Republica Moldova va solicita Fondului Monetar Internaţional (FMI) iniţierea negocierilor unui nou Program cu Fondul. Premierul Ion Chicu a declarat, după încheierea vizitei experţilor FMI, că va semna o scrisoare către instituţia financiară internaţională în care va solicita agrearea unui nou program. Acesta ar fi al unsprezecelea de la aderarea R. Moldova la FMI în anul 1992 şi obţinerea primei finanţări, un an mai târziu, când a fost pus în aplicare mecanismul de finanţare compensatorie şi excepţională.
Programul a fost aprobat în 2016 pe trei ani, dar în pofida „turbulenţelor” politice şi a unor devieri de la angajamente, acesta va fi finalizat în martie 2020, când Consiliul de Directori Executivi al FMI va lua decizia privind ultima tranşă de 20 milioane de dolari SUA. „Republica Moldova este una dintre puţinele ţări care a reuşit să ducă un program de la început până la capăt cu succes, deşi provocări au fost multe, acţiunile din program erau dificile, dar s-a reuşit. Am reuşit să respectăm indicatorii de performanţă, angajamentele noastre şi cred că este o dovadă a maturităţii sistemului bugetar al Republicii Moldova. Am agreat asupra unor noi acţiuni, noi politici, care ar finaliza programul cu succes”, a declarat într-o conferinţă de presă prim-ministrul.
O dată simbolică, de altfel, este şedinţa din 20 martie, la care va fi discutată tranşa de 20 milioane de dolari.
Programul pe trei ani al autorităţilor moldoveneşti, susţinut de FMI, a fost aprobat la 7 noiembrie 2016. El a fost finanţat printr-un credit în valoare totală de 182 milioane de dolari SUA, dintre care circa 160 milioane de dolari SUA au fost deja alocate.
Şi misiunea FMI a apreciat într-un comunicat că echipa de experţi „a ajuns la un acord la nivel de experţi cu privire la politicile necesare pentru a finaliza a şasea evaluare a programului susţinut de FMI şi a purtat discuţii constructive cu autorităţile în contextul consultărilor pe anul 2020 prevăzute de Articolul IV al Statutului FMI. Evaluarea experţilor arată că programul a fost implementat conform aşteptărilor, fiind realizate toate criteriile de performanţă stabilite pentru sfârşitul lunii decembrie a anului 2019. Majoritatea criteriilor de referinţă structurale vor fi atinse până la finalizarea acestei evaluări, deşi unele – mai târziu decât s-a convenit”.
Perspectivele sunt mai degrabă pozitive, dar rămân anumite riscuri, afirmă experţii Fondului. Reinstaurarea instabilităţii politice, inversarea anumitor politici sau încetinirea ritmului reformelor ar putea afecta încrederea şi limita opţiunile de finanţare externă. Pe de altă parte, ei nu exclud impactul cauzat de „instaurarea unei perioade îndelungate de încetinire a creşterii în statele care sunt principalii parteneri comerciali ai Republicii Moldova. Pentru a atenua aceste riscuri şi a spori nivelul de rezilienţă, sunt necesare politici prudente şi bine coordonate”.
Misiunea recomandă autorităţilor să elimine „punctele slabe din sfera managementului investiţiilor publice”. În afară de aceasta, pentru a asigura finanţarea de către partenerii externi de dezvoltare, aşa cum este prevăzut în buget, este necesar un puternic impuls de reformare. Între timp, „este necesar de elaborat planuri pentru situaţii neprevăzute care să fie implementate în cazul în care nu se vor materializa aşteptările în privinţa intrărilor de mijloace din surse externe”.
Grupul de experţi ai Fondului mai constată că se atestă o percepţie generală precum că statul este corupt şi justiţia nu funcţionează adecvat, cadrul de reglementare nu este pus în aplicare în mod corespunzător, iar existenţa sectorului impunător al întreprinderilor de stat generează riscuri bugetare şi subminează concurenţa şi productivitatea. Unele obiective urmează să fie realizate în perioada următoare, printre care aprobarea legislaţiei referitoare la instituţiile financiare non-bancare pentru dezvoltarea sustenabilă şi sigură a acestui sector. Un alt subiect abordat s-a referit la devierile financiare acumulate în sectorul reglementat de ANRE, pentru care e necesar să fie adoptată o cale de compensare.
Indiferent de unele riscuri, enunţate de experţi, important este că s-a ajuns la un acord, Guvernul a agreat noi acţiuni, noi politici, care ar finaliza programul cu succes, iar Republica Moldova va primi ultima tranşă deja la sfârşitul lui martie.
Vor urma discuţiile asupra unui program. Începând cu anul 1993, Moldova a beneficiat de următoarele acorduri cu FMI pentru susţinerea programelor de ajustare economică ale autorităţilor: Mecanismul de finanţare compensatorie şi excepţională (CCFF), Mecanismul finanţării reformelor structurale (STF), acordurile Stand-by (SBA), Mecanismele de finanţare lărgită (EFF) şi Mecanismele de reducere a sărăciei şi creştere economică (PRGF) – din 2009 şi până în prezent numite Mecanisme de creditare lărgită (ECF). În 2009 Moldova a beneficiat, de asemenea, de o alocare unica în sumă de 117,71 milioane DST.
Primii bani de la FMI au venit în anul 1993, când R. Moldova se confrunta cu dificultăţi ale balanţei de plăţi, din cauza problemelor serioase survenite după întreruperea unor acorduri de comerţ şi de plată, cauzate de tranziţia de la comerţul în baza preţurilor fixe la comerţul multilateral în baza principiilor de piaţă.
Ministerul Finanţelor anunţa, la sfârşitul anului 1993, că întreaga sumă de 103 milioane de dolari, acordată Moldovei cu titlu de credit pentru 1994 de către FMI, va fi utilizată pentru acoperirea deficitului balanţei de plăţi externe.
La mijlocul lunii decembrie 1993, după introducerea monedei naţionale, Consiliul de Directori ai FMI a aprobat şi un acord Stand-by în sumă de 51,75 milioane de drepturi speciale de tragere, după ce experţii Fondului au discutat cu Guvernul şi Banca Naţională realizarea unui program atotcuprinzător de stabilizare şi reforme structurale. Cu câteva săptămâni mai devreme, la 13 septembrie 1993, a fost aprobat Mecanismul finanţării reformelor structurale în sumă de 45 milioane de drepturi speciale de tragere. Ambele sume au fost acordate pe deplin.
În martie 1995 a fost semnat un nou acord stand-by în sumă de 58,50 DST (90 milioane de dolari). Guvernul Moldovei se angaja să reducă rata inflaţiei anuale până la 10 la sută, ceea ce, în opinia unor experţi, era foarte dificil de realizat. Condiţiile pe care le punea FMI vizau şi promovarea consecventă a reformelor economice, în special, constituirea pieţei hârtiilor de valoare, adoptarea unor noi legi cu privire la Banca Naţională şi activitatea bancară. Însă, urmare a instabilităţii, ratării unor obiective, R. Moldova a primit doar 55 la sută din suma aprobată.
La 20 mai 1996, FMI a aprobat un credit pe trei ani în cadrul mecanismului de finanţare lărgită în sumă de aproximativ 195 milioane de dolari. Obiectivele rămân aceleaşi, reducerea inflaţiei, care a coborât de la 116% în 1994 la 24% în 1995, menţinerea stabilităţii financiare şi instituirea instituţiilor şi mecanismelor unei economii de piaţă până la sfârşitul perioadei de program, pentru a pune bazele unei creşteri durabile şi a unui echilibru de plăţi viabil, finalizarea procesului de privatizare. În concordanţă cu această strategie, principalele obiective macroeconomice pentru 1996-1998 sunt realizarea unei rate medii de creştere a PIB real de 4-5 la sută în cei trei ani; scăderea inflaţiei la 6 la sută până în 1998; şi reducerea deficitului contului curent extern până la 2 la sută din PIB. Istoria însă se repetă, crizele economice, pe fondul unei crize regionale, dar şi politice, compromit multe angajamente, iar, drept urmare, doar 67 la sută din sumă este valorificată.
Creditul PRGF pe trei ani pentru Republica Moldova în sumă de 144 milioane de dolari, aprobat în decembrie 2000, doar după decizia Consiliului Director al Băncii Mondiale din 19 decembrie, acelaşi an, care a concluzionat că strategia preliminară de reducere a sărăciei creează o bază solidă pentru elaborarea strategiei de reducere a sărăciei, a avut aceeaşi soartă ca şi cele două precedente. Incertitudinile politice şi, pe fondul acestora, neîndeplinirea unor criterii de performanţă, a dus la un rezultat lamentabil, doar o pătrime din sumă a fost alocată.
Au urmat trei ani, 2003-2006, în care R. Moldova nu a avut program financiar cu Fondul. Abia la 5 mai 2006, Consiliul Executiv al FMI a aprobat un acord nou cu R. Moldova, pentru o perioadă de trei ani, în baza Mecanismului pentru Reducerea Sărăciei şi Creşterea Economică, în valoare echivalentă a 80,08 milioane DST (circa 118,2 milioane dolari SUA). Fondul preciza că PRGF este mecanismul de creditare al FMI cu regim preferenţial pentru statele cu un venit mic. Rata dobânzii pentru creditele în baza PRGF constituie 0,5 la sută anual, creditele se oferă pe un termen de 10 ani, cu o perioadă de graţie de 5,5 ani. Rata de absorbţie a fondurilor acordate s-a ridicat la 79 la sută.
Nu a beneficiat R. Moldova de întreaga sumă şi a celei mai mari finanţări obţinute vreodată de autorităţile moldoveneşti de la FMI, de 574,4 milioane de dolari SUA, aprobate de Consiliul de Directori Executivi la 29 ianuarie 2010, din acelaşi motiv – nu au fost îndeplinite unele angajamente.
A urmat o perioadă de doi ani în care Moldova nu a avut program financiar cu Fondul. Iar la 7 noiembrie 2016 a fost aprobat un program, susţinut de FMI printr-o finanţare în sumă de 182 milioane de dolari SUA, căruia i se va pune punctul final la 20 martie şi va fi primul program din ultimele decenii care va fi finalizat cu succes.
Concluziile care se impun e că FMI „nu iartă” dacă nu-ţi onorezi angajamentele, programul cu Fondul dă un mare plus de credibilitate în relaţia cu alţi creditori şi donatori şi, nu în ultimul rând, negocierile cu misiunile venite la Chişinău nu sunt dintre cele uşoare, dar „orice poate fi negociat”, precum afirmă unii dintre cei care au stat la masa de negocieri cu grupurile de experţi ai FMI.
Vlad Bercu
