Strategia energetică dă speranţe că Republica Moldova va reduce depdendenţa de resursele energetice de import, fiind posibilă transformarea ţării într-o mare piaţă de distribuţie a energiei. Însă experţii susţin că perioda de implementare a documentului este prea mare.
Strategia energetică a Republicii Moldova până în anul 2030 (în continuare – Strategie) oferă repere concrete pentru dezvoltarea sectorului energetic în Republica Moldova, cu scopul de a asigura baza necesară creşterii economice.
Potrivit documentului, Republica Moldova urmează să îşi consolideze statutul concret de ţară de tranzit pentru energia electrică şi gazele naturale prin întărirea bidirecţională a conexiunilor de transport şi construcţia de capacităţi de generare noi şi retehnologizarea celor existente pentru consolidarea şi valorificarea comercială deplină a capacităţii interne de generare a energiei electrice.
Perioada 2013-2020 va reprezenta, de asemenea, etapa în care sunt aşteptate primele rezultate în implementarea unor măsuri mai puţin costisitoare de eficienţă energetică pentru reducerea consumului de energie cu 20% către anul 2020 şi utilizarea surselor regenerabile de energie celor mai apropiate de costul energiei convenţionale, pentru asigurarea unei contribuţii a 20% în mixul energetic al anului 2020.
Ţintele energetice pentru anul 2020 ale Republicii Moldova, cu un reper intermediar în 2015, sunt stabilite în mod coerent având în vedere angajamentele asumate de Republica Moldova prin aderarea la Tratatul Comunităţii Energetice. Acestea vizează realizarea interconexiunilor energetice: 139 de km de linii de energie electrică şi 40 de km de conducte de gaze naturale în 2020, stimularea utilizării energiei produse din surse de energie regenerabile, raportate la consumul total brut intern.
Totodată, urmează să fie asigurată ponderea biocarburanţilor din totalul carburanţilor de 10% în 2020, cu un obiectiv intermediar de 4%, majorarea capacităţilor interne de producere a energiei electrice cu până la 800 MW în 2020, asigurarea ponderii producţiei anuale de energie electrică din surse de energie regenerabile de 10% în 2020.
În domeniul specific eficienţei energetice autorităţile îşi propun reducerea intensităţii energetice cu 10% în 2020, reducerea pierderilor în reţelele de transport şi de distribuţie cu până la 11% în 2020 (până la 13% în 2015) pentru energie electrică, cu 39% în 2020 (cu 20% în 2015) pentru gaze naturale şi cu 5% în 2020 (cu 2% în 2015) pentru energie termică, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (comparativ cu 1990) cu 25% în 2020 şi reducerea consumului.
Aceste măsuri vor coexista cu achiziţia încă vulnerabilă a gazelor naturale şi a energiei electrice, din cauza numărului limitat de surse alternative de aprovizionare.
Provocarea implementării acquis-ului în baza obligaţiilor ce decurg din aderarea la Comunitatea Energetică şi din parteneriatul cu UE este acceptată ca o condiţie suplimentară în elaborarea Strategiei. Cu toate acestea, trebuie recunoscut faptul că acquis-ul comunitar nu a fost elaborat în baza modelelor foarte abstracte, ci în conformitate cu o abordare medie a statelor membre ale UE în ceea ce priveşte necesităţile, nivelul de dezvoltare atins şi experienţa din trecut, ceea ce, în general, trebuie să facă paşii mai accesibili.
Procesul de integrare a pieţelor de energie electrică şi gaze naturale din Republica Moldova în piaţa energetică internă a UE va fi unul de durată, iar sistemul energetic al ţării, economia în general şi populaţia vor trebui să trăiască într-o perioadă de tranziţie. Strategia vizează anul 2020 drept anul integrării depline în piaţa energetică internă a Uniunii Europene. În conformitate cu acest obiectiv, legislaţia ţării va fi în timp util armonizată cu acquis-ul Comunităţii Energetice şi convergentă cu acquis-ul UE, asigurându-se, astfel, compatibilitatea juridică şi de reglementare cu aceste pieţe.
Acquis-ul în sine este menit să asigure o creştere economică stabilă în UE şi bunăstarea cetăţenilor. Aparţinând comunităţii internaţionale, tratatelor şi asocierilor, Republica Moldova trebuie şi poate folosi experienţa prevederilor acquis-ului energetic şi în domeniul concurenţei, ca parte a acquis-ului general al UE, cu scopul de a găsi soluţii pentru problemele proprii în domeniul energetic. Implementarea acquis-ului trebuie să fie folosită ca un vehicul eficient şi sigur pentru integrarea pieţei de energie a Republicii Moldova în cea a pieţei de energie internă a UE. Integrarea în piaţa internă de energie a UE va plasa Republica Moldova în situaţia de a împărţi cu părţile contractante ale Comunităţii Energetice şi statele membre UE atât beneficiile, cât şi riscurile specifice pentru o comunitate mare. Dar cel mai important este faptul că Republica Moldova nu se va confrunta de una singură cu provocările energetice existente şi va beneficia de calitatea de membru al unei comunităţi energetice mari.
Utilizând mecanismele de cooperare în mod înţelept şi în timp util, Republicii Moldova îi va fi permis să maximizeze beneficiile complementarităţii platformei sale de generare a energiei electrice cu capacităţile de generare din Balcanii de Vest şi să reducă riscurile de securitate energetică manifestate în această regiune şi cele generate de particularităţile Republicii Moldova.
Asimilarea celor mai bune practici UE este cea mai bună cale de integrare efectivă şi eficientă a pieţei. Cu toate acestea, înainte de asimilare, practicile trebuie să fie evaluate în ceea ce priveşte aplicabilitatea lor şi valoarea reală pe care o aduc. Ca practici trebuie să fie înţelese nu numai reglementările tehnice şi comerciale şi crearea infrastructurii, dar şi excelenţa guvernanţei corporative, responsabilitatea şi administrarea prudentă şi profitabilă a activelor, precum şi poziţionarea strategică inteligentă a jucătorilor şi a părţilor interesate pe piaţa internă.
Valeriu Lazăr, ministrul Economiei a precizat că diversificarea surselor ţine de o perspectivă medie de timp. El a menţionat că procesul de preluare a experienţei ţărilor avansate este unul anevoios pentru că schimbă regulile de joc pe piaţă, cadrul legal, modul de operare al companiilor şi al oamenilor.
Vicepremierul a reiterat deschiderea autorităţilor pentru investiţii în proiecte ce ar spori eficienţa economiei naţionale şi a dat asigurări că vectorul de integrare în piaţa energetică pan-europeană este ireversibil.
„Suntem interesaţi în construcţia unor capacităţi de generare a energiei ce ar utiliza deşeurile, dar în Republica Moldova există oportunităţi şi pe zona de generare clasică a energiei electrice, valorificând relaţiile tradiţionale cu furnizorii de gaze naturale, statutul de ţară de tranzit, capacităţile existente şi liniile de interconexiune ce pot fi exploatate şi extinse, precum şi deficitul de energie electrică din ţările balcanice. În Strategia energetică până în anul 2030, ne-am propus un obiectiv ambiţios – ca Moldova să redevină un jucător activ pe piaţa energetică regională”, a declarat Valeriu Lazăr.
În contextul pregătirilor pentru liberalizarea pieţei energetice din Republica Moldova ministrul a subliniat importanţa promovării unor politici de fidelitate pentru consumatorii de energie electrică, cum sunt cele privind eficienţa energetică, auditul energetic şi altele care să completeze gama de servicii prestate la cel mai înalt nivel.
Parteneriatul strategic politic şi economic cu ţările care nu sunt membre ale UE rămâne critic pentru Republica Moldova. Permanenta schimbare şi regrupare a alianţelor în regiunea Mării Negre şi a Asiei Centrale şi impactul său evident în domeniul energetic din Moldova necesită o prezenţă mult mai activă la mesele de negociere în ceea ce priveşte lansarea proiectelor de infrastructură şi reconstrucţie, în consecinţă, a coridoarelor de tranzit. Rusia, Ucraina, Azerbaidjan, Turcia, România, Bulgaria, precum şi Grecia, Ungaria şi Slovacia vor reprezenta centrul atenţiei Republicii Moldova în anii următori. Totodată, în multe cazuri, interesele transnaţionale şi omniprezenţa companiilor multinaţionale sunt coordonate importante ale relaţiilor în domeniul energetic, iar zona Mării Negre şi Asiei Centrale nu reprezintă o excepţie. Republica Moldova va examina cu atenţie oportunităţile de colaborare la nivel politic, tehnic şi comercial cu guvernele, companiile multinaţionale, operatorii şi organizaţiile din această zonă geopolitică, în baza înţelegerii intereselor acestora şi în scopul realizării avantajului reciproc.
Viorel Chivriga, analist economic:
Deja adoptarea Strategiei e un lucru bun pentru că apare o claritate, vedem care sunt paşii ce trebuie făcuţi în viitor. Aceasta prezintă o viziune privind securitatea energetică şi dezvoltarea sectorului. Iar în ce priveşte reducerea dependenţei de resursele energetice din exterior, este ceva realist, însă în ce măsură va fi făcut acest lucru, e greu de spus. Dar trebuie să ţinem cont de faptul că şi pe piaţa regională vor apărea anumite schimbări. Concurenţa va fi destul de mare.
În ce priveşte reducerea dependenţei Republicii Moldova de gazul rusesc, este un lucru foarte bun. Republica Moldova devine un producător de resursele energetice în urma dezvoltării sectorului de resurse energetice regenerabile.
Ceea ce s-a făcut în acest domeniu energetic în ultima perioadă, dă speranţe că sectorul energetic din Republica Moldova se va dezvolta. Există un interes sporit al investitorilor străini pentru dezvoltarea resurselor energetice, ceea ce va asigura securitatea energetică, crearea locurilor de muncă. Aici sunt posibilităţi mari de dezvoltare a afacerilor în domeniul respectiv.
Transportul şi tranzitul de gaze sunt nişte afaceri profitabile, chiar şi Ucraina se va gândi dacă va dezvolta tranzitul energiei electrice prin Republica Moldova având frontieră cu România.
Roman Chircă, directorul Institutului Economiei de Piaţă:
Este esenţial pentru Republica Moldova un astfel de document în condiţiile în care Republica Moldva vrea să diversifice importurile resurselor energetice din Federaţia Rusă. În perspectiva evoluţiei pieţei gazului în regiune, acest lucru chiar este posibil în ţara noastră. În următorii cinci-şase ani vor fi shimbări privind felul cum va fi exportat, vândut şi achiziţionat gazul. Noi şi aşa reducem consumul de gaz, în urma majorării preţului de livrare.
Unicul lucru deranjant în Strategia respectivă e că guvernarea a fixat un termen prea mare. Asta ar însemna că în perioda exact următoare nu apar obligaţii de îndeplinire a ei, ceea ce ar putea fi o scuză a întârzierii implementării acesteia. Plasarea Strategiei pe un termen lung pentru implementarea pachetului energetic III înseamnă foarte mult pentru Federaţia Rusă, ceea ce nu este deranjant.
În ce priveşete implementarea pachetululi energetic III, care prevede separarea transportului de distribuţie, dacă ar exista o politică mai bine conturată în raport cu implementarea există o posibilitate mai mare.
Victor Ursu
