Probabil că zilele în care livezile de măr colorează împrejurimile în alb-rozul florilor, dar şi într-un verde abia pornit să acopere peisajul iernilor, aceste zile sunt extrem de potrivite pentru a vedea, totuşi, ce am făcut cu merele anului 2020 şi dacă gândul nostru la penetrarea noilor pieţe sau la păstrarea pieţelor tradiţionale este unul care s-a împlinit.
Înainte de toate, înainte de a “cântări” roada anului 2020, trebuie să amintim că acest an a fost unul în care nu a plouat, seceta fiind destul de agresivă, influenţând desigur cantitatea de fructe. Aşa cum ne-am obişnuit să constatăm, cantitatea redusă aduce preţuri mai mari, factor prin care se încearcă compensarea unor pierderi. Exportatorii de mere afirmă că în actualul sezon preţul a oscilat, dar este totuşi diferit de cel cu care s-a operat anul trecut. Evident, nu este corect să atribuim creşterea preţului doar golului pe care l-a creat seceta din anul trecut. Mai potrivit ar fi să adăugăm la totalitatea de factori şi creşterea calităţii pe intern, ceea ce a influenţat la modul direct creşterea competitivităţii noastre pe pieţele pe care am mers cu mere.
Partea proastă a lucrurilor e că operatorii de pe piaţă constată acum o încetinire a ritmurilor exporturilor de mere moldoveneşti, situaţie care ar putea influenţa datele generale ale comerţului de mere pentru anul curent. Piciorul a fost pus pe frână în luna martie, iar cifrele nu fac decât să demonstreze acest fenomen.
Datele Serviciului Vamal al Moldovei arată că din ţară au fost exportate puţin peste 17 mii tone de mere, însă cantitatea respectivă reprezintă mai puţin de jumătate din volumul livrărilor (aproape 30 mii tone) în aceeaşi lună a anului trecut. Cu un an în urmă, în aprilie 2020, ţara a crescut brusc exportul de mere – peste 39 de mii de tone, în luna mai acesta, de asemenea, a fost ridicat – aproape 25 de mii de tone, iar în iunie a scăzut până la cota pe care o aveam dincolo de limitele sezonului de comercializare – aproximativ 3 mii de tone. Comercianţii-exportatori locali încă speră la o repetare a scenariului de anul trecut, cel puţin în termeni aproximativi.
Cu câteva zile în urmă, potrivit estimărilor experţilor, în frigiderele pomicultorilor şi comercianţilor rămâneau aproximativ 50-70 de mii de tone de mere de anul trecut. În ianuarie-februarie, din ţară au fost exportate aproximativ 28 mii tone de mere (în aceeaşi perioadă a anului trecut exportul acestor fructe a însumat 54 mii tone). Cu toate acestea, exportatorii nu arată semne de nelinişte. Una din explicaţii ar fi faptul că la mijlocul lunii aprilie s-a produs o creştere uşoară a preţurilor de achiziţie a merelor moldoveneşti de aproape toate soiurile pentru export, în medie cu 0,03-0,05 USD/kg. Mai mult, merele au crescut uşor în preţ, în pofida unei uşoare creşteri a cursului de schimb al leului moldovenesc faţă de dolar.
În comercializarea merelor se înregistrează anumite dezechilibre care au permanent acelaşi punct cardinal – Estul. Şi de data aceasta guvernul de la Moscova nu a mai prelungit, ca alte dăţi, termenul de aplicare a scutirii de plata taxelor vamale pentru anumite categorii de produse agricole moldoveneşti, fiind vorba, în primul rând, de mere. Începând din data de 1 aprilie, exportatorii moldoveni sunt obligaţi să plătească o taxă de 0,015 euro pentru fiecare kilogram şi un impozit la taxa adăugată în mărime de 20 la sută. Un calcul grăbit indică o plată suplimentară de circa 50 de euro sau peste o mie de lei pentru o tonă de mere. În consecinţă, merele moldoveneşti sunt mai puţin competitive. Anularea taxelor s-a produs încă în 2019, când autorităţile ruse au scutit de plata TVA şi taxe vamale legumele moldoveneşti, conservele de legume, fructe (pere, mere, gutui, caise, vişine, cireşe, piersici şi prune), dar şi mai multe sorturi de viţă de vie, tehnice şi de masă. De atunci aceste scutiri au fost prelungite de două ori. Taxele respective au fost impuse încă în 2014 pentru 19 poziţii agricole după ce autorităţile moldoveneşti au semnat Acordul de Asociere la Uniunea Europeană, autorităţile ruse au argumentat că semnarea acestui acord ar putea fi folosită pentru eludarea taxelor de către produsele europene.
De data aceasta, însă, nu este vorba de eludarea taxelor. Taxele sunt readuse în calcul după ce, potrivit directorului general al Uniunii „Livezile Kubani”, autorităţile ruse încearcă în ultimii ani să îşi protejeze producătorul agricol autohton. Iată şi argumentul: în perioada recoltării producţiei agricole, pe piaţa rusă au intrat mari cantităţi de mere ieftine moldoveneşti, (în medie cu 10 ruble mai puţin – Sputnik). Ca urmare, preţul en gros al merelor ruseşti a scăzut, producătorii ruşi nu au putut să-şi vândă producţia proprie şi au suferit pierderi. Aceeaşi sursă atenţionează – şi acesta ar fi alt argument – că “Moldova produce mai puţine mere de calitate decât aduce pe piaţa noastră. Există o posibilitate ridicată ca moldovenii să nu îşi aducă doar producţia lor, dar şi mere din alte ţări”. Aici, totuşi, e vorba de eludarea taxelor.
Care este cota merelor moldoveneşti în importul de mere al Federaţiei Ruse? În anul 2020, bunăoară, Rusia a importat 602 mii tone de mere. Dintre ţările Comunităţii Statelor Independente, R. Moldova se numără printre cei mai mari exportatori, exportând pe piaţa rusă 181 de mii de tone de mere, Serbia, care s-a plasat pe locul doi la exportul merelor, a trimis pe piaţa rusă de două ori mai puţin.
În ianuarie şi februarie 2021, potrivit statisticii Serviciului Vamal al R. Moldova, exportul de mere în Rusia a scăzut (doar 28 de mii de tone comparativ cu 54 de mii în primele două luni ale anului 2020). Acest lucru se explică prin reducerea importului către Rusia, în ianuarie acesta scăzând cu 22,8 la sută faţă de decembrie. În luna martie a anului trecut, în Rusia plecau în fiecare zi câte 12 camioane frigorifice cu mere. În martie 2021 – doar două-trei.
Un alt factor care a influenţat exporturile noastre a fost creşterea preţului merelor pe piaţa rusă, ceea ce a influenţat imediat cererea. Pe 9 martie 2021, un kilogram de mere costa 111 ruble, pe când în martie 2020 un kilogram costa 97,6 ruble.
Trebuie să recunoaştem că, cu sau fără taxele aplicate de Rusia, piaţa aceasta va fi şi mai departe una pe care nu s-ar cuveni să se mizeze prea mult, iar cota R. Moldova va scădea. Acest lucru va face posibilă creşterea producţiei fructifere ruseşti, dar şi a concurenţei acesteia cu cea produsă în alte state. În Rusia se plantează anual un număr mare de noi livezi, iar producţia autohtonă de fructe este în creştere. În acelaşi timp, creşte concurenţa între ţările mari producătoare de fructe: Azerbaidjan, Uzbekistan, Turcia, Iran, ultima fiind extrem de activă şi în anul curent.
Deşi există mulţi producători care mizează pe identificarea altor pieţe de desfacere, o altă parte dintre ei au îndoieli că exportatorii moldoveni ar putea să-şi găsească noi pieţe de desfacere.
Constantin Olteanu
