Pentru liberalizarea comerţului cu UE, R. Moldova şi-a asumat angajamentul de implementare a recomandărilor Comisiei Europene referitor la instituirea Zonei de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător. Un angajament important a fost crearea în 2013 a Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor (ANSA). Cu peste o mie de angajaţi, ANSA este responsabilă de verificarea plantelor, animalelor şi siguranţei alimentelor şi calităţii acestora. Ca urmare a cerinţelor UE, controalele efectuate la agenţii economici vor fi diminuate pentru a nu submina activitatea acestora. Totodată, recent, a fost lansat, cu susţinerea Băncii Mondiale, un Manual privind efectuarea controlului oficial al unităţilor din domeniul alimentar.
Necesitatea acestei Agenţii a fost explicată anterior de ministrul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Vasile Bumacov. Agenţia are la bază două segmente importante, unul ce acoperă implementarea politicilor în domeniul sanitar-veterinar, cel de-al doilea cuprinde politicile ce ţin de segmentul fito-sanitar. Ambele domenii sunt importante, dar şi sensibile în negocierile cu UE. Mai mult ca atât, a precizat ministrul, problemele apărute la exportul fructelor şi legumelor au fost cauzate în mare parte, inclusiv de lipsa unor controale riguroase în aceste domenii.
Astfel, pentru a facilita exporturile în UE şi în alte ţări, ANSA a elaborat Planuri Naţionale de monitorizare a reziduurilor în mierea de albine, ouă, carne de pasăre şi peşte, şi a facilitat instruirea inspectorilor din cadrul Subdiviziunilor Teritoriale pentru Siguranţa Alimentelor.
Am întrebat-o pe Angela Chiriac, şefa direcţiei supravegherea comerţului din cadrul ANSA, despre posibilităţile producătorilor şi ale agenţilor economici de a implementa noile cerinţe prevăzute de UE. Toate acestea din considerentul că siguranţa alimentelor este un aspect foarte important şi riguros în UE, conţinând cerinţe speciale care implică inclusiv conceptul de „trasabilitate“, adică posibilitatea de a identifica originea şi modul de prelucrare a unui produs alimentar.
“Cerinţele nu sunt atât de drastice precum se vehiculează. Este mai degrabă o lipsă de informaţii care îi sperie pe producători agricoli. Din acest motiv am elaborat acest Manual care explică foarte clar toate cerinţele cadrului legislativ privind siguranţa alimentelor. Am descris toate etapele necesare pornind de la formularele controalelor, periodicitatea acestora, chiar până la amplasarea informaţiilor despre spaţiile de creştere a animalelor sau comercializarea acestora. Am publicat şi un ghid de bună practică şi igienă. O noutate pentru acest an este verificarea stării sănătăţii agenţilor economici şi a familiilor acestora. În special, va fi solicitat certificatul pentru boli precum SIDA, sifilis şi tuberculoză”, a explicat Angela Chiriac. Potrivit sursei citate, în 9 luni ale anului 2013, în urma verificărilor au fost depistate 83 tone de produse alimentare neconforme, care au fost nimicite.
Întrebată de ce competitivitatea produselor moldoveneşti este atât de scăzută, Angela Chiriac a ţinut să sublinieze că una din probleme în R. Moldova, aşa cum a menţionat şi ministrul agriculturii, este lipsa unor controale riguroase. În lipsa acestora, erau utilizate în exces nitraţii şi nitriţii de către agricultori. “La prelucrarea solului, cel mai important este termenul de 45-60 zile care trebuie să treacă de la o prelucrare la alta cu substanţe chimice. Condiţiile meteo sunt nefavorabile, stropim de mai multe ori şi culturile sunt mai expuse la nitraţi, indicând norme depăşite.
Referitor la calitatea produselor şi racordarea acestora la standardele europene, deocamdată nu avem tehnologiile necesare pentru a creşte, de exemplu, soiurile de mere solicitate pe piaţa europeană. În ultima perioadă avem tot mai multe proiecte cu fonduri pentru livezi intensive care se dezvoltă foarte bine. În special merele, murele, nucile şi migdalele sunt deocamdată competitive pe piaţa externă. Căpşunile sunt mai puţin destinate exportului, dar se comercializează bine pe piaţa internă. Acum decurg negocieri pentru zahăr, ouă, carne de pui, bovină şi porcină. Nu dispunem de cantităţile solicitate de piaţa comunitară, dar avem la Ungheni o fermă olandeză de bovine foarte performantă, precum şi una la Orhei, unde se cresc bovine pentru export pe piaţa UE, după toate standardele solicitate”.
Cât priveşte micro intreprinderile, acestea, pentru a beneficia de granturi europene, ar trebui să se asocieze câte 4-5 unităţi.
Şi Comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş, susţine că nu sunt fondate temerile în legătură cu prevederile UE. Iar Acordul de liber schimb nu înseamnă că Republica Moldova va trebui să deschidă total piaţa pentru produse agricole din Uniunea Europeană. Acordul a fost pregătit şi negociat astfel încât Republica Moldova să îşi poată proteja sectoarele sensibile, cum ar fi sectorul producţiei de carne de pasăre sau de porc, producţia de ouă, produse lactate, anumite legume şi fructe.
În acest sens, R. Moldova va beneficia de perioade de tranziţie de până la şapte şi chiar zece ani, pentru a putea creşte competitivitatea inclusiv prin investiţii.
Potrivit Directivei Parlamentului European privind siguranţa generală a produselor, un produs sigur este acela care nu prezintă nici un risc sau care prezintă riscuri reduse, compatibile cu utilizarea produsului şi acceptabile în ceea ce priveşte menţinerea unui nivel ridicat de protecţie pentru sănătatea şi siguranţa persoanelor.
Un produs este considerat sigur dacă respectă dispoziţiile privind siguranţa, prevăzute în legislaţia europeană sau, în absenţa acestora, dacă respectă reglementările naţionale specifice ale statului membru în care este comercializat. Produsul este, de asemenea, considerat sigur dacă este conform cu o normă europeană stabilită în temeiul acestei directive.
Obligaţiile producătorilor şi distribuitorilor:
Producătorii trebuie să aducă pe piaţă produse care respectă cerinţa generală de siguranţă. În plus, ei trebuie:
– să furnizeze consumatorului informaţii utile pentru a evalua riscurile inerente prezentate de un produs, atunci când acestea nu sunt evidente în mod direct;
– să evite riscuri (de exemplu, retragerea produselor de pe piaţă, avertizarea consumatorilor, rechemarea de la consumatori a produselor deja furnizate etc.).
Distribuitorii au totodată următoarele obligaţii:
– să furnizeze produse care respectă cerinţa de siguranţă generală;
– să monitorizeze siguranţa produselor introduse pe piaţă;
– să furnizeze documentele necesare care garantează că originea produselor poate fi depistată.
Dacă producătorii sau distribuitorii constată că un produs este periculos, trebuie să notifice autorităţile competente şi, dacă este necesar, să colaboreze cu acestea.
Cristina MIRON
