de luna septembrie al aceluiaşi an.
Aşadar, BNS anunţa acum un an că, creşterea preţurilor medii de consum cu 0,9 la sută a fost determinată de creşterea preţurilor la produsele alimentare cu 1,8 la sută, la mărfurile nealimentare cu 0,3 la sută şi de majorarea tarifelor pentru prestarea serviciilor populaţiei cu 0,1 la sută.
În luna octombrie 2019 faţă de septembrie 2019 au fost înregistrate creşteri de preţuri la următoarele produse alimentare: cartofi – cu 17,3%, legume proaspete – cu 10,1% (în special: vinete – cu 42,3%, tomate – cu 28,5%, castraveţi – cu 18,9%, ardei dulci – cu 7,8%, sfeclă roşie – cu 7,0%, usturoi – cu 4,1%, morcovi – cu 2,5%), crupe – cu 2,0%, unt ţărănesc – cu 1,9%, ouă de găină – cu 1,5%, lapte şi produse lactate – cu 1,4% (în special: brânză din lapte de vacă – cu 2,0%, lapte integral – cu 1,7%, smântână – cu 1,6%), carne, preparate şi conserve din carne – cu 0,8% (în special: subproduse – cu 1,7%, carne de pasăre – cu 1,0%, carne de porc – cu 0,9%, preparate din carne şi semifabricate – cu 0,8%, carne de vită – cu 0,5%), făină de grâu – cu 0,7%.
Aşadar, creşterea preţurilor în octombrie este una obişnuită. Mai puţin obişnuit e că în anul curent, an cu secetă şi criză pandemică, preţurile au crescut mai puţin decât pe respectivul segment de timp al anului precedent.
Care sunt cauzele. Sunt sau nu sunt acestea de ordin economic sau, ca şi în alte multe cazuri, ţin doar de ambiţiile şi calculele subiective ale unor grupuri de oameni? Asta e întrebarea.
Constantin Olteanu
