Pe fonul unei crize a creditelor care se resimte tot mai mult în mediul de afaceri din Republica Moldova, sectorul de microfinanţare denotă stabilitate şi, cu certitudine, poate fi considerat o sursă alternativă sau o soluţie viabilă care ar putea relansa piaţa autohtonă de creditare. În acelaşi timp, sectorul nu este în măsură să creeze situaţii de criză pentru sistemul financiar al ţării. Concluzia a fost făcută de cercetătorii Institutului Naţional de Cercetări Economice (INCE) într-o publicaţie privind stabilitatea sistemului financiar pe parcursul ultimilor ani.
Evoluţiile nefaste ale economiei pe parcursul anului 2014, dar şi problemele din sectorul bancar, încorporate de tranzacţiile dubioase ale unor bănci comerciale şi de situaţia precară a acestora, nu au generat probleme semnificative pentru sectorul financiar nebancar, susţin economiştii INCE. Sectorul nebancar a înregistrat anul trecut o redresare, chiar dacă a fost o creştere destul de modestă. Astfel, activele raportate la PIB s-au majorat cu 1,74 puncte procentuale faţă de anul precedent, ceea ce reprezintă 5,7% în PIB sau: 2,3% sunt activele sectorului de asigurări şi alte 3,4% – ale sectorului de microfinanţare.
“Cu certitudine, anume sectorul de microfinanţare poate fi considerat o formă alternativă foarte bună pentru creditarea întreprinderilor mici şi mijlocii. Dacă ne referim la analiza în evoluţie a acestui sector, atunci vedem că el are o cotă redusă în PIB, însă, în acelaşi timp, are o tendinţă foarte bună de dezvoltare. De altă parte, o posibilă criză ar putea veni din partea sectorului de asigurări, dacă acesta nu va fi reorganizat”, susţine şeful secţiei Politici financiare şi monetare INCE, Rodica Perciun. Potrivit ei, avantajele competitive ale instituţiilor financiare nebancare derivă din faptul că pot fi orientate spre anumite sectoare de activitate sau spre grupuri de clienţi care beneficiază de o reglementare mai flexibilă şi, uneori, de anumite stimulente fiscale. În plus, sectorul nebancar întăreşte semnificativ rezistenţa sistemului financiar la şocurile generate de crizele economice.
Potrivit datelor Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare (CNPF), în anul 2014 instituţiile de microfinanţare, ca sursă de finanţare alternativă la creditele bancare, au acordat împrumuturi cu 28% mai mult faţă de 2013, respectiv şi profitul acestor instituţii a cunoscut o creştere de 41%. Cu toate acestea, economiştii spun că ponderea activelor instituţiilor financiare nebancare în PIB a marcat o descreştere în anii 2011-2013, sectorul bancar consolidându-şi şi mai mult poziţia dominantă. Spre exemplu, ponderea dominantă a activelor bancare în cadrul sistemului financiar în anul 2013 a fost de tocmai 75,9% în PIB, în timp ce activele sectorului de microfinanţare erau de 2,9%, iar ale celui de asigurări abia au atins 1,06%. Prin urmare, resursele atrase de la sectorul de microfinanţare şi asigurări au continuat să se reducă, iar creşterea activelor deţinute şi administrate de instituţiile financiare au avut valori inferioare avansului PIB în anul respectiv.
În ultimii ani, evoluţia pozitivă a sectorului autohton de microfinanţare a contribuit şi la redresarea pieţei muncii. În anul 2013, 10,7% din populaţia activă din Republica Moldova a beneficiat de împrumuturile sectorului de microfinanţare. Acest lucru înseamnă că peste 36 mii de persoane au contractat împrumuturi de la asociaţiile de economii şi împrumut şi organizaţiile de microfinanţare, într-o creştere de 6% faţă de anul precedent. Anii 2012-2013 reprzintă perioada de revigorare, îndeosebi pentru organizaţiile de microfinanţare. Astfel, împrumuturile acordate în 2012 au fost în creştere cu 10,4%, iar în anul următor volumul de finanţare a fost într-un salt de 19,3%. Raportul CNPF arată că şi valoarea consolidată a activelor organizaţiilor de microfinanţare a crescut cu tocmai 32,5% şi a însumat peste 2,5 miliarde de lei la sfârşitul lui 2013.
“Gradul de concentrare pe această piaţă rămâne şi în continuare a fi unul înalt, deşi se atestă o îmbunătăţire constantă a acestui indicator. De altfel, este o tendinţă explicabilă, dacă luăm în consideraţie concurenţa acerbă pe piaţa autohtonă de creditare, fapt ce duce în final la o echilibrare a ponderii operatorilor”, este de părere Viorica Popa, cercetătoarea INCE care a studiat evoluţia sectorului în ultimii ani. Aproape jumătate din împrumuturile acordate în 2013 revin la trei companii de microfinanţare: Prime Capital, Microinvest şi Credit Rapid. În acelaşi timp, 72% din volumul total al împrumuturilor sunt deţinute de şase organizaţii. Cu un an mai devreme, şase companii au deţinut în jur de 77% din volumul tuturor împrumuturilor acordate.
“Orice sistem financiar este imperfect şi este supus anumitor riscuri. Asociaţiile de economii şi împrumut sunt mai vulnerabile şi de aceea ele trebuie să-şi formuleze o politică de creditare mai prudentă care să prevină împrumuturile neperformante, dar şi să ofere posibilităţi de recuperare a lor”, spune cercetătoarea INCE, precizând că, de fapt, împrumuturile neperformante reprezintă o consecinţă inevitabilă a creditării. Dar chiar şi aşa, rata neperformantelor în sistemul nebancar este cu mult mai mică decât a celei pentru sectorul bancar. În timp ce BNM raportează o rată de aproape 11,8% a creditelor neperformante la băncile autohtone, pentru sectorul asociaţiilor de economii şi împrumut, spre exemplu, acest indicator se situează la nivelul de 1,2%.
“Totuşi, cel mai mare risc pentru sectorul de microfinanţare ar fi declinul unor ramuri care ar putea influenţa negativ activitatea instituţiilor nebancare în anul 2015. Respectiv, aceste organizaţii nu sunt pe măsura să creeze situaţii de criză în sistemul financiar, deoarece nu atrag bani de la deponenţi şi, în cazul în care aceste entităţi se finanţează din banii proprii sau atrase prin împrumuturi nebancare, ele nu creează riscuri pentru sistemul financiar”, este de părere Viorica Popa.
Pentru a asigura o bună funcţionare a sectorului de microfinanţare, economiştii de la INCE recomandă să fie luat în calcul un element foarte esenţial – riscul sistemic. În viziunea lor, riscul excesiv ameninţă stabilitatea întregului sector, iar pe de altă parte, absenţa riscului stopează dezvoltarea acestuia. Lipsa de informaţii despre istoria de creditare a solicitanţilor de împrumuturi, diversificarea redusă a produselor oferite de asociaţiile de economii şi împrumut şi un sistem de gestionare a riscurilor aflat în faza embrionară sunt doar câteva dintre riscurile sistemice, enumerate de cercetători.
“Aplicarea unor principii prudenţiale sănătoase rămâne deosebit de importantă în contextul financiar actual, cât şi îmbunătăţirii managementului de performanţă în cadrul fiecărei instituţii de microfinanţare. De asemenea, CNPF trebuie să monitorizeze cu atenţie evoluţiile mediului economic şi financiar pe plan naţional şi posibilele riscuri la adresa sectorului financiar bancar şi nebancar, acţionând în vederea menţinerii la un nivel adecvat a indicatorilor prudenţiali”, conchide Viorica Popa.
Lilia Platon
