Recordurile valutare ale toamnei

Amintim că rezervele valutare sunt legate anume de unitatea valutară americană şi cursul leului se stabileşte anume faţă de dolarul SUA, iar faţă de restul valutelor cursul leului moldovenesc se stabileşte prin cross-curs.
Astfel, de la începutul anului, sau mai bine zis în 11 luni, leul moldovenesc s-a devalorizat, în medie, cu 16 la sută.
În mare, anul a fost unul rezultativ şi cu record. Pentru prima dată în 11 ani, în iunie curent, cursul a depăşit pragul de 14 lei pentru un dolar. Iar în luna noiembrie a bătut două recorduri. Iniţial, cursul oficial a atins maximul istoric din ziua instituirii lui în 1993, ajungând, pe data de 3 noiembrie 2014, la pragul de 14,8069 lei pentru un dolar american. Iar pe 18 noiembrie, cursul a depăşit pragul de 15 lei per dolar.
Fostul prag maxim de 14,7840 lei pentru un dolar s-a înregistrat pe 14 aprilie 2003. Şi pe parcursul a peste 11 ani, nu s-a mai ridicat la acest nivel. De la pragul de 14 lei a căzut, în septembrie 2003, pentru a reveni la această poziţie în iunie curent.
După cum am menţionat, Banca Naţională a început jocul cu cursul valutar la mijlocul anului 2012 cumpărând rezerve valutare. Mai târziu, Banca Centrală a repetat operaţiunea în a doua jumăte a anului 2013. Astfel, în 2012-2013 BNM a cumpărat de pe piaţa valutară 630,46 mil. USD. Piaţa a resimţit operaţiunile date şi din aceste considerente cursul a crescut treptat. Dar, urmărind cum BNM cumpără valută, pe piaţă au intrat şi alţi jucători, acţionând după principiul: odată ce regulatorul face asta, de ce alţii n-ar avea voie. Un alt motiv ar fi faptul că regulatorul, cu siguranţă, ştie mai multe, de aceea este chiar necesară intrarea în acest joc.
Aşa cum s-a menţionat mai sus, în anii 2012-2013, BNM a cumpărat de pe piaţă 630,46 mil. USD. Iar atunci când pe piaţa valutară au intrat alţi jucători, nu doar bănci comerciale, ci şi agenţi economici, în 2014 Banca Naţională a fost nevoită să vândă valuta.
Este adevărat că în zece luni ale anului curent, BNM a returnat pe piaţă 151,59 mil. USD, ceea ce nu este nici jumătate din suma cumpărată în anii 2012-2013. Şi deoarece a returnat mai puţin decât a achiziţionat, Banca Centrală a fost nevoită să se “răsplătească” cu devalorizarea monedei naţionale.
Chiar şi în august curent, BNM şi-a permis să cumpere 28,5 mil. USD, iar în octombrie – 1,58 mil. USD. Părerea mea este că dacă nu erau aceste operaţiuni, putea fi evitată creşterea cursului până la maximul istoric şi mai ales până la pragul de 15 lei per dolar. Desigur, scopul principal al BNM este nu de a susţine cursul, ci de a menţine inflaţia într-un cadru impus. Dar, în acelaşi timp, nu putem nega faptul că cursul valutar are o influenţă directă asupra inflaţiei. (Apropo, despre cum reuşeşte BNM să reglementeze inflaţia, vom vorbi în baza totalurilor anuale).
Atunci când cursul de schimb a depăşit maximul istoric, la începutul lunii noiembrie 2014, Lucia Hadârcă, şefa Departamentului operaţiuni valutare şi relaţii externe din cadrul BNM, a ieşit cu o declaraţie pentru presă. O mică paranteză: nu pot să nu menţionez că fosta conducere a BNM a impus o regulă internă dură: toate declaraţiile de presă personale sunt făcute de către primele persoane, informaţia oficia­lă, în cazul în care aceasta vine de la departamente nu are semnătură personală, adică este semnată de BNM şi responsabilitatea o poartă administraţia. Şi dacă în anii 90 o informaţie oficială putea fi obţinută de la şefii departamentelor Băncii Centrale, mai târziu din partea regulatorului venea doar informaţia oficială, şi dacă erau acordate declaraţii personale, acestea veneau doar din partea primelor persoane. Şi încă o observaţie importantă. Anterior, BNM evita răspunsurile directe despre cursul de schimb şi niciodată nu s-a justificat în faţa presei.
Dar, să revenim. Declaraţia Luciei Hadârcă pentru presă, poate fi privită ca o justificare a BNM pentru situaţia creată cu cursul de schimb. Ea a invocat atunci mai multe cauze ale devalorizării monedei naţionale:
– consolidarea dolarului faţă de alte valute de pe pieţele externe, pe fundalul reabilitării indicatorilor economici ai SUA;
– situaţia geopolitică din regiune, în special din Rusia şi Ucraina, unde rubla şi hrivna s-au devalorizat foarte mult;
– situaţia pe piaţa valutară internă, în special, oferta mică de valută din partea persoanelor fizice şi cererea mare din partea persoanelor juridice.
Şi, într-un final, acestea sunt cuvintele Luciei Hadârcă care trebuiau să învioreze piaţa: “În prezent, pe piaţă este o situaţie stabilă, cererea şi oferta de valută sunt aproape complet acoperite... BNM deţine destule rezerve valutare, iar în caz de necesitate se va implica”.
Interesante au fost exemplele BNM cu privire la faptul că leul moldovenesc a avut un mare noroc. În zece luni ale anului curent, leul s-a depreciat cu doar 13,4 la sută, pe când hrivna ucraineană – cu peste 50 la sută, iar rubla rusească – cu 29 la sută.
Adică Moldova a fost pusă pe acelaşi cântar cu Ucraina, implicată într-un conflict armat şi cu Rusia, care, de fapt, luptă cu sancţiunile impuse de UE şi SUA.
În decurs de o lună, situaţia s-a schimbat şi mai mult. În 11 luni, devalorizarea leului a ajuns la 16 la sută, hrivna ucraineană – 100% (adică de două ori – declaraţia a fost făcută pe 20 noiembrie de Banca Centrală a Ucrainei), iar rubla rusească s-a devalorizat cu 40 la sută! Apropo, o devalorizare a valutei naţionale s-a atestat şi la vecinul nostru vestic. De la începutul anului, leul românesc s-a depreciat cu 10 la sută. Adică ei au avut un noroc mai mare. Iar cei mai norocoşi au fost europenii: de la începutul anului, moneda euro s-a devalorizat în raport cu dolarul SUA, dacă putem spune cu 9 la sută. La începutul lunii ianuarie curent, cursul euro/dolar este de aproape 1,37, iar acum este de 1,23. Dar şi în Europa devalorizarea faţă de dolar a avut legătură cu alegerile şi schimbarea conducerii, iar, în consecinţă, a avut loc afluxul capitalului în SUA. Adică, pentru aceasta au existat motive întemeiate.
Reiese că în 2014, valutele multor ţări s-au devalorizat în comparaţie cu dolarul american. Mai bine spus, dolarul s-a consolidat. Şi se pare că Banca Naţională menţine un nivel mediu între deprecierea puternică a valutei în Ucraina şi Rusia şi devalorizarea neînsemnată în zona Euro şi România.
Dar acest lucru se întâmplă numai la prima vedere. Haideţi să facem o analiză. Cauza principală a deprecierii valutei este afluxul capitalului din ţară sau o reducere bruscă a fluxului valutar. Anume aceşti factori au fost motivul deprecierii valutei în Ucraina şi Rusia. La noi nu s-a observat un aflux direct al capitalului. Adică investiţii noi nu prea au venit, dar nici investiţiile făcute anterior nu au fost retrase, aşa cum se întâmplă în Ucraina şi Rusia. Mai mult, dinamica fluxului de valută în ţară se păstrează la nivelul anilor precedenţi, iar în zece luni ale anului curent, transferurile băneşti au crescut cu 6,1 la sută – până la 1,4 mlrd. USD, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Şi atunci, de ce pe fundalul lipsei unor semnale negative în economia Moldovei, leul s-a depreciat în 11 luni cu 16 la sută? Noi credem că motivul se ascunde după uşile edificiului situat pe bulevardul Grigore Vieru.
După o perioadă îndelungată de neintervenţie pe piaţă, când lucrurile mergeau bine cu cursul, în rezultatul apariţiei BNM, care începe să cumpere activ valută, are loc o depreciere bruscă a leului: în doi ani, 2012-2013, aceasta este de 11,45 la sută.
Dar deja la începutul acestui an, BNM încearcă să stabilizeze situaţia pe piaţa valutară şi satisface cererea pentru valută cu intervenţiile sale.
Parţial, probabil, acest lucru a fost influenţat şi de indignarea deputaţilor din Parlament care, la începutul acestui an, au cerut de la Guvernatorul BNM un raport despre situaţia de pe piaţă. BNM a ieşit în februarie cu o intervenţie fără precedent, plasând pe piaţă într-o lună 73 mil. USD. Piaţa s-a liniştit abia în luna mai. În iunie şi iulie, pe fundalul noilor ingerinţe asupra cursului din partea participanţilor pieţei, a aşa-zisei verificări a intenţiilor BNM pentru păstrarea de mai departe a stabilităţii valutei, Banca Centrală îşi menţine promisiunea de stabilizare a cursului şi, în decurs de două luni, vinde pe piaţă încă 73 mil. USD.
Creşterea colosală de la 13,71 la 15,11 lei, într-o perioadă atât de scurtă de timp, necesită comentarii.
Trecând în luna iulie de pragul de 14 lei per dolar, cu efortul intervenţiilor valutare ale BNM, leul a revenit. Pe 18 august, cursul era de 13,7119 lei per dolar şi se pare că aceasta a fost cea mai solidă poziţie pentru al doilea semestru.
S-ar părea că BNM îşi ţine promisiunile făcute în februarie cu privire la stabilizarea valutei, dar le respectă doar până în luna august. Dacă în februarie acestă promisiune a fost făcută Parlamentului, atunci în luna august deja nu mai avea cine cere explicaţii de la Banca Centrală, căci politicienii se pregăteau de alegeri. Şi regulatorul, care iniţial a depus eforturi serioase pentru stabilizare, în august începe brusc să cumpere valută, ceea ce a dus la o creştere a cererii. În luna august, BNM a cumpărat 28,5 mil. USD şi, astfel, a dat un semnal clar pieţei că menţinerea cursului nu este scopul ei şi că intenţionează în continuare să meargă pe deprecierea treptată a leului.
Adică, dacă în februarie-iulie acţiunile BNM au dus la rezultatul necesar – reducerea cursului, acest lucru se pare că nu-i convine. Şi prin acţiunile sale, în august, Banca parcă i-ar spune pieţei: eu n-am greşit, acţiunile mele n-au fost din gafă sau din neştiinţă, în 2012-2013 am cumpărat valută pentru a pendula piaţa şi am făcut-o inenţionat! Da, la începutul anului 2014, am pierdut un pic controlul asupra situaţiei şi am fost nevoită să vând valută, mai ales că întrebarea a fost ridicată la nivel de Parlament, deci am fost nevoită să stopez cursul.
Dar în luna august, când Parlamentul nu este funcţional, iar cererea încă depăşeşte oferta, BNM îşi permite acţiuni deloc sigure de achiziţionare a valutei. În consecinţă, în septembrie din nou vinde valută, dar în proporţii mai mici, doar 25 mil. USD, iar în luna octombrie – 1,58 mil. USD.
Astfel, Banca Centrală dă câte o linguriţă de valută pe oră, trimiţând în aşa fel un semnal deschis participanţilor că nu intenţionează să sature piaţa, să satisfacă cererea şi nu are de gând să cheltuiască rezervele valutare. Şi nimeni nu mai poate impune BNM să raporteze despre situaţia creată, căci e în pragul alegerilor, pe care poţi da vina multe lucruri...
Parlamentul de coaliţie întotdeauna este preocupat de distribuirea funcţiilor. Şi foarte probabil atenţia politicienilor la un moment dat va fi îndreptată spre Banca Naţională. Actuala conducere, însă, are un as: BNM, este una dintre cele mai profitabile structuri ale statului, deşi profitul n-ar trebui să fie scopul ei. Însă, în nouă luni ale acestui an, BNM a obţinut 2,71 mlrd. lei, ceea ce este de 1,5 ori mai mult decât în perioada respectivă a anului trecut. Mă tem să presupun care va fi profitul regulatorului la finele anului, pe fundalul deprecierii continue a leului.
Mai mult, BNM prin acţiunile sale, a ajutat mult bugetul.
Recent, Fiscul a raportat cu mare fast că a reuşit să acumuleze în nouă luni cu 50 la sută mai multe impozite decât în perioada similară a anului trecut. Însă nimeni nu a atras atenţia la faptul că anual în ţară sunt majorate accizele, care, apropo, sunt legate de euro. Adică, din creşterea cu 50 la sută trebuie scăzute cel puţin 16 la sută din deprecierea leului şi majorarea accizelor, care pe unele poziţii au crescut în acest an cu 50%.
Pe acest fundal încă mai bucură noutăţile de pe piaţa energetică, care este cea mai dureroasă temă pentru economia moldovenească, deoarece şi gazul şi produsele petroliere sunt în totalitate de import şi sunt cumpărate în dolari. Deci, barilul de petrol, în calitate de indicator de bază al pieţei mondiale, s-a ieftinit de la începutul anului de la 106,68 USD – în ianuarie, până la 70 USD – la începutul lunii decembrie, adică cu aproape 35 la sută. Dacă nu s-ar fi întâmplat acest lucru, atunci o creştere considerabilă a preţului la produsele petroliere în Moldova, pe fundalul devalorizării valutei, ar fi fost inevitabil. Iar acest lucru ar fi atras, la rândul său, o creştere a preţurilor în toate ramurile economiei şi, în consecinţă, inflaţia ar fi depăşit pragul stabilit de 3-5% anual. Însă situaţia reală pe piaţă era astfel, încât exista pericolul deflaţiei şi a căderii indicatorului sub nivelul de jos al coridorului. Se pare că Banca Naţională încearcă să prindă doi iepuri – menţine inflaţia în normele pe care le-a impus tot ea, fără o rectificare spre reducerea acesteia. Or, anume menţinerea inflaţiei în cadrul impus şi este scopul de bază al Băncii Naţionale a Moldovei. Dar, în acelaşi timp, instituţia mai obţine şi câştig.

InfoMarket

În loc de postscriptum: În această săptămână Banca Naţională a înregistrat noi recorduri a cursului monedei naţionale, însă aceasta este deja istoria lunii decembrie.