Vorbind despre Bloomberg, însuşi Michael Bloomberg a declarat că acesta este doar un sistem informaţional, creat pentru oamenii obişnuiţi, care pot avea acces la preţurile curente şi istorice aproape de pe toate pieţele bursiere şi extrabursiere din lume.
Bineînţeles, Bloomberg este un furnizor de informaţie financiară pentru participanţii profesionişi pe piaţa financiară. Ştirile agenţiei Bloomberg sunt plasate pe paginile celor mai importante mijloace de informare în masă şi sunt dufuzate la posturile de televiziune specializate Bloomberg TV, cele mai importante pieţe având fiecare câte un canal separat.
Bloomberg, în calitate de companie informaţională, intră în topul celor mai importante cinci agenţii informaţionale. Activitatea sa de bază constă în cumpărarea şi vânzarea informaţiei. Pentru a consolida cererea constantă la serviciile de informare, Bloomberg, suplimentar la serviciul de bază, a început să ofere şi o platformă pentru încheierea tranzacţiilor, concurând neloial, în opinia experţilor, cu propriii săi parteneri – bursele, de la care el însuşi cumpără informaţia bursieră.
Prin urmare, pentru ca produsul de bază să fie bine vândut, consumatorii au fost asiguraţi şi cu o platformă pentru încheierea tranzacţiilor, deoarece nevoia de informaţie apare doar atunci când aceasta poate fi utilizată. Însă el nu a devenit nici operator al pieţei, nici organizator de tranzacţii, Bloomberg a rămas o agenţie informaţională, câştigând şi din arenda terminalelor de tranzacţionare.
Multe companii au posibilitatea de a desfăşura tranzacţii (licitaţii) în format electronic, activând în baza unui regulament bine definit. Un factor important este corespunderea acestui regulament cu legislaţia unei sau altei ţări, precum şi posibilitatea de a se adapta la scopurile şi obiectivele pieţei. Pentru a face o comparaţie corectă, ar trebui de separat serviciile informaţionale de activităţile legate de organizarea tranzacţiilor. Mai ales atunci când este vorba de organizarea tranzacţiilor la nivel naţional cu un număr limitat de participanţi. Este un număr limitat deoarece, de obicei, la sistemele de tranzacţionare a valutei pe piaţa locală, au acces doar participanţii acreditaţi, adică băncile.
În Moldova, încă începând cu criza din anul 1998, nu mai există bursă valutară. De asemenea, în Moldova nu există nici un alt subiect licenţiat (bursă) sau MTF, care să aibă permisiunea de a organiza tranzacţii valutare. Însă, la un moment dat, pe piaţa moldovenească a apărut compania “Alpari”. Ea promova în mod activ, atât prin intermediul televiziunii, cât şi a radioului, posibilitatea de a efectua tranzacţii valutare prin intermediul sistemul său de tranzacţionare. Apropo, nici ea nu deţinea licenţă pentru dreptul de a organiza tranzacţii pe piaţa moldovenească, însă avea platformă de tranzacţionare.
Mai târziu, pe piaţa locală au mai apărut câteva companii europene cu platformele lor de tranzacţionare. Însă acestea au ales o altă modalitate de a atrage clienţii, ocolind televiziunea şi radioul. Ele au început să telefoneze clienţii, propunându-le să efectueze tranzacţii valutare pe platforma lor de tranzacţionare. Aceste companii, de asemenea, nu deţin licenţe corespunzătoare pentru dreptul de a organiza tranzacţii pe piaţa moldovenească. Anume atunci, pe piaţă au apărut şi reprezentanţii companiei Bloomberg, care au ales o altă cale de atragere a clienţilor. Pe ei nu-i interesau clienţii mici. Întâlnindu-se doar cu reprezentanţii băncilor, aceştia le ofereau un contract pentru furnizarea de informaţii şi, suplimentar, posibilitatea de a realiza tranzacţii prin intermediul platformei Bloomberg. La etapa iniţială, Bloomberg şi-a îndreptat atenţia doar spre sectorul bancar şi regulatorul acestuia – Banca Naţională a Moldovei (BNM). Până la acel moment compania Bloomberg avea o bogată experienţă obţinută pe alte pieţe din ţările CSI. Acest lucru îl cunosc nu din auzite, dar din discuţiile cu colegii mei.
Din câte ştiu, în perioada anilor 2009-2010, situaţia creată pe piaţa valutară din Moldova a fost favorabilă pentru crearea bursei valutare. Şi, din informaţiile pe care le deţin, colegii mei de la Bursa de Valori a Moldovei au început să studieze minuţios cadrul legislativ şi să examineze posibilitatea creării unei secţii pentru organizarea tranzacţiilor valutare, inclusiv prin atragerea experţilor internaţionali, printre care am fost şi eu. BNM a luat iniţiativa şi a decis să devină ea însăşi organizator al tranzacţiilor valutare, cu atât mai mult că pentru aceasta avea condiţii mai bune, deţinea resurse administrative şi controlul total asupra situaţiei. Mai mult decât atât, BNM a mers mai departe şi a aprobat Conceptul cu privire la implementarea platformei unice de tranzacţionare a instrumentelor monetar-valutare. Desigur, pentru a realiza acest lucru era nevoie de o platformă de tranzacţionare.
Din păcate, BNM nu a utilizat posibilităţile platformei de tranzacţionare a unicei burse active din Moldova pentru organizarea tranzacţiilor valutare. Mai mult decât atât, BNM nici nu a examinat această posibilitate. Ea avea alte patru opţiuni:
I – cu resurse proprii, să realizeze proiectul în cadrul BNM, inclusiv proiectarea, elaborarea şi implementarea platformei unice de tranzacţionare.
II – elaborarea detaliată a caietului de sarcini şi selectarea unei companii specializate în dezvoltarea de soft.
III – achiziţionarea şi implementarea unei platforme de tranzacţionare deja existente pe piaţă, care corespunde cerinţelor conceptului.
IV – de a obţine spre utilizare o platformă de tranzacţionare cu plata corespunzătoare pentru serviciile prestate, căutând un furnizor de aceste servicii.
Bineînţeles că cheltuielile BNM şi, în rezultat, ale băncilor comerciale, în cazul efectuării tranzacţiilor prin intermediul bursei existente la acel moment şi care activa aproape de 20 de ani, ar fi fost cu mult mai mici. Cu atât mai mult că, experţii internaţionali au atras atenţia asupra faptului că, pentru o ţară mică precum e Moldova, ar fi bine ca piaţa tuturor instrumentelor financiare să fie concentrată într-o structură privată, ceea ce va avea un efect pozitiv pentru liberalizarea pieţei. Prin decizia BNM de a transfera operaţiunile de schimb valutar în sistemul de tranzacţionare Bloomberg, s-a neglijat un şir întreg de riscuri pe care, potrivit experţilor internaţionali, sistemele extrabursiere nu le acoperă. Este vorba despre decontări, clearing şi capacitatea de a se adapta la necesităţile pieţei naţionale locale. Calităţile şi oportunităţile ireale ale sistemului de informare Bloomberg în efectuarea analizei tehnice nu sunt atât de necesare pentru piaţa locală, având în vedere dimensiunea mică şi lichiditatea redusă a pieţei moldoveneşti. Există o mulţime de întrebări şi în ceea ce priveşte algoritmul de calcul al preţului de piaţă. În opinia multor experţi, în ţările cu un deficit cronic al balanţei comerciale şi celei de plăţi, este necesar de a dezvolta propriile instituţii financiare, dar nu a depinde în totalitate de companiile străine, operând în sistemele lor de tranzacţionare.
Georgia şi Azerbaidjan au deja o experienţă neplăcută cu Bloomberg, iniţiind colaborări cu această companie mult mai devreme decât Republica Moldova. Decizia regulatorilor naţionali cu privire la transferul operaţiunilor financiare în sistemele de tranzacţionare localizate tehnic şi intelectual în alte ţări, are mereu acelaşi rezultat – slăbirea propriului sistem financiar. În plus, se formează un flux permanent de mijloace financiare deficitare peste hotare în schimbul unor servicii, care pot fi acordate şi de propriile structuri bursiere.
Reţeta mea pentru succesul Moldovei este următoarea: concentrarea maximă a tuturor instrumentelor financiare şi a participanţilor profesionişti într-un sistem naţional de tranzacţionare şi decontare. Doar în acest mod e posibilă autofinanţarea proiectelor de infrastructură în vederea dezvoltării ţării.
Armen Melikyan,
preşedinte MCC Export & Import “Monarch Capital”, primul preşedinte NASDAQ OMX
