Piaţa financiară nebancară – provocări şi ajustări

– Dle Chiţan, recapitulând primul an în fruntea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare (CNPF), cum apreciaţi debutul?

– Pornind de la dezideratul, potrivit căruia Autoritatea de Supraveghere Financiară, în persoana CNPF, contribuie la consolidarea unui cadru integrat de funcţionare şi supraveghere a pieţelor financiare non-bancare, a participanţilor şi operaţiunilor pe aceste pieţe, în formularea obiectivelor acestui mandat am pornit de la analiza a două coordonate: pe intern – dezvoltarea instituţională; pe extern – evoluţia pieţei financiare nebancare. Ar fi cazul să specific că, criza financiară din ultimii ani a identificat un şir de aspecte vulnerabile în arhitectura instituţională şi organizaţională a pieţelor financiare bancare şi nebancare. Respectiv, s-au cuantificat şi slăbiciunile instituţionale în activitatea autorităţilor de reglementare – în persoana BNM şi, respectiv, în persoana CNPF – abilitate cu supravegherea şi reglementarea pieţelor corespunzătoare. Această realitate, cu certitudine, impune redefinirea rolului fiecărei autorităţi de resort pentru adaptarea dinamică la cerinţe noi. Am considerat a nu ignora o nouă oportunitate în materie de abordări şi metode de lucru perfecţionate pentru a valorifica un potenţial evident în scopul obţinerii unor rezultate superioare încercărilor anterioare.

În acest sens, din nevoia de a reforma modul de funcţionare şi pentru plusul de sinergie la nivelul CNPF, am stăruit să încurajez managementul superior şi mediul în a se conforma spiritului asumării, coeziunii şi preocupării responsabile de sectoarele gestionate, respectiv, de modernizarea instituţională per ansamblu. Şi, desigur fără echivoc – disponibilitatea la înnoire, pentru că nimic nu durează dacă nu este reînnoit în permanenţă!

– De la ce aţi început?

– Apreciind la justa valoare progresele în dezvoltarea instituţională, derularea în acest sens a proiectelor cu asistenţa partenerilor de dezvoltare şi agenda de acţiuni adiţionale alinierii la standardele eurocomunitare, în acelaşi timp, am constatat că loc de mai bine există oricum. După o reevaluare, am atestat o stare incertă în promovarea proiectului legii privind organizaţiile de creditare nebancară şi proiectului Strategiei de dezvoltare a sectorului (2016–2020) – documente determinatoare pentru CNPF. Cu concursul Parlamentului şi Guvernului, pas cu pas, am revenit la “normalitate”. Cel dintâi, după dezbateri exploratorii de durată, cu un larg consens profesional şi societal, la finele anului 2017 a fost aprobat. Proiectul Strategiei, respectiv, a fost ajustat şi reprogramat pentru următorul ciclu 2018–2022, în prezent aflându-se la avizare în instituţiile de resort.

Per ansamblu, cu titlu de bilanţ, eforturile conjugate s-au scontat cu reu­şite consistente: a fost ajustată Legea cu privire la asigurări, ceea ce conferă CNPF prerogative exprese în gestionarea crizelor manageriale şi financiare, mai ales în condiţiile înlăturării acţionariatului păgubos; a fost actualizată legislaţia aferentă pieţei de capital şi societăţilor pe acţiuni, în vederea conformării directivelor UE, precum şi în privinţa procedurilor de restructurare a emisiunilor de acţiuni (aspect foarte relevant, în cazul nostru, pentru bănci şi companiile de asigurări); Legea privind CNPF a fost completată cu dispoziţii în sensul consolidării autonomiei financiare şi bazei de formare a bugetului Instituţiei. Într-un cuvânt, pentru CNPF, anul 2017 a consemnat reconstituirea identităţii şi integrităţii sale instituţionale.

– Ce obiective stau în faţa Dvs. şi a echipei pe care o conduceţi?

– Principalele obiective care urmează a fi atinse de către CNPF în următorul ciclu de 5 ani sunt schiţate în proiectul Strategiei nominalizate – document de politici care reflectă misiunea, viziunea şi obiectivele Regulatorului, cuprinsul şi calendarul acţiunilor de rigoare. Indiscutabil, chintesenţa acestui program strategic rezidă în focalizarea activităţilor aferente implementării obiectivelor asumate de către CNPF, precum şi domeniile în care trebuie concentrate eforturile instituţiei, pentru a face posibilă o prioritizare adecvată a sarcinilor şi o monitorizare continuă a rezultatelor.

Mai mult, acţiunile încadrate în respectivul document derivă, de asemenea, din angajamentele asumate de autorităţile statului potrivit Acordului de Asociere RM – UE. Astfel, strategia este complementată de un plan ce cuprinde peste 50 de acţiuni şi este axat pe aşa direcţii cum ar fi: (a) elaborarea şi punerea în aplicare a cadrului regulator comprehensiv cu transpunerea prevederilor eurocomunitare; (b) implementarea supravegherii prudenţiale prin trecerea la supravegherea activităţii entităţilor în baza prevenirii şi gestiunii riscurilor; (c) sporirea nivelului culturii financiare a populaţiei privind instrumentele şi serviciile pieţei financiare nebancare şi creşterea încrederii consumatorului, asigurând protecţia acestuia şi (d) dezvoltarea şi consolidarea capacităţilor operaţionale şi instituţionale ale CNPF pentru a asigura o guvernare bazată pe performanţă.

Este important a specifica că progresele înregistrate în materie de reglementări şi procese operaţionale nu pot avea finalitate şi impact cuantificabil asupra integrităţii şi stabilităţii pieţei financiare nebancare fără identificarea de către participanţii acesteia a unor noi oportunităţi şi provocări pentru dezvoltarea afacerilor prin crearea şi oferirea de noi produse şi servicii financiare.

– Cum calificaţi situaţia actuală pe piaţa nebancară autohtonă?

– Din varii motive şi circumstanţe, în dezvoltarea pieţei de capital mai persistă deficienţe (de ordin obiectiv şi subiectiv), cum ar fi: numărul nesemnificativ al ofertelor publice; cantitatea infimă de acţiuni cu lichiditate înaltă, absenţa fondurilor de investiţii, ajustarea irelevantă la exigenţele internaţionale, aplicarea insuficientă a tehnologiilor informaţionale performante, gradul redus de încredere privind investirea în instrumente financiare şi cel al dezvoltării relaţiilor corporative.

Un alt aspect îl constituie transparenţa inadecvată a emitenţilor de valori mobiliare, problemele legate de provenienţa şi transparenţa acţionariatului în sectorul bancar şi de asigurări, precum şi aspectele de guvernanţă corporativă care sunt determinate de o serie de litigii şi vulnerabilităţi aferente proceselor de anulare, emitere şi vânzare a participaţiilor deţinute cu nerespectarea cerinţelor privind calitatea acţionaria­tului în capitalul băncilor şi societăţilor de asigurare.

Cât priveşte sectorul asigurării, aş cuantifica anumite situaţii la originea cărora sunt efectele rezultate de o gestiune precară a unor companii, rolul CNPF fiind unul de intervenţie promptă pentru o diagnoză adecvată şi aplicarea setului de instrumente şi rezoluţii aferente ameliorării capacităţii financiare a acestora; statutul de monitorizare a R. Moldova în Sistemul Internaţional „Carte Verde”; deficitul de actuari certificaţi pe piaţa autohtonă de asigurări; practicile vicioase de oferire intermediarilor de asigurare a comisioanelor disproporţionate – fapt ce inhibă dezvoltarea pieţei; asigurările facultative subdezvoltate; ponderea modestă a investiţii­lor străine în industrie.

– Ce ar trebui de întreprins pentru a impulsiona această piaţă?

– Dezvoltarea pieţei financiare nebancare are în vedere mai multe opţiuni, mai cu seamă, diversificarea şi promovarea instrumentelor adiţionale în scopul creării premiselor durabile pentru investitori, în special din contul pieţei obligaţiunilor, în apariţia cărora sunt cointeresate băncile şi creditorii nebancari. Pe de altă parte, obligaţiunile prezintă un produs solicitat de investitorii instituţionali – organismele de plasament colectiv şi fondurile nestatale de pensii.

În general, un catalizator autentic pentru stimularea dezvoltării pieţelor financiare nebancare (în ansamblu şi în particular) pot şi trebuie să servească politicile publice relevante de natură fiscală, promovarea cărora trebuie să constituie o prioritate la scară naţională.

În această ordine de idei, inclusiv pentru a crea premise în infuzii de capital, CNPF intenţionează să aprobe un set de acte normative aferente reglementării modului de emisiune şi circulaţie atât a obligaţiunilor corporative, cât şi a celor emise de autorităţile publice locale.

– Se cer careva modificări legislative pentru ca piaţa nebancară să devină mai dinamică?

– Cu certitudine, îmbunătăţirea cadrului legal, dar şi a celui regulatoriu (secundar-departamental), armonizarea acestora la normele emise la nivelul UE, constituie o prioritate şi se regăsesc pe agenda CNPF. Astfel, va fi realizată o foaie de parcurs în sensul reformării pieţei de asigurări prin prisma exigenţelor şi parametrilor de stabilitate financiară, lichiditate, servicii calitative şi transparenţă operaţională. De asemenea, iniţiativele legislative vor viza transpunerea cadrului normativ al UE în materie de cerinţe prudenţiale aferente activităţilor societăţilor de investiţii şi investitorilor instituţionali, acestea având obiective clar conturate, precum: sporirea importanţei şi responsabilităţii funcţiei de gestiune a riscurilor; creşterea rolului guvernanţei corporative şi implicarea mai eficientă a forurilor statutare ale entităţilor nominalizate; oferirea unor competenţe mai extinse Regulatorului – acesta să monitorizeze gradul de adecvare a mecanismelor utilizate în administrarea participanţilor la piaţa de capital.

Un alt set de modificări legislative se referă la legislaţia privind societăţile pe acţiuni în contextul Directivelor UE privind anumite aspecte ale dreptului societăţilor comerciale şi încurajarea implicării pe termen lung a acţionarilor societăţii.

Modificările date vizează constituirea societăţilor pe acţiuni, menţinerea şi modificarea capitalului acestora, exercitarea anumitor drepturi ale acţionarilor în cadrul societăţilor cotate la bursă, privind fuziunile şi divizarea societăţilor pe acţiuni.

O altă prioritate de transpunere a cadrului eurocomunitar ţine de elaborarea legislaţiei privind organismele de plasament colectiv alternative – instrument de edificare a investitorilor instituţionali. Acest deziderat în sine are drept obiectiv stabilirea cerinţelor comune de activitate şi de supraveghere a entităţilor în cauză în scopul definirii unei abordări unitare a potenţialelor riscuri şi impactului rezultat din activităţile acestora.

De asemenea, este imperios necesară o regândire a conceptului privind formarea şi funcţionarea fondurilor nestatale de pensii, nu doar în contextul practicilor avansate, dar mai cu seamă în materie de politici publice complementare oferirii cetăţenilor alternative adiţionale, cu titlu de investiţii, pentru acumularea unor surse suplimentare de venituri după pensionare.

– Ce planuri are CNPF pe termen scurt şi mediu, în special pentru anul 2018?

– În primul rând, vom finaliza şi vom implementa actele normative iniţiate în perioada precedentă, în speţă ghidurile şi regulamentele departamentale în materie de reglementare şi supraveghere a pieţelor financiare nebancare, normele de rigoare fiind racordate la cerinţele prudenţiale recunoscute de practicile avansate.

O provocare majoră pentru CNPF, dar şi pentru actorii de pe piaţă, este legată de resetarea domeniului asigurărilor – de la elaborarea şi implementarea unei legislaţii rescrise la liberalizarea tarifară şi conformarea la capitalizarea redimensionată. În abordarea cuprinzătoare a domeniului în cauză – unul de maximă prio­ritate şi preocupare pentru CNPF – imperativul îl constituie asigurarea stabilităţii financiare a pieţei, precum şi implementarea unui complex de acţiuni şi instrumente de intervenţie, inclusiv la un stadiu incipient, în cazul companiilor aflate (sau pe cale) în incapacitate financiară, respectiv, generatoare de riscuri pentru beneficiarii (locali şi străini) de servicii (pe de-o parte) şi alinierea per ansamblu la standardele eurocomunitare (pe de altă parte). Astfel, ca şi în sistemul bancar, ne propunem să implementăm reguli de gestiune a crizelor, inclusiv prin instrumente adecvate şi rapide în cazul deteriorării poziţiei financiare a asigurătorului vizat. Măsurile şi pârghiile de rigoare au ca scop protejarea creditorilor şi beneficiarilor de asigurări, minimizarea efectelor nefaste de proporţii asupra stabilităţii financiare a pieţei de asigurări, menţinerea disciplinei pe piaţă şi creşterea încrederii.

În concluzie, doresc să consemnez că obiectivul major al Autorităţii de Supraveghere Financiară – unul de durată („bătaie”) medie şi lungă – îl constituie atingerea unei zone de echilibru între reglementări, administrarea riscurilor şi cerinţele de capital (pe de-o parte) şi calitatea serviciilor financiare (pe de altă parte).

Cristina Pendea