Prognozele scoase din analizele experţilor, găsite în interiorul sau în afara ministerelor de resort, aruncă cât de cât lumină peste calendarul acestui an. Pentru că după o lungă şi imprevizibilă perioadă de limitări, ne-am reformulat dorinţa de a soluţiona clar problema. Efortul lumii în vederea includerii unui vaccin în trusa cu care reparăm economia mapamondului trebuie să dea roade. Prognozele economice spun că va da. În aspect global se operează cu două condiţii esenţiale. Prima: criza sanitară taie cifrele. A doua: atenuarea efectelor crizei are ca şi consecinţă inevitabilă creşterea economică. În Republica Moldova situaţia pare să fie aceeaşi. Doar că noi mai avem nişte problemuţe care au tras de cifre în jos. Inclusiv seceta.
Oricum, prognozele de la sfârşit de martie curent anticipează pentru anul 2021 o revigorare treptată a economiei. Conform proiecţiilor, Produsul Intern Brut va înregistra o creştere de circa 6 la sută în anul 2021, iar în următorii ani (2022-2024) creşterea economică se va menţine pe o traiectorie ascendentă în jur de 4 la sută, fiind în proximitatea PIB-ului potenţial. Sunt prognoze preliminare ale principalilor indicatori macroeconomici pe termen mediu, prezentate de Ministerul Economiei şi Infrastructurii. Cifra pentru anul curent îşi umflă umerii pe fundalul unui gol în comparaţie cu care multe alte cifre vor părea mari. Celelalte pentru 2022 şi ulterior vor trebui să facă faţă unei concurenţe. Mai mult decât atât, va lipsi cuvântul pandemie, iar printre factori vom readuce cuvinte precum investiţii, abordări, strategii, relaţii comerciale, subvenţionare etc.
Prognozele Ministerului Economiei anunţă că în anul 2021 sectorul industrial va reveni pe un trend pozitiv. Datorită îmbunătăţirii cererii externe aşteptate din regiune, ca urmare a procesului de vaccinare împotriva virusului care provoacă infecţia COVID-19, se va îmbunătăţi situaţia în ramurile exportatoare, inclusiv în cadrul Zonelor Economice Libere, unde se anticipează o creştere a activităţii industriale cu 3,9 la sută. În ceilalţi ani de prognoză, se anticipează o evoluţie stabil-pozitivă încadrată între 3-4 la sută a sectorului industrial, un factor stimulativ fiind creşterea investiţiilor în maşini şi utilaje realizate în anii de până la criză, care vor determina creşterea productivităţii în sector.
Factorul regional îşi recapătă influenţa, iar speranţele pe care le legăm de el au un suport real clar. De ce să nu o facem, dacă acelaşi factor regional, altădată, a tăiat din prognoze, obligându-ne să recunoaştem impactul fără întârziere.
Marele salt pe care se mizează mult este revenirea agriculturii. Înainte de toate, pentru că, credem noi, va ploua. Vom avea precipitaţii care să ne păstreze în bune condiţii terenurile cu porumb, care să ţină strugurii grei, care să acopere cheltuielile operate în livezi, care să facă preţul cărnii competitiv în zonă. Care să recertifice calitatea de locomotivă a economiei pe care i-o atribuim de ani buni agriculturii. Pentru că cifrele agriculturii sunt sudate de cifrele industriei de prelucrare, de cele ale comerţului extern, de ceea ce se numeşte an economic.
După un an de secetă profundă, anul curent se anticipează o creştere a producţiei agricole cu circa 29 la sută. Totuşi, din cauza constrângerilor financiare ale producătorilor mici şi mijlocii, ca urmare a efectelor secetei şi pandemiei, volumul producţiei agricole nu va reveni la nivelul de până la secetă. În următorii ani, în contextul unor condiţii climatice relativ favorabile anticipate şi creşterii investiţiilor în sector, se prognozează o creştere a sectorului agricol cu 3-5 la sută.
Oricare ar fi condiţiile climaterice din anul acesta, îşi păstrează prioritatea elaborarea şi punerea pe rol a strategiei naţionale pentru irigarea agriculturii. Este adevărat că apa în câmp nu se aduce printr-o simplă ridicare de mână în comisia parlamentară de profil, dar că situaţia de mâine poate fi refăcută, nu se poate pune la îndoială. Riscul unei crize de precipitaţii repetate poate duce la abandonarea la scară largă şi pe termen nedefinit a agriculturii, chiar dacă s-au investit enorm în terenuri, tehnologii, infrastructură, utilaj etc.
Încrederea de care are nevoie absolut orice sector al economiei naţionale se va reflecta în investiţii. Potrivit prognozelor, activitatea investiţională va continua în 2021 să fie afectată de consecinţele pandemiei, dar va înregistra valori pozitive (+2 la sută). Investiţiile publice în infrastructură, inclusiv cele finanţate din sursele partenerilor de dezvoltare, vor continua, însă limitările bugetare nu vor permite creşterea acestora. Totuşi, situaţia creditară favorabilă şi tendinţa de retehnologizare a economiei vor fi factori care vor contribui pozitiv la evoluţia investiţiilor private.
Lumea se arată curioasă să vadă care va fi comportamentul sectorului servicii, mai cu seamă dacă businessul hotelier, cafenelele şi restaurantele vor reveni la miza lor clară pe propria afacere. Se va merge cu toată încrederea sau vom păstra acelaşi “nu se ştie” care ne va ţine cu mobila veche, cu terasele prăfuite şi cu un meniu care să permită folosirea pârjoalelor de ieri.
În Zonele Economice Libere se anticipează o creştere de două ori a investiţiilor comparativ cu anul trecut, planificându-se reluarea proiectelor investiţionale planificate pentru 2020, precum şi lansarea unor proiecte noi în condiţiile îmbunătăţirii mediului extern. În anii 2022-2024 se anticipează că investiţiile vor evolua stabil pozitiv, în ritmuri de creştere de circa 4 la sută anual.
Legat sau nu de actul guvernării, legat sau nu de capacitatea noastră de a gestiona crizele, anul curent pare să aibă totuşi un toast diferit de cel pe care l-am bâlbâit în seara de Revelion. Dacă nu alte multe cuvinte, atunci cel puţin mai multă speranţă şi determinare.
Constantin Olteanu
