Republica Moldova a fost plasată pe locul 97 din 180 de ţări incluse în clasamentul elaborat de Fundaţia americană Heritage şi revista The Wall Street Journal, în funcţie de indicele libertăţii economice, care evaluează gradul de deschidere a economiilor naţionale, potrivit raportului „2019 Index of Economic Freedom” (Indicele Libertăţii Economice).
Cu un scor de 59,1 de puncte dintr-un total de 100, Republica Moldova a urcat opt poziţii în clasamentul mondial şi se află în TOP-3 într-un grup de 63 de ţări cu economii „în cea mai mare parte lipsite de libertate” şi se apropie tot mai mult de ţările a căror economii sunt apreciate “moderat libere”. Economia moldovenească mai are de făcut doi paşi pentru a ajunge în rândul ţărilor cu economii „moderat libere”. 2020 ar putea fi anul de graţie, dacă va ţine acel pas cadenţat din anii 2017–2019. În ultimul trei ani, Moldova a urcat 20 poziţii şi şi-a îmbunătăţit performanţa cu aproape două puncte.
Există o ascensiune pe care nu o poţi neglija. Unii chiar vorbesc de o ascensiune fulgerătoare. Alţii se arată dezamăgiţi de faptul că economia moldovenească este, în cea mare parte, lipsită de libertate.
Însă, în contextul unui scurt recurs la istorie, este vorba, mai curând, de recuperarea unor poziţii pierdute. Aşa trebuie privită această ascensiune şi nicidecum din punctul de vedere al unei realizări nemaivăzute. Recuperarea din ultimii trei ani, semnificativă, evident, nu este altceva decât revenirea la poziţiile pierdute cândva.
Angajamentul guvernului pentru îmbunătăţirea climatului de afaceri şi promovarea libertăţii economice nu a fost totdeauna ferm. După anul 1995, când economia moldovenească a fost apreciată drept una reprimată, Republica Moldova a lăsat impresia că rătăceşte prin top, de parcă l-ar neglija. Moldova a avut o evoluţie impresionantă în anii 2002–2004, când în 2002 a urcat de pe poziţia 120 pe 105, respectiv, pe 92, în anul 2003, iar în anul 2004 a avansat cu încă 13 poziţii. În anul 2005 Republica Moldova a fost plasată pe locul 77, iar în 2006 – pe poziţia 83. Ce înseamnă acest loc 77 sau 83? Nimic mai mult decât că economia moldovenească intra în rândul celor „moderat libere”. A fost „perioada de glorie” a unei economii care se dorea cu un mediu prietenos afacerilor.
În anul 2012, însă, am coborât pe locul 124, cea mai proastă poziţie pe care a ocupat-o Republica Moldova după anul 2000. Apoi a urmat o uşoară recuperare în următorii trei ani, ca în anul 2016 să ajungă pe locul 117.
De ce s-a întâmplat toate acestea? Pentru că în multe ţări s-au făcut mai multe reforme, mediul de afaceri a devenit mai prietenos, exista mai multă stabilitate, deşi şi în aceste ţări, la fel ca în Republica Moldova, corupţia şi alte boli ale economiei, dar nu numai, nu au fost lecuite.
Urmărind evoluţia Republicii Moldova în clasamentul libertăţii economice, ajungi la concluzia că a fost mai sus atunci când, în primul rând, a existat o stabilitate politică, economică şi financiară mai mare. Când economia a fost în creştere. Când am avut relaţii bune cu partenerii externi, iar reformele au dat efecte. Şi, dimpotrivă, incertitudinile, fie că era vorba de crize politice sau guvernamentale au împins-o în jos.
Reformele din ultimii ani au readus economia pe creştere în topul libertăţii economice. Însă acest ritm de creştere nu-l poţi aprecia univoc. Pe de o parte, potrivit indicelui libertăţii economice, Republica Moldova se clasează abia pe locul 40 din 44 de state din Europa, iar scorul său total este sub media europeană (68,6 puncte) şi globală (60,8 puncte). Moldova se plasează în primele trei ţări din categoria sa şi devansează Federaţia Rusă, Namibia, China în topul mondial. Dintre ţările-membre ale CSI, Belarus ocupă locul 104, Tadjikistan – 122, Uzbekistan – 140. Pe de altă parte, Georgia este pe poziţia a 16-a, Armenia – 47, Kazahstan – 59, Azerbaidjan – 60. Ţările vecine, România şi Ucraina, sunt plasate pe locul 42 şi, respectiv, 147.
Pe de altă parte, Republica Moldova a fost apreciată la nivelul ţărilor din fruntea clasamentului la indicatorul “povara impozitară” (85,4 puncte) şi „sănătatea fiscală” (92,0 puncte), domeniu în care economia moldovenească este calificată drept liberă. Altfel spus, suntem în primele şase economii din lume la acest capitol.
La capitolele „libertate comerţului” şi „libertatea monetară” ne aflăm în grupul ţărilor cu economii „în mare parte libere”. Pe de altă parte, la capitolul „libertatea forţei de muncă” Republica Moldova e pe roşu, în grupul ţărilor represive.
Raportul „2019 Index of Economic Freedom” menţionează că economia moldovenească a înregistrat o creştere a scorului cu 0,7 puncte procentuale faţă de anul trecut, urmare a îmbunătăţirii eficienţei judiciare, cheltuielilor guvernamentale şi sănătăţii fiscale, care au depăşit scăderea la capitolul „libertatea forţei de muncă”.
„Impasul politic intern cauzat în parte de Rusia, subminează reforma structurală şi realizarea potenţialului ţării. Guvernul a încercat să abordeze punctele slabe din sectorul financiar, însă creşterea economică este îngreunată de corupţia endemică şi de interdicţia Rusiei asupra importurilor de produse agricole din Moldova. Economia rămâne vulnerabilă în faţa capacităţii administrative slabe, a intereselor birocratice instabile, a preţurilor la combustibili mai mari, a presiunii politice şi economice ruse şi a separatismului nerezolvat în regiunea transnistreană”, se arată în raportul Heritage Foundation şi revista The Wall Street Journal.
În opinia autorilor raportului, economia Moldovei rămâne dependentă de remitenţele emigranţilor şi sectorul agricol.
Republica Moldova a înregistrat note mai mari decât în anul anterior pe şapte indicatori din 12 luaţi în calcul la elaborarea topului, inclusiv la capitolele “dreptul de proprietate”, „eficienţa juridică”, “libertatea afacerilor”, “plata taxelor” şi altele. Pe două poziţii economia moldovenească a stagnat: „libertatea investiţiilor” şi, respectiv, „libertatea financiară”.
Libertatea economică este evaluată pe 12 domenii, punctajul fiind acordat pentru gradul de libertate a afacerilor, comerţului, libertatea fiscală, libertatea faţă de intervenţia guvernului, libertatea monetară, a investiţiilor, financiară, a pieţei muncii, pentru respectul drepturilor de proprietate, absenţa corupţiei. O economie este cu atât mai liberă, iar intervenţia statului mai mică, cu cât indicele este mai înalt.
Pe primele trei locuri în topul mondial se află Hong Kong, Singapore şi Noua Zeelandă.
Vlad Bercu
