Un studiu prezentat de IDIS „Viitorul” prezintă date alarmante la capitolul asigurărilor sociale. Potrivit acestuia, majoritatea migranţilor moldoveni riscă, odată cu atingerea vârstei de pensionare, să rămână fără pensii. Acest lucru se întâmplă pentru că majoritatea celor plecaţi peste hotare ezită să contribuie la sistemul de protecţie socială. Maximum la ce pot pretinde moldovenii care nu au contribuit în nici un fel la fondul de pensii sunt cei 90 de lei lunar, care le vor fi oferiţi în calitate de alocaţie socială.
Republica Moldova este una din ţările lumii care se confruntă cu cel mai mare exod al forţei de muncă către alte ţări. Circa 12% din populaţia aptă de muncă la moment activează peste hotare. Potrivit experţilor IDIS, Sistemul asigurărilor sociale din Moldova este scutit aproape în totalitate de careva plăţi oferite fără respectarea principiului solidarităţii, protecţie oferindu-se doar persoanelor asigurate. Drept urmare, persoanele care, la moment, muncesc peste hotare, la revenire vor putea pretinde la pensii doar în baza stagiului de cotizare sau, în cazul în care acesta este prea mic, la o pensie minimă.
Vasile Cantarji, coautor al studiului publicat de IDIS susţine că: “La momentul actual, în forma actuală, dacă o persoană nu are nici un fel de contribuţie, deci nu poate pretinde nici la pensia minimă, unica plată este alocaţia socială care constituie 90 de lei. Este tot la ce pretinde o persoană care nu a contribuit. Şi mai rămâne o portiţă: persoana dată, dacă nu va avea un venit minim garantat de stat, va putea pretinde la ajutor social în baza legii de asistenţă socială. În acest fel, sunt puse în pericol două fonduri de fapt: Fondul de asistenţă socială şi Fondul asistenţei sociale”.
Potrivit studiului publicat de IDIS, în 2010 doar o mie de persoane au încheiat contracte individuale cu Casa Naţională de Asigurări Sociale. Din cei peste 300 de mii de moldoveni plecaţi peste hotare, 6% contribuie la fondurile de pensii în ţările-gazdă. Dacă este să ne gândim la faptul că moldovenii nu cotizează nici la fondurile private de peste hotare atunci concluzia autorilor studiului „Migraţia forţei de muncă din Republica Moldova: implicaţii asupra sistemului de asigurări sociale pe termen mediu şi lung”, prezentat de IDIS pare logică – de vină este gradul scăzut de conştientizare al migranţilor. Un migrant tânăr nu se gândeşte la pensie şi atunci pentru el aceasta nu prezintă o problemă majoră acum.
Să lăsăm însă deoparte cotizaţiile moldovenilor din ţările gazdă şi să revenim în Republica Moldova. Deşi în problema ce ţine de ignorarea de către migranţi a sistemului naţional de asigurare am putea invoca nivelul scăzut de informare al moldovenilor, se pare că, în mare parte, problema constă în neîncrederea populaţiei în sistemul de pensii şi cel al asigurărilor sociale, în general. Aici se mai adaugă şi faptul că actuala formulă de calcul a alocaţiilor sociale este problematică. Potrivit lui Vasile Cantarji, coautorul studiului publicat de IDIS “Viitorul” în publicaţia Monitorul Social, ajutoarele sociale se calculează în baza diferenţei între venitul global şi venitul lunar minim garantat. Or, veniturile provenite din remitenţe nu sunt monitorizate în nici un fel.
O soluţie pentru persoanele care muncesc peste hotare ar fi aplicarea la fondurile de pensii private. Potrivit experţilor, în general, experienţa arată că fondurile private de pensii oferă mai multe avantaje. În ţările dezvoltate, ele sunt preferate de populaţie. Pentru Moldova, la momentul actual, acestea ar fi un remediu foarte bun pentru investiţii. Conform principiului activităţii fondurilor de pensii private din Europa, suma încasată de la o persoană îi va fi returnată peste 20-30 de ani, atunci când persoana se pensionează. Astfel, acest capital poate fi reinvestit pe termen lung. Însă, în Republica Moldova, această ramură rămâne a fi una subdezvoltată.
Potrivit experţilor IDIS, alternativele private trebuie să fie dezvoltate pe căi politice, încheiate cât mai multe acorduri bilaterale pentru a promova activitatea legală peste hotare, astfel încât un migrant care munceşte peste hotare legal, la bătrâneţe, revenind, să poată beneficia de pensie din ţara gazdă. Dacă vorbim de beneficiile unui acord interguvernamental în domeniul securităţii sociale, pensia gastarbeiterului care a cotizat în ţara-gazdă ar deveni una atractivă. Migrantul va beneficia de o pensie calculată după formula aplicată în ţara-gazdă. Autorităţile moldovene au depus eforturi considerabile în acest sens – sunt încheiate deja acorduri cu o serie de state. Acordurile date sunt bazate pe principiile exportului de prestaţie, adică persoana dacă revine în ţară la bătrâneţe nu va pierde pensia bine meritată şi va beneficia de ea în ţară. Totuşi, după cum am menţionat şi mai sus, moldovenii nu se dau în vânt după cotizări în ţarile-gazdă.
Să revenim însă la minimumul garantat de stat. Un risc major pentru stat îl prezintă şi gastarbeiterii care, reveniţi în ţară, în lipsa unei pensii, vor fi nevoiţi să ceară alocaţii sociale de 90 de lei lunar. Deşi, aparent, suma este mică, atunci când o solicită sute de mii de persoane, aceasta devine o povară mare pentru bugetul de stat. Aici se mai adaugă şi faptul că potrivit estimărilor, numărul persoanelor care vor pretinde la o pensie minimă, în lipsa stagiului de cotizare va fi în creştere. Bugetul public este afectat deja de o îmbătrânire a populaţiei. Potrivit autorilor studiului raportul dintre populaţia activă şi populaţia aflată peste vârsta aptă de muncă este deja dramatic. Experţii estimează că dacă încă 20 de ani va continua acelaşi flux de migraţie, iar evoluţii pozitive în problema cotizării nu vor fi înregistrate, riscul devine direct şi major pentru sistemul de pensii.
Deşi există idei care promovează impunerea obligativităţii gastarbeiterilor de a cotiza la fondul de pensii, aceste idei sunt irealizabile în mod practic, unul dintre motive fiind lipsa pârghiilor, iar al doilea – încălcarea drepturilor omului. Astfel, constatăm existenţa unui cerc vicios – pe de o parte, gastarbeiterii nu au încredere în fondul de pensii actual, pe de altă parte statul nu le oferă alternativă.
Gabriel CĂLIN
