Ministrul român al Energiei, Constantin Niţă, a avut săptămâna trecută o întrevedere cu reprezentanţii Ministerului Economiei al Republicii Moldova. În cadrul întrunirii s-a discutat despre gazoductul Iaşi-Ungheni. Potrivit oficialului român, finalizarea proiectelor de interconectare va reprezenta pentru R. Moldova o punte de legătură cu Uniunea Europeană, oferind perspectiva diversificării surselor de aprovizionare în vederea asigurării securităţii energetice.
„Deşi este văzută ca o soluţie de stopare a dependenţei de gazul rusesc, conducta Iaşi-Ungheni nu va asigura independenţă energetică ţării noastre atâta timp cât nu va fi construită o magistrală a sistemului intern de transport de gaze naturale Ungheni-Chişinău şi/sau Ungheni-Drochia (investiţie estimată la circa 50 mil. USD) şi construcţia unei instalaţii de compresoare în regiunea Oneşti, România (investiţie estimată la circa 26 mil. Euro)”. Afirmaţiile au fost făcute de experţii în energetică ai IDIS “Viitorul”, Sergiu Aparatu şi Marian Cepoi, în cadrul prezentării studiului “Oportunităţile de fortificare a securităţii energetice a Republicii Moldova: gazul convenţional vizavi de gazul de şist”.
Potrivit autorilor, pentru dezvoltarea reţelelor magistrale interne de transport a gazelor naturale şi crearea posibilităţilor valorificării potenţialului conductei Iaşi-Ungheni, liberalizarea pieţei gazelor naturale şi crearea climatului concurenţial în cadrul acesteia, este strict necesară implementarea pachetului energetic III al UE în sectorul gazelor naturale şi crearea unei întreprinderi-monopol natural de stat, în domeniul transportului gazelor.
“Pentru a dezvolta reţelele de gaze în vederea accesării noilor surse de gaze naturale, este foarte importantă identificarea unei soluţii pentru a trece aceste reţele sub controlul statului. Doar astfel vom putea soluţiona priorităţile investiţionale şi crea premise reale pentru dezvoltarea unei pieţe energetice în domeniul gazelor naturale”, a precizat Sergiu Aparatu.
Autorul consideră că pe termen scurt şi mediu trebuie realizate studii de fezabilitate pentru analiza modalităţii utilizării gazelor naturale lichefiate (LNG) şi crearea stimulentelor fiscale pentru facilitarea implementării tehnologiilor de utilizare a LNG la întreprinderile industriale, în special a celor din sectorul termoenergetic şi atragerea de investiţii private în acest domeniu. O altă măsură de importanţă majoră pentru fortificarea securităţii energetice este necesitatea realizării unei reevaluări a valorii patrimoniului complexului de gaze, care nu s-a făcut din anul 1999. De altfel, aceste prevederi sunt inserate şi în Strategia energetică a ţării noastre.
Noua strategie energetică a Republicii Moldova, până în 2030, comparativ cu versiunile precedente, este concepută pornind de la statutul dobândit, de membru al Tratatului de Instituire a Comunităţii Energetice. Pe primul loc în lista obiectivelor strategice specifice pentru perioada 2013-2020 şi a măsurilor aferente, se poziţionează „Asigurarea securităţii aprovizionării cu gaze naturale prin diversificarea căilor şi surselor de aprovizionare, a tipurilor de purtător (gaz convenţional, neconvenţional, gaz natural lichefiat) şi prin depozite de stocare, concomitent cu consolidarea rolului Republicii Moldova de culoar de tranzit al gazelor naturale”.
Ucraina şi România sunt considerate căi de acces spre resursele energetice atât din est, cât şi din vest. Făcând referire la asigurarea unei surse alternative de alimentare cu gaze, miza principală este pusă pe România care posedă o reţea suficient de dezvoltată pentru a putea intermedia furnizările de gaze dinspre Europa de Vest şi Balcani spre Republica Moldova (aprovizionările din Balcani fiind posibile în cazul implementării proiectelor regionale de tranzitare a gazelor din Rusia sau din regiunea Mării Caspice, cum ar fi South Stream, TANAP sau Nabucco West).
Ucraina, la rândul său, ar trebui să fie statul care va canaliza fluxurile de gaze naturale destinate statelor balcanice, dar şi Turciei, prin Republica Moldova. Astfel, tranzitul de gaze naturale ar putea fi menţinut cel puţin la acelaşi nivel care este în prezent. Însă la nici un an de la publicarea Strategiei, lucrurile par să ia o altă direcţie.
Aici se are în vedere, în primul rând, insistenţa Gazprom în cadrul proiectului South Stream şi tempourile accelerate de dezvoltare a proiectelor TANAP şi TAP. Toate acestea vor duce inevitabil la descreşterea tranzitului de gaze prin Ucraina şi R. Moldova. În plus, planurile Ucrainei de dezvoltare a reţelei de transport a gazelor naturale din regiunea Odessa presupune construcţia în anii următori a unei conducte ce va ocoli R. Moldova, pe direcţia Ananiev – Reni.
Astfel, consideră Vlad Berzan, director al Institutului de Energetică, R. Moldova riscă să fie ocolită de reţelele de tranzit. “Indiferent de scenariul ales de ţara noastră, vom fi afectaţi inclusiv prin creşterea cheltuielilor ce ţin de întreţinerea infrastructurii, ceea ce, inevitabil, ar putea duce şi la creşterea costului pentru gaze. Iar capacitatea ţării de investitor/distribuitor este foarte limitată, deocamdată. Noi tindem spre o piaţă energetică, dar este greu de făcut anumite prognozări. Dacă aderăm la piaţa energetică a UE, este de aşteptat să avem o fluctuaţie a preţurilor aşa cum se întâmplă în prezent în UE, încă din 2006. Asigurarea cu gaze naturale este o problemă complexă ce nu poate fi soluţionată într-un singur mod, sunt necesare mai multe abordări”, a explicat profesorul Berzan.
La rândul său, Veaceslav Ioniţă, preşedintele Comisiei parlamentare Economie, finanţe şi buget, a precizat că la capitolul creşterea securităţii şi eficienţei energetice, Republica Moldova are în faţă două provocări:
1. Realizarea investiţiilor în infrastructura energetică, în special în sectorul gazelor naturale, care se confruntă cu un proces de diversificare a căilor de tranzit. În situaţia în care Federaţia Rusă găseşte căi alternative de export al gazelor, ocolind Republica Moldova, este necesar de estimat pierderile financiare şi costurile de întreţinere în condiţiile noi.
2. Strategia energetică de viitor a Republicii Moldova ar trebui să se refere la trei direcţii principale:
– Diversificarea căilor şi surselor de aprovizionare cu gaze prin construcţia conductelor pentru livrările alternative de gaze, un exemplu elocvent fiind gazoductul Iaşi-Ungheni;
– Examinarea posibilităţii şi oportunităţii de import a gazului lichefiat (GNL), în special în condiţiile în care Republica Moldova este şi mai aproape de Azerbaidjan prin faptul că şi România este o punte importantă în relaţiile moldo-azere. Un exemplu elocvent este proiectul AGRI, proiect pentru transportul gazelor naturale provenite din Azerbaidjan, prin Georgia, către România şi mai departe către piaţa Uniunii Europene. Portul Giurgiuleşti ar putea fi una dintre principalele staţii de GNL, care ar putea asigura stabilitate în sectorul energetic al ţării.
Proiectul AGRI ar putea fi rezonabil pentru Moldova, deoarece ar putea fi o alternativă la conductele de gaz din Rusia, care ar putea crea perturbări în livrările de energie din cauza tensiunilor politice.
– În urma „revoluţiei” gazului de şist, în condiţiile în care Republica Moldova nu deţine rezerve proprii de gaz, ţara noastră va fi în continuare nevoită să le importe. Însă, apariţia rezervelor de gaz în ţările din imediata apropiere cum sunt Ucraina şi România va avea un impact pozitiv asupra situaţiei Republicii Moldova. Astfel, atunci când Ucraina şi România vor exploata gaze de şist, ţara noastră ar putea nu doar să-şi diversifice sursele de importuri, dar şi să scadă de 2-3 ori costul acestora, a explicat Ioniţă.
Un aspect important, relevat în studiu, i-a revinit şi “revoluţiei” gazului de şist” ce a luat amploare în SUA şi preocupă din ce în ce mai mult statele din Europa, care, mai mult sau mai puţin, la fel ca şi Republica Moldova, sunt dependente din punct de vedere energetic. Gazul de şist, într-o perspectivă medie de 10-12 ani, poate asigura securitatea energetică a multor ţări din Europa (pe moment dependente) şi poate diversifica sursele de import pentru alte ţări, ceea ce ar duce la apariţia concurenţei, scăderea preţului şi la schimbarea politicii de “şantaj energetic”.
Deşi Republica Moldova nu dispune de rezerve de gaz de şist, ţările vecine, România şi Ucraina sunt estimate ca deţinătoarele celor mai mari rezerve de gaz neconvenţional, ceea ce schimbă radical datele problemei securităţii energetice a Republicii Moldova.
Autorii consideră că cea mai viabilă variantă pe termen scurt este importul gazului din România. Pe moment, ţara vecină a identificat două surse suplimentare de gaz. Este vorba despre gazul natural din platforma continentală a Mării Negre şi despre gazul de şist din judeţul Vaslui.
“Despre preţul extragerii gazelor de şist în Europa încă nu se cunosc prea multe. Cert este că gazul de şist în SUA şi Canada este mult mai ieftin decât cel al Gazpromului. Însă, trebuie de menţionat că mai multe companii care au semnate contracte în acest sens cu Polonia şi Ucraina au ajuns deja la concluzia că extragerea gazului de şist în Europa este mai anevoioasă decât peste Ocean”, a precizat Marian Cepoi. Autorul a mai specificat faptul că această metodă, pe lângă costurile ridicate, implică şi daune considerabile mediului înconjurător.
1. Regiunea Mării Caspice este una din cele mai bogate în resurse de gaze naturale. Împreună cu resursele de gaze naturale din ţările Asiei Centrale, rezervele de gaze naturale se estimează la 101,3 TCM.
2. South Stream este un proiect internaţional de gazoduct, care prevede construcţia a patru conducte de gaze naturale livrate din Federaţia Rusă spre ţările din Europa de Sud şi Balcani. Lungimea totală a conductelor este de 2380 km, dintre care 925 km prin Marea Neagră (cu tranzitarea apelor teritoriale ale Federaţiei Ruse, Turciei şi Bulgariei), iar 1455 km pe cale terestră, prin Bulgaria, Serbia, Ungaria şi Slovenia, cu punctul final în Italia (or. Tarvision).
3. Trans Anatolia Natural Gas Pipeline (TANAP), conceput la 17 decembrie 2011, este un proiect de gazoduct care prevede transportarea gazului azer din bazinul caspic Shah Deniz II în Europa. La 26 iunie 2012, Turcia şi Azerbaidjan au semnat acordul interguvernamental de construcţie a conductei. Lucrările de construcţie urmează a fi demarate în 2014.
4. Proiectul Nabucco avea drept scop diversificarea surselor de aprovizionare cu energie ale Uniunii Europene, care este dependentă energetic de Rusia, prin construirea unui gazoduct pornind din regiunea Caspică şi care să ocolească Rusia. Conducta avea iniţial o lungime de 3 400 de km şi o capacitate de transport de la 25 la 31 BCM/an19, lucrările de construcţie fiind iniţial programate să înceapă la sfârşitul anului 2010, iar primele livrări de gaze fiind programate pentru începutul lui 2014.
5. După anunţul privind construirea gazoductului TANAP, la 24 decembrie 2011, consorţiul Nabucco a transmis propunerea pentru proiectul Nabucco West.
6. Nabucco West este o versiune revizuită a proiectului iniţial şi viza conectarea frontierei turco-bulgare de Austria. Obiectivul fiind livrarea către Europa a resurselor de gaz existente în câmpul gazier Shah Deniz 2, situat în Azerbaidjan, fiind o variantă scurtată a proiectului iniţial Nabucco, ce urma să pornească de la Erzurum, Turcia, şi să ajungă la Baumgarten an der March în Austria, traversând Turcia, Bulgaria, România, Ungaria şi Austria. Ulterior, consorţiul Nabucco West şi TANAP a semnat un memorandum privind schimbul de date tehnice pentru coordonarea aspectelor ce ţin de susţinerea dezvoltării ambelor proiecte – TANAP cu prelungirea prin Nabucco West.
7. Proiectul TAP (Trans Adriatic Pipeline) a fost concurentul proiectului Nabucco West şi, cu toate că a fost iniţiat mai târziu, Shah Deniz II i-a dat prioritate acestuia.
8. Conducta va avea o lungime de 800 km, cu o capacitate iniţială de 10 BCM/an pe traseul Turcia, Grecia, Albania şi Italia. Primele livrări de gaze sunt programate pentru anul 2019. Cea de-a doua fază a proiectului prevede majorarea capacităţii de transport până la 20 BCM/an. Consumatorii-ţintă sunt din ţările Europei de Sud-Est şi Balcanii de Vest.
9. White Stream, cunoscută şi prin numele de Interconexiunea Georgia-Ucraina-UE, este un proiect ce prevede transportarea gazului natural din regiunea Mării Caspice în România şi Ucraina, cu perspectiva extinderii ulterioare asupra consumatorilor din Europa Centrală.
10. Proiectul AGRI (Azerbaijan-Georgia-România Interconnector) este un proiect pentru transportul gazelor naturale provenite din Azerbaidjan, prin Georgia, către România şi mai departe către piaţa Uniunii Europene. Proiectul prevede construcţia unui terminal de lichefiere a gazelor pe litoralul Mării Negre, în Georgia şi transportul maritim al acestora în România (Constanţa), unde se va construi o unitate de regazificare.
Cele mai atrăgătoare proiecte internaţionale de gazoduct pentru Republica Moldova le reprezintă White Stream, AGRI şi Nabucco West.
Cristina MIRON
