Fundalul e trist, e foarte dramatic, dar e nespus de potrivit pentru a aborda un subiect extrem de important. La sud a plouat cu grindină. Şi la nord tot cu grindină a plouat. A căzut grindină şi în unele localităţi din centrul Republicii Moldova. Plantaţii distruse, livezi frânte şi recolte pierdute. Şi toate astea, după ce s-au investit sume uriaşe în prelucrarea solului, în scoaterea livezilor până la soarele primăverii, în seminţe de calitate pentru legume bune, în seminţe de porumb şi de floarea soarelui.
Se vorbea că agricultura este pe cale să găsească soluţia cea bună pentru a-şi proteja câmpurile de căderile de grindină. Unii au insistat în favoarea combaterii prin lansare de rachete. Alţii, mai cu seamă urmând un model european, au dat un ban, dar au reuşit să acopere livada cu plasă. E foarte scump, zic ei, dar e extrem de eficient. Dar nu toţi agricultorii au bani pentru plasă. Unde mai pui că această tehnologie este valabilă doar pentru livezi, mai puţin pentru vii şi imposibil de tras peste lanurile de cereale.
Acestea sunt două din cele patru metode prin care poate fi combătută grindina în lume. Al treilea mod, deci, ar fi utilizarea generatoarelor terestre, care împrăştie fum cu reagent în direcţia norilor. Eficienţa unui asemenea gen de acţiune e de doar 40 la sută, ceea ce nu garantează în întregime securitatea recoltei. Şi asta, comparativ cu o eficienţă de 75 la sută care decurge din utilizarea rachetelor. O altă metodă vizează pulverizarea reagentului antigrindină cu ajutorul avioanelor, mijloc care însă este cel mai eficient din cele trei bazate pe utilizarea reagentului, dar este extrem de scumpă şi necesită investiţii iniţiale substanţiale. Deşi recurgerea la plase de protecţie oferă efecte de sută la sută, costurile mari reduc gradul de utilizare. Acoperirea unui hectar cu plasă cere investiţii de circa 1600 de euro. Agricultorii nu au aceşti bani, iar bugetul de stat este prea sărac ca să poată subvenţiona asemenea proiecte. Din aceste motive, în Republica Moldova se dă preferinţă sitemelor de lansare a rachetelor antigrindină. Pentru a proteja un hectar de teren agricol, avem nevoie de doar 70 de lei. În mod tradiţional, bugetul serviciului de combatere a grindinei abia se apropie de cota de 100 milioane de lei. Aproape jumătate din bani sunt daţi pentru remunerarea celor 1200 de angajaţi. Fondul de salarizare depăşeşete cu uşurinţă costurile rachetelor, acestea fiind întotdeauna mai puţine decât ar cere-o situaţia reală. Da, este adevărat că în cabinetele mari ale agriculturii republicii se vorbeşte despre un gen de automatizare a proceselor de protecţie, însă este un punct de pe agenda unui viitor pe care încă nu-l putem atinge cu privirea.
Problema asupra căreia se insistă întotdeauna este insuficenţa de rachete.
Un raport privind suprafeţele afectate de căderile de grindină în anul 2015, bunăoară, cataloghează 32 de episoade în care grindina nu a putut fi combătută. În toate cele 32 de cazuri, drept cauză principală este arătată “insuficienţa de rachete”. Dar şi mai concret: în 3,8 la sută din cazuri cauza a fost “restricţii de lansare în direcţia localităţilor”; în 4,3 la sută – “restricţie de aviaţie la lansare”; în 91,7 la sută – “număr insuficient de rachete la momentul respectiv”. Doar în luna iunie a anului 2015 din acest motiv au fost afectate peste 5000 de hectare de terenuri agricole.
Cele mai necruţate câmpuri au fost, timp de mai mulţi ani, terenurile agricole din sudul Moldovei. Această parte de ţară, practic rămânea complet descoperită, motivele invocate fiind distanţa foarte mică până la hotarul cu România şi lipsa unui acord între cele două ţări, prin care s-ar permite lansarea de rachete în această regiune. Motivul este plauzibil, până la urmă, dar nu e de neglijat nici faptul că sudul ţării nu a prea furnizat miniştri ai agriculturii şi nici prim-miniştri. Faptul că aceştia veneau preponderent din nord, a avantajat anume această “parte a lumii”.
Abia recent, în sudul Moldovei au fost “puse în serviciu unsprezece puncte de lansare a rachetelor în localităţile Leca, Haragîş, Baimaclia, Cârpeşti, Zârneşti, Goteşti, Huluboaea, Moscovei, Andruşul de Sus, Larga Nouă, Congazcicul de Sus din raionul Cantemir.
În ziua ridicării cupelor cu şampanie, oficialii prezenţi la evenimentul de inaugurare constatau, cu mare regret, desigur, că din anul 1999 şi până în anul 2018 suprafaţa raionului Cantemir şi Cahul, în mare majoritate, nu a fost supusă protecţiei antigrindină, fapt care a provocat anual pierderi considerabile atât în sectorul agrar, cât şi în cel social. În ultimii şapte ani a fost afectată de grindină o suprafaţă de terenuri de peste 18136,9 ha. Acum situaţia s-a mai schimbat. Da, mai pică undeva câteva mărgele reci, dar efectul este unul absolut real.
Potrivit specialiştilor, teritoriile protejate de grindină sunt afectate în proporţie de până la 10 la sută. Statistica ultimilor 10 ani demonstrează că, eficacitatea lucrărilor antigrindină anual constituie 85-90% la sută, ceea ce înseamnă că în 90 de situaţii din 100, aplicarea metodei rachetare permite combaterea efectivă a fenomenului de grindină.
Cele unsprezece puncte rachetare din sud vor permite majorarea suprafeţei de protecţie antigrindină până la 149,0 mii hectare. Costul total pentru deschiderea celor 11 puncte rachetare a constituit 7 316,6 mii lei, banii fiind alocaţi din bugetul de stat.
Desigur, cifrele rămân valabile doar cu o singură condiţie – să avem nu doar puncte rachetare şi oameni plătiţi, dar şi rachete.
Constantin Olteanu
