În condiţiile în care numărul contribuabililor scade cu fiecare an tot mai rapid, iar gaura formată în bugetul asigurărilor sociale se extinde, reforma sistemului public de pensii este mai mult decât oportună. De fapt, despre aceste lucruri se vorbeşte, cel puţin, în ultimii cinci-şase ani. Totul se rezumă, însă, la documente de politici nerealizate. Între timp, partenerii de dezvoltare ne atenţionează că costurile inacţiunii sunt tot mai mari.
Săptămâna trecută, partenerii de dezvoltare au transmis Guvernului un Briefing book în care este constatat că sistemul solidar de pensii existent în ţara noastră plăteşte prestaţii inadecvate, se confruntă cu probleme de conformare şi prezintă stimulente slabe pentru contribuţii. Iar costurile asociate acestui sistem au crescut considerabil, cheltuielile pentru plata pensiilor au ajuns la tocmai 8% din PIB în anul 2013, moment asupra căruia şi experţii economici autohtoni bat alarma de ceva vreme. Asta deoarece aceste costuri au deschis o lacună în bugetul asigurărilor sociale, din bugetul de stat fiind direcţionaţi bani care acoperă în jur de 10% din cheltuielile de sistem.
“Guvernul Republicii Moldova nu ar trebui să introducă un sistem de pensii finanţat integral, Pilonul II, până nu a reformat sistemul solidar şi a dezvoltat practicile, instituţiile şi capacitatea de reglementare a pieţelor financiare. Reforma sistemului solidar de pensii ar îmbunătăţi sustenabilitatea socială şi fiscală a acestuia şi ar permite crearea schemei finanţate integral pe termen lung”, se arată în documentul partenerilor de dezvoltare.
De altă parte, economiştii moldoveni susţin că recomandarea Băncii Mondiale de a majora limita de vârstă este rezonabilă, deoarece ponderea persoanelor cu vârsta de 60 de ani şi mai mult este de peste 15% din totalul populaţiei. “Majorarea vârstei de pensionare ne-ar putea ajuta să evităm colapsul în sistemul public de pensii. Mai multă lume s-a grăbit să interpreteze această iniţiativă, dar eu cred că acest lucru este inevitabil. Dacă majorăm treptat vârsta de pensionare, vom putea face reforme şi pe alte compartimente care ţin de asigurările sociale”, a opinat Alexandru Fală, economist “Expert-Grup”.
Începând cu anul 1999, a fost introdusă o formulă nouă care leagă, într-o oarecare măsură, suma contribuţiilor individuale achitate cu mărimea viitoarei pensii. Iniţial se prevedea transferarea treptată a poverii ce ţine de plata contribuţiilor de asigurare de la angajator spre angajaţi, prin reducerea anuală a mărimii contribuţiei angajatorului şi majorarea contribuţiei individuale. Astfel, dacă în 2004, contribuţia individuală era în mărime de 2% din salariul calculat, atunci în 2014 aceasta era de 6%, chiar dacă Ministerul Finanţelor prognozase ca cota persoanelor fizice să fie de 8% către 2010. Începând cu anul 2009 şi până în prezent, mărimea contribuţiei angajatorului este de 23%, iar contribuţia individuală este de 6%, cote care vor fi păstrate până în anul 2017.
“Asistăm, începând cu anul 2000, la o creştere a veniturilor şi cheltuielilor la bugetul asigurărilor sociale cu aproximativ 17% anual şi doar în ultimii patru ani aceşti indicatori au crescut cu circa 10%. Acest lucru este generat, în special, de îmbătrânirea rapidă a populaţiei şi de indexarea anuală a pensiilor”, spune preşedintele Asociaţiei de Actuariat din Moldova, Oleg Verejan, care a prezentat recent un studiu amplu despre starea sistemului actual de pensii.
Anul trecut, din bugetul asigurărilor sociale s-au cheltuit peste 12 mlrd. lei, ceea ce ar fi aproximativ 11% din PIB. Mai mult de jumătate din această sumă a fost direcţionată spre achitarea pensiilor pentru limita de vârstă, cheltuieli care au fost efectuate pe seama unei pensii medii de 1050 lei. O pensie care permite să fie acoperite doar 79% din minimul de existenţă pentru această categorie socială. Oleg Verejan susţine că nivelul redus al pensiei este remarcat şi de faptul că rata de recuperare a salariului pierdut menţine o tendinţă de scădere. Adică, dacă cu 20 de ani în urmă acest indicator atingea nivelul de 45% din salariul mediu, în anul 2014 acesta s-a redus până la 28%. Cel mai dramatic este că, potrivit unor estimări, indicatorul respectiv ar urma să fie de 12% către anul 2050, odată cu modificările demografice nefavorabile.
Studiul Asociaţiei de Actuariat scoate în evidenţă şi faptul că bugetul de asigurări sociale se confruntă cu probleme esenţiale care nu au fost atestate până în 2009. Începând cu această perioadă, încetineşte creşterea veniturilor din contribuţii obligatorii şi sunt menţinute cheltuieli semnificative şi inevitabile – achitarea plăţii la pensii. Doar în acel an, bugetul gestionat de Casa Naţională de Asigurări Sociale (CNAS) a fost alimentat cu peste 1 mlrd. de lei de la bugetul de stat, fiind acoperit, în acest mod, deficitul creat. Şi anul trecut, deficitul bugetului de asigurări sociale s-a ridicat la 1,1 mlrd. lei sau 1% din PIB. Iar pentru anul curent, este planificat un deficit de circa 1,4 mlrd. lei, care va fi, de asemenea, acoperit din bugetul de stat.
“În aceste condiţii putem constata că bugetul asigurărilor sociale îşi pierde caracteristicile de buget independent şi sustenabil bazat pe autofinanţare. Din contra, din an în an, el devine tot mai dependent de finanţările externe”, accentuează Oleg Verejan.
Datele Ministerului Finanţelor arată că, deja în ianuarie 2015, partea de cheltuieli a bugetului asigurărilor sociale de stat (buget provizoriu) a fost executată în sumă totală de 1,06 mlrd. de lei, ceea ce este cu 153 mil. de lei mai mult decât în luna ianuarie a anului trecut.
“Pentru că suntem în criză economică, avem şi un deficit de proporţii în acest buget. În acelaşi timp, există şi alţi factori, precum migrarea forţei de muncă, în special tinerii pleacă la muncă peste hotare. Iar numărul contribuabililor la fondul social de pensii se reduce esenţial. Chiar dacă pe parcurs au fost aduse unele îmbunătăţiri, ele au fost neesenţiale şi nu au dat un accent de sustenabilitate acestui sistem. Au rămas şi foarte multe grupe privilegiate, deşi există un cadru legal care încearcă să monitorizeze şi să diminueze numărul persoanelor favorizate”, opinează expertul pe probleme sociale, Viorica Antonov.
Estimările demonstrează că deficitul actuarial al sistemului public de pensii, doar pentru plata pensiilor pentru limita de vârstă, va creşte exponenţial şi va ajunge în 2020 la aproximativ 76 mlrd. de lei. Acest lucru se va întâmpla dacă situaţia nu se modifică radical prin reforme economice şi social-demografice substanţiale, însoţite fiind de reforma sistemului public de pensii – se arată în studiul Asociaţiei de Actuariat. Totodată, în lucrare se menţionează că chiar şi în anul 2020, termenul final de implementare a Strategiei naţionale de dezvoltare “Moldova 2020” şi, implicit, a priorităţii pensiei sustenabile şi echitabile, CNAS nu va mai dispune de resurse suficiente pentru achitarea nici chiar a pensiilor pentru limita de vârstă. Dar mai rămân şi alte prestaţii de asigurări sociale, inclusiv indemnizaţii.
Republica Moldova este în faţa unei perspective neplăcute – cea a unor pensii tot mai mici, spun experţii. În aceste condiţii, statul trebuie să propună o alternativă la sistemul public de pensii. Cu câţiva ani în urmă, Banca Mondială a propus autorităţilor moldoveneşti să implementeze un nou sistem, care adaugă la pensia gestionată de stat încă două grupuri, ambele private, dintre care unul obligatoriu, iar altul facultativ.
“De fapt, ultimul studiu al sistemului public de pensii arată că un model mai potrivit ţării noastre ar fi sistemul de pensii cu trei piloni. Un model, de altfel, aplicat cu succes în mai multe state nu doar din regiune. Totuşi, trecerea la sistemele alternative trebuie să fie atentă. Aşa au procedat şi ţările din UE care au trecut la Pilonul II de pensii numai după ce s-au asigurat că legislaţia este impecabilă în acest sens, adică ţine sub control structurile bancare antrenate şi angajatorii”, explică Viorica Antonov.
Dacă crearea Pilonului II a rămas doar la nivel de discuţii, atunci Pilonul III ar putea fi implementat mult mai rapid. Cel puţin, în februarie 2013 a fost aprobată în prima lectură legea privind fondurile facultative de pensii, un proiect elaborat de CNPF în comun cu BM. “Pilonul III este un sistem sigur, banii sunt în deplină siguranţă, căci fondurile nestatale de pensii nu pot intra în faliment. Avantajul Pilonului III este că acesta e de tip facultativ, nu obligatoriu ca la Pilonul II. Totuşi, cred că încrederea populaţiei în sistemul de pensii facultative poate fi câştigată mai lent. E un proces de durată, aşa cum a fost şi la vecinii noştri”, spune Oleg Verejan. El crede că, iniţial, vânzările de pensii facultative ar putea fi executate la nivel corporativ, cu atragerea în sistem a angajatorilor. Aceştia ar putea oferi pensia facultativă ca parte a pachetului de beneficii salariale, tot angajatorii plătind contribuţia la fondurile facultative din numele angajaţilor.
“După implementarea sistemului, CNPF are obligaţia să adopte o lege specială pentru calcularea şi plata pensiilor private. Practic, o astfel de lege ar stabili apariţia a două produse noi – unul de retragere totală programată a banilor din contul pensiei private la vârsta pensionării şi altul, de anuităţi. În acest fel, rolul CNPF este să stimuleze apariţia unor societăţi specializate în domeniu”, precizează preşedintele Asociaţiei de Actuariat.
Totuşi, Oleg Verejan susţine că dacă dorim ca sistemul de pensii facultative să prindă rădăcini în Moldova, este nevoie şi de o fiscalitate favorabilă, or, proiectul aprobat în prima lectură nu dezvoltă suficient această latură. El face referire la asigurarea facilităţilor fiscale pentru deponenţi. În plus, “mai sunt necesare şi unele ajustări în legislaţia ce ţine de sistemul public de pensii şi legea privind asigurările medicale obligatorii, pentru a oferi o deductibilitate totală. E necesar ca contribuţiile care sunt achitate la un fond facultativ de pensii să nu fie supuse impozitării ca contribuţii sociale şi plăţi pentru asigurările medicale obligatorii. Nu va fi simplu, dar mecanismul trebuie pornit”, conchide Oleg Verejan.
Partenerii de dezvoltare au prezentat Guvernului moldovean o serie de recomandări în scopul de a îmbunătăţi situaţia din sistemul public de pensii. Unele dintre acestea necesită să fie implementate în regim de urgenţă, adică într-un termen mai mic de trei luni. Astfel, se impune revizuirea formulei de pensii pentru reevaluarea bazei salariale şi ratei mai mici de acumulare, de asemenea, revizuirea şi indexarea pensiilor în funcţie de rata de inflaţie, se arată în Briefing book. În acelaşi timp, autorităţilor noastre li se sugerează să nu admită creşterea sau introducerea pensiilor suplimentare cel puţin până la sfârşitul anului curent, iar pensiile grupurilor privilegiate să fie reduse prin convergenţă cu regimul general de pensii. Repetat, partenerii de dezvoltare insistă pe majorarea treptată a vârstei de pensionare pentru femei (62 de ani) pentru a o egala cu cea de pensionare a bărbaţilor, iar pe termen mediu toţi să fie pensionaţi la 65 de ani.
În acelaşi timp, introducerea măsurilor fiscale în vederea creării spaţiului pentru costurile de finanţare a tranziţiei spre un sistem format din mai mulţi piloni, inclusiv revizuirea transferurilor sociale, ar trebui să fie prioritară pe termen mediu pentru autorităţile de la Chişinău, se mai arată în Briefing book.
Lilia Platon
