Definiţia dată bugetului la momentul adoptării legii a fost că acesta este un buget de orientare socială cu accente clare puse pe investiţii. În principiu, principala lege economică a ţării, cel puţin la nivel de definiţie, trebuia să exprime opţiunea celor care o promovau – protecţia socială activă şi derularea unor proiecte investiţionale prin care cetăţeanul ar putea resimţi preocuparea guvernării faţă de problemele cu care se confruntă cetăţeanul şi pe care nu le poate soluţiona de unul singur: drumuri, apeduct, aprovizionarea cu gaze, alte servicii prin care viaţa noastră prinde un pic de culoare.
Unul dintre deputaţi spunea zilele acestea, în cadrul unui briefing de presă, că bugetul a fost adoptat fără ca cineva să bănuiască cât de puţin cum va arăta anul 2020. Încă existau destule argumente că salariul pedagogilor ar trebui să crească, încă se vorbea răspicat că fără o bună remunerare nu vom putea ţine medicii în spitale, încă se insista pe creşterea remunerărilor în sfera bugetară şi pe o mai amplă susţinere a producătorilor agricoli pentru ca aceştia să devină cu adevărat competitivi şi să poată deschide fără prea mare efort uşile spre piaţa europeană. De fapt, toate aceste argumente au fost citite şi recitate aproximativ la toate şedinţele în care urmau să fie adoptate legile bugetelor pe un an sau altul. Nu pentru că ar fi o formalitate, ci pentru că problemele, mai ales cele ce ţin de domeniul social, se rezolvă încet şi în strictă dependenţă de resursele care există.
Criza generată de pandemie a avut însă un mesaj mult mai categoric şi aproape că nu a lăsat loc pentru alte păreri: economia se poate prăbuşi, statul poate rămâne fără bani, iar cetăţenii – fără surse de existenţă. Timpul care trecea venea cu argumente tari: în luna aprilie, după o lună de restricţii şi închideri, încasările la buget au înregistrat o cădere de circa 35 la sută. În aceeaşi trecere a timpului a devenit limpede că nu se mai poate miza pe veniturile scontate. De aici şi nevoia de rectificare a bugetului.
În proiectul cu care venea în faţa parlamentarilor, guvernul tăia veniturile estimate pentru 2020 cu circa 6,3 miliarde de lei: de la 44 la 37 miliarde lei, modificările generând un deficit de peste 8 miliarde lei. Ceea ce punea presiune pe buget erau cheltuielile pentru sănătate, la care se adăugau intervenţiile statului pe dimensiunea socială şi economică. Regula unor asemenea situaţii cere identificarea surselor de acoperire. Rectificarea din primăvară a mizat pe două credite cu mare putere de acoperire. Este vorba despre cele patru miliarde de lei de la Fondul Monetar Internaţional şi creditul negociat cu Federaţia Rusă. Doar că acesta din urmă şi-a epuizat efectele prin a fi contestat la Curtea Constituţională.
Acum se vorbeşte despre o altă rectificare a bugetului. Deşi la încasări în buget, luna mai a avut cifre mai bune decât aprilie, iar iunie a dat de înţeles că apele se încep a limpezi, în discuţiile care anticipează un eventual proiect de lege despre rectificare se vorbeşte despre aproximativ un miliard de lei.
Redefinirea cheltuielilor ţinteşte, în cea mai mare parte, proiecte de natură socială, dorindu-se garantată acea plată de 700 de lei pentru peste 600 mii de pensionari care ridică o pensie mai mică de trei mii de lei.
Aceleaşi rectificări urmăresc practic dublarea salariului angajaţilor din domeniul medical, proiect feliat în trei etape: cu treizeci la sută începând cu 1 septembrie, cu treizeci la sută din 1 ianuarie 2021 şi cu alte 40 la sută în prima jumătate a anului următor.
Tot despre medici este vorba şi în cazul altei intervenţii în legea bugetului, intervenţie care eventual se va produce prin adoptarea unui proiect de lege deja înregistrat în Parlament şi care solicită achitarea unei părţi din salariu către urmaşii medicilor care şi-au pierdut viaţa ca urmare a exercitării obligaţiilor de serviciu. Proiectul prevede achitarea către soţ/soţie a 50 la sută din salariul mediu lunar al persoanei decedate, către copii – 70 la sută sau către părinţi – 50 la sută.
Rectificările anunţate (sau mai mult şoptite – c.o.) vizează şi alt domeniu, la fel de “pus la treabă” în condiţiile în care mizăm mult pe propriile noastre produse, în vederea garantării siguranţei alimentare a ţării. Este vorba despre agricultură. Oamenii domeniului se arată extrem de neliniştiţi de presiunea care s-a exercitat asupra Fondului Naţional pentru Dezvoltarea Agriculturii şi Mediului rural în această primă jumătate de an. Este vorba despre seceta din iarna şi primăvara acestui an, dar şi de datoriile istorice faţă de solicitanţii de subvenţii, datorii care, cu sau fără vrerea noastră, rup din felia de pâine pusă în tacâmul anului curent.
Amintim că Fondul Naţional pentru Dezvoltarea Agriculturii şi Mediului Rural (FNDAMR) a crescut în anul 2020 cu 50 de milioane de lei, însumând, pentru prima dată în istoria agriculturii noastre, un miliard de lei. Potrivit unei structurări a plăţilor, 520 milioane de lei urmează a fi achitate producătorilor agricoli în calitate de plăţi restante din anul 2019, sarcină extrem de greu de onorat în condiţiile în care numărul dosarelor depuse este în continuă creştere. Mai mult decât atât, neonorarea unui angajament de acest gen va genera compromiterea unuia dintre cele mai importante şi mai eficiente mecanisme de stimulare a investiţiilor în agricultură. În anul 2019, proiectele propuse spre subvenţionare au atras investiţii în valoare de peste patru miliarde de lei.
Ca să revenim la structurarea plăţilor, Agenţia pentru Intervenţii şi Plăţi în Agricultură şi-a propus să achite 258,6 milioane de lei sub formă de subvenţii postinvestiţionale, 150 milioane lei – pentru măsuri de dezvoltare rurală, 50 milioane – pentru proiecte start-up şi 21,4 milioane lei cu statut de contribuţie a statului în Fondul Naţional al Viei şi Vinului.
Şi seceta are partea sa în schimbarea peisajului din agricultura moldovenească. Ploile care au căzut pe aproape întreaga perioadă a lunii iunie au cam schimbat subiectul, însă nu au putut acoperi în întregime pierderile suportate mai ales de cultivatorii de cereale. Din acest motiv, seceta continuă să fie calificată drept factor esenţial de presiune asupra FNDAMR, iar modificarea bugetului prin suplinirea acestui Fond cu circa 100 milioane de lei are şanse să obţină suportul politic al Parlamentului.
Aşa cum spuneam ceva mai înainte, regula rectificărilor face obligatorie identificarea surselor de acoperire financiară. Şi de data aceasta ar putea exista tentaţia de a miza pe creditul rusesc. Autorităţile de la Chişinău au dat de înţeles că renegocierea creditului se va face ţinându-se cont de obiecţiile formulate ceva timp în urmă. Mult mai garantat e însă suportul oferit de Uniunea Europeană. Este vorba despre cele o sută de milioane de euro, o primă tranşă de cincizeci de milioane fiind posibilă de abordat în august curent.
Dar până la transformarea propunerilor în punct de lege mai sunt câţiva paşi. Puţini, dar foarte importanţi. Unul dintre acestea se exprimă tradiţional prin ridicarea mâinii deputaţilor. Pro sau contra. Rămâne de văzut.
Constantin Olteanu
