Reducerea veniturilor reale ale populaţiei şi explozia sărăciei în zonele rurale, creşterea şomajului, intensificarea procesului de migraţie, precum şi capacitatea redusă a sistemului de protecţie socială au contribuit la intensificarea excluziunii sociale cu care se confruntă aproximativ 40% dintre moldoveni. Acestea sunt principalii factori identificaţi în raportul PNUD „Dincolo de tranziţie: către societăţi incluzive”.
Experţii în dezvoltare umană susţin că excluziunea socială este atât un proces, cât şi un rezultat, în mare parte, stimulat de sărăcie. Prin excluziune socială se subînţelege lipsa sau incapacitatea individului în viaţa societăţii, din cauza lipsei competenţei de bază, a oportunităţilor de învăţare continuă sau a discriminării. De cealaltă parte, anume incluziunea socială ar fi în stare să asigure persoanele expuse riscului sărăciei şi a excluziunii sociale oportunităţile şi resursele necesare pentru o participare deplină la viaţa economică, socială şi culturală din societate şi care le-ar asigura un nivel de trai considerat decent.
Inegalitatea de acces şi excluziunea socială sunt concepte relativ noi pentru Republica Moldova, care au fost abordate până recent de către Guvern în politicile sale anti-sărăcie. Din punct de vedere strategic, obiectivele de incluziune socială în Moldova au fost evidenţiate în Strategia naţională pentru Dezvoltare pentru anii 2008-2011. În plus, RM s-a angajat, alături de 191 de ţări din lume, să atingă Obiectivele de Dezvoltare a Mileniului până în 2015.
Raportul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), care cuprinde analiza procesului de dezvoltare umană în Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Kazahstan, R. Moldova, Serbia, Tadjikistan şi Ucraina constată că aproximativ 35% din locuitorii regiunii sunt excluşi din societate, iar cifra variază de la 12% în Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei până la 72% în Tadjikistan şi 40% în R. Moldova. Potrivit datelor incluse în studiu – în toate ţările, cu excepţia Tadjikistanului, accesul restrâns la servicii sociale şi nu excluziunea economică explică în principal de ce oamenii se află în afara societăţii.
„Chiar dacă ţările respective au mers pe căi diferite, problema excluziunii sociale, din păcate, este aproape identică în acestea. Dacă e să analizăm situaţia în Ucraina, Tadjikistan şi Moldova, ultima are mai multe şanse de a depăşi excluziunea. În plus, tendinţa de integrare în UE, vecinătatea cu România, posibilitatea câştigului în străinătate oferă multe posibilităţi de a îmbunătăţi situaţia. De asemenea, am remarcat că populaţia ţării manifestă o activitate politică şi nu se teme să-şi exprime părerea. Acest lucru e unul extrem de important”, susţine Elena Danilova-Cross, PNUD BRC.
Cercetarea procesului de excluziune socială sugerează că anume persoanele vârstnice, copiii, tinerii, persoanele care locuiesc în regiunile rurale, şomerii şi persoanele fără studii sunt cel mai frecvent marginalizate. Incidenţa sărăciei în gospodăriile persoanelor de vârsta a treia a fost de peste 37,2% în 2008, ceea ce este cu 10 puncte procentuale mai mult decât media pe ţară.
„Excluderea socială nu vizează faptul că sunteţi bărbat sau femeie, tânăr sau bătrân ori dacă reprezentaţi o minoritate etnică. În cele din urmă, totul se rezumă la factori externi precum politicile ori legislaţia care asigură sprijin persoanelor care se confruntă cu riscul de a fi excluse din societate. Excluziunea se referă şi la faptul dacă diversitatea este valorificată sau nu în comunităţi sau dacă discriminarea este acceptată”, consideră Alexandru Oprunenco, specialist în domeniul politicilor PNUD.
Oprunenco susţine că accesul la venituri, serviciile sociale şi reţelele sociale se află într-o legătură directă. De exemplu, atunci când o femeie îşi poate înscrie copilul la grădiniţă, ea îşi poate găsi mai uşor un loc de muncă. Atunci când ea are un serviciu, reţeaua ei socială are mai multe posibilităţi de extindere. Însă afirmaţia inversă este, de asemenea, adevărată: excluderea dintr-o zonă poate determina începutul spiralei care conduce la sărăcie şi izolare.
„Dorim ca factorii de decizie să înţeleagă că ei pot ajuta oamenii să iasă din sărăcie prin extinderea accesului la venituri, servicii sociale şi reţele sociale. Progresele într-un domeniu pot determina, în multe cazuri, beneficii exponenţiale în multe alte domenii, datorită utilizării resurselor disponibile. Creşterea economică este importantă, însă nu toată lumea beneficiază în mod egal de pe urma ascensiunii economice, iată de ce trebuie să explorăm mai adânc această problemă”, a afirmat Alexandru Oprunenco.
Recomandările formulate de Raportul Regional PNUD includ o mai bună educaţie vocaţională şi politici active în domeniul pieţei forţei de muncă, o îmbunăţire esenţială a serviciilor adresate persoanelor în vârstă şi o restructurare generală la nivelul întregii regiuni a protecţiei sociale, pentru că politicile sociale actuale nu asigură incluziunea socială.
De asemenea, raportul solicită fiecărei ţări din regiune să elaboreze o strategie de promovare a incluziunii sociale, bazată pe implicarea persoanelor şi categoriilor excluse social.
Lilia Platon
• Indicele multidimensional al excluziunii sociale – 18;
• Rata populaţiei excluse social – 40%;
• Rata copiilor excluşi social – 47%;
• Intensitatea deprivării printre persoanele vârstnice în Moldova este cea mai înaltă în comparaţie cu celelalte ţări incluse în Raportul Regional;
• Aproximativ 50% dintre persoanele excluse social sunt „foarte îngrijorate” de perspectiva de a se confrunta cu foamea;
• În 2007, remitenţele au constituit 38% din Produsul Intern Brut, Republica Moldova fiind depăşită doar de Tadjikistan;
• Indicele de Acces al Băncii Mondiale este de aproximativ 66% (apropiat cu cel din Belarus şiTurkmenistan);
• Nivelul participării civice este modest: 25%.