Săptămâna trecută s-a încheiat cu două situaţii care ne pun în imposibilitatea de a avea explicaţii clare: vineri, într-un reportaj tv, un producător agricol se arăta extrem de alarmat vizavi de abordările autorităţilor în raport cu agricultorii, declarând că, cu doar câteva ore în urmă, a trimis la gunoi peste o tonă de ridichi. Asta e prima situaţie. A doua: sâmbătă, la ora 11, în una dintre cele mai mari reţele comerciale din Chişinău nu putea fi găsit nici un kilogram de ridichi. Ar putea exista suficiente motive demne de luat în vedere expuse de producătorul agricol, ar putea fi suficiente motive ale respectivei reţele comerciale, şi ele demne de luat în vedere, însă ceea ce rămâne foarte şi foarte clar e că sâmbătă, 4 martie, un cumpărător pornit să cumpere “ceva salam” şi “nişte legume, că-i primăvară” a ieşit doar cu salam şi fără ridiche.
Marele paradox care decurge din aceste două situaţii e că undeva există ridiche, legume deci, iar altundeva există un cumpărător care îşi doreşte aceste legume, însă actul propriu-zis nu se înfăptuieşte. E o problemă de comunicare, am fi gata să credem, sarcină care, cu bună seamă, îi revine cuiva – unui individ, unei entităţi, unei structuri sau instituţii (probabil de stat) şi care nu-şi face treaba. Mai trist e că toate acestea se întâmplă în contextul unor turbulenţe de mare intensitate prin care trece şi producătorul agricol, şi unitatea comercială în care nu am găsit ridiche, şi Republica Moldova, dar şi lumea în tot cuprinsul pe care îl are. Ei bine, această problemă de organizare sau de coordonare, mai bine-zis, face parte sau trebuie să facă parte din acel ansamblu de măsuri pe care guvernul vrea să le treacă în agenda instituţiilor statului pentru a-i conferi agriculturii eficienţă şi viabilitate.
Anume pornind de la asemenea situaţii, mai multe voci din Parlamentul Republicii Moldova s-au pronunţat în favoarea unei mai bune intermedieri între producătorul agricol şi consumator. E, probabil, partea de efort care, până nu demult îi aparţinea tradiţionalei pieţe agricole sau acelei pieţe en-gros ale cărei porţi au fost închise odată cu prima ştire despre criza pandemică. Trebuie să spunem că, deocamdată, problema nu e atât de gravă, însă ea va căpăta efectul bulgărelui de zăpadă, imediat ce la ridiche se vor alătura producătorii de castraveţi, roşii, cireşe, căpşune etc., etc. Anticipăm prin a identifica o preocupare reală pentru desăvârşirea lanţului care leagă producătorul de consumator.
În general, ceea ce se întâmplă acum redefineşte valorile nu doar la nivel de moralitate, educaţie, viaţă spirituală, ci şi în zona abordărilor pe care le avem noi ca stat. Tot mai multe declaraţii în care agricultura trece în vârful clasamentelor privind importanţa unui sau altui domeniu al economiei naţionale. Da, au fost situaţii în care am tot forţat agricultura să intre în competiţie cu, bunăoară, turismul, însă nu aveam de unde să ştim, nu puteam nici măcar presupune eventuale situaţii în care turismul vine în contradicţie cu multe alte lucruri vitale pentru oameni.
În linii mari, percepţia generală e că în condiţiile actuale, agricultura îşi scoate în evidenţă misiunea de a asigura securitatea alimentară a ţării. E timpul când cântărim cu emoţie stocurile de făină avute prin depozite, când numărăm vasele cu ulei, când ne pun pe gânduri nişte centimetri pătraţi de tejghea neacoperiţi cu produse alimentare fie că e vorba de paste, de fasole, de cartofi sau altele. Pe de altă parte, acesta e contextul ideal pentru a ne convinge că “distanţa socială” e imposibilă fără a avea coşul cu alimente obligatorii.
Producătorul agricol Diana Crudu consideră că, de rând cu celelalte sectoare economice afectate de pandemia de COVID-19, domeniul agricol are nevoie de resurse mai consistente din partea autorităţilor care ar trebui să ofere un suport concret acestui sector.
Diana Crudu susţine că “lucrurile nu sunt deloc roz în domeniul agriculturii”. Criza provocată de pandemie a afectat grav sectorul, iar în această situaţie guvernarea trebuie să întreprindă nişte măsuri urgente pentru a ajuta producătorii locali. Autoare a mai multor iniţiative de dezvoltare, Diana a menţionat că în prezent în Republica Moldova sunt multe depozite cu fructe: struguri şi mere, iar producătorii locali livrează marfa la un preţ foarte mic.
“Pentru stimularea consumului intern, cei care conduc domeniul ar trebui să le prezinte cel puţin reţelelor de magazine lista tuturor depozitelor, pentru că producătorii merg cu lădiţele prin oraş şi fac livrări. Strugurii sunt la 10 lei, iar merele – la 9 lei”, a spus producătoarea.
Reconsiderarea atitudinii decidenţilor faţă de agricultură devine în mod firesc subiect de dezbatere între experţii din domeniul agrar. Viorel Chivriga consideră că, pe fundalul epidemiei de COVID-19, situaţia în agricultura din Moldova se complică pentru că acest domeniu este dependent de conjunctura regională care, la ora actuală, tinde să se agraveze.
„În primul rând, este afectat comerţul internaţional, care a scăzut comparativ cu lunile ianuarie şi februarie. Trebuie să ţinem cont că la export ponderea produselor agroalimentare moldoveneşti este una substanţială, grupurile de mărfuri care au provenienţă din sectorul agroalimentar sunt pe poziţia a doua şi aici vor apărea unele probleme dacă această criză va fi una de durată”, a precizat Chivriga. Pe de altă parte, spune Chivriga, nu ar trebui să dramatizăm situaţia pentru că o bună parte din operatorii economici din agricultură dispun deja de stocuri de material semincer, produse de uz fitosanitar şi sunt pregătiţi de lucrările agricole, care în unele localităţi au început deja. Expertul este de părere că administraţiile locale ar trebui să fie vigilente pentru a spori protecţia angajaţilor din zona rurală în această perioadă de campanie agricolă.
Cât priveşte interacţiunea sau acele elemente care se află între “ridiche” şi “cumpărător”, expertul consideră că e “timpul să regândim interacţiunea dintre direcţiile raionale agricole şi ministerul de resort. Aceste direcţii sunt slabe şi ineficiente pe timp de criză. În contextul acestei situaţii complicate, ministerul de resort, ANSA şi AIPA ar trebui să revadă din responsabilităţile pe care le au, pentru a face unele concesii în ceea ce priveşte susţinerea agricultorilor, dar şi modul cum ei respectă acele cerinţe pe care le avem acum”, a declarat Viorel Chivriga.
Ţinerea agriculturii pe “masa de lucru” a guvernării este un semn clar a responsabilităţii faţă de cetăţean, aşa cum anul 2020 aduce în prim plan provocări nemaiîntâlnite. Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură a ONU (FAO) şi specialişti din domeniul agriculturii avertizează că achiziţiile exagerate de alimente din această perioadă, în contextul pandemiei de coronavirus, ar putea duce la o criză a aprovizionării cu alimente şi la creşteri de preţuri.
Avertismentul vine în contextul în care, în special în ţările dezvoltate, cetăţenii au luat cu asalt magazinele pentru a face provizii de alimente în eventualitatea în care vor fi nevoiţi să se izoleze.
„Nu este nevoie decât ca importatorii mari, precum guvernele, să intre în panică şi să înceapă să cumpere masiv pentru a crea o criză”, a declarat Abdolreza Abbassian, economistul-şef al FAO.
Preţul grâului la bursa din Chicago a crescut săptămâna precedentă cu 6 la sută, cea mai mare creştere din ultimele nouă luni, iar preţul orezului în Tailanda, al doilea cel mai mare exportator al acestei cereale la nivel mondial, a ajuns la cel mai mare nivel din august 2013 până în prezent.
„Nu este o problemă de aprovizionare, dar este o schimbare de comportament în ceea ce priveşte securitatea alimentară”, a spus el. „Ce se întâmplă dacă cumpărătorii cred că nu pot primi transporturile de grâu sau orez în mai sau iunie? Acest lucru ar putea duce la o criză a aprovizionării cu alimente la nivel global”, a adăugat oficialul.
Spre deosebire de multe alte state, Moldova are caracteristici prin care se deosebeşte mult şi care o avantajează. O mare parte a cetăţenilor locuiesc în sate, ceea ce presupune un mod de organizare a vieţii bazat, de cele mai multe ori, prin a-şi face rezerve. E factorul care taie din cozile de la uşa alimentarelor. Un alt avantaj este că agricultura Moldovei nu este dependentă de braţe de muncă din exterior. Dimpotrivă, revenirea unui număr considerabil de conaţionali din Germania, Spania, Italia, acutizează în ţările respective problema angajaţilor în sectorul agrar şi poate da un plus de angajare în Republica Moldova. Autorităţile moldoveneşti au reacţionat deja la acest fenomen, fiind gata să încurajeze angajarea în sectorul agrar a cetăţenilor reveniţi la baştină.
Am telefonat duminică la centrul comercial pe care l-am vizitat sâmbătă. Aveau în vânzare ridiche. Deci, interacţiunea este posibilă.
Constantin Olteanu
