Comisia Naţională a Pieţei Financiare (CNPF), în comun cu Centrul Naţional Anticorupţie (CNA) au organizat recent un seminar pentru organizaţiile de microfinanţare (OMF). Acestora li s-a explicat modul cum să depisteze dacă un client are intenţia să spele sursele obţinute prin împrumut şi cum să prevină acest fenomen.
“În ultima perioadă au parvenit mai multe solicitări din partea organizaţiilor de microfinanţare privind aplicarea uniformă a legislaţiei în domeniul prevenirii şi spălării banilor. În condiţiile în care organizaţiile de microfinanţare urmează să-şi ajusteze activitatea la cele mai bune practici şi standarde de calitate, CNPF este interesată de creşterea calităţii serviciilor prestate de aceste entităţi. Fireşte că suntem deschişi spre comunicare, astfel încât să prevenim orice situaţie care ar putea conduce la încălcarea legislaţiei în domeniu”, a declarat membrul Consiliului de administraţie al CNPF, Aurica Doina.
Organizaţiilor de microfinanţare li se propune aplicarea unor standarde uniforme în domeniul prevenirii tentativelor de spălare a banilor. În primul rând, trebuie determinate tipurile de activităţi specifice sectorului de microfinanţare care pot prezenta riscuri înalte de spălare a banilor. În al doilea rând, vor fi utilizaţi indicatori pentru a depista posibilele tranzacţii suspecte, entităţile fiind libere să-şi dezvolte programe proprii de prevenire a spălării banilor.
“Esenţa spălării banilor, din punct de vedere tehnic, este dorinţa de a atribui un aspect legal banilor şi veniturilor care provin dintr-o activitate ilegală. Poate fi vorba de fonduri care provin din crimă organizată, trafic de arme şi droguri etc. În acelaşi timp, banii care provin din evaziuni fiscale şi delapidări de fonduri pot prezenta în sine un obiect pentru activităţi ulterioare de spălare a banilor”, explică Eugen Ghileţchi, şeful Serviciului stabilitate şi monitorizare a activităţilor de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului al CNPF. El a menţionat că persoanele implicate în procesul de spălare a banilor aplică mai multe scheme prin care repun banii în circuitul economic, astfel încât să nu atragă atenţia organelor de resort.
Ofiţerii CNA au depistat că acest proces se desfăşoară în felul următor. Mai întâi sunt retrase sau adunate fondurile obţinute din activităţi ilicite, după care aceste surse sunt mişcate în diferite conturi, pentru a ascunde provinienţa lor şi a evita eventualele investigaţii. Şi în final, surselor financiare li se atribuie legalitate prin integrarea în circuitul economic.
Eugen Ghileţchi a accentuat că CNPF, fiind autoritate de reglementare a sectorului nebancar, are scopul să urmărească, în mod prioritar, mişcarea surselor financiare în diverse conturi bancare şi în zone off-shore. În acest fel, CNPF determină dacă sunt admise sau nu tranzacţii suspecte şi urmăreşte care sunt beneficiarii efectivi ai banilor.
În cazul clienţilor persoane juridice, organizaţiile de microfinanţare trebuie să cunoască deţinătorii persoanei juridice cu detaliere până la persoanele fizice, deşi în cazul companiilor off-shore este mai complicat de aflat fondatorii şi deţinătorii. Reprezentantul CNPF recomandă entităţilor din sectorul de microfinanţare să întrerupă relaţia cu acei clienţi care manifestă un comportament suspect sau care nu vor să divulge în ce scopuri contractează un împrumut. În acest sens, sunt câţiva indici care denotă intenţia spălării banilor. Specialiştii susţin că directorii organizaţiilor de microfinanţare trebuie să fie precauţi atunci când un client manifestă insistenţă să încheie o tranzacţie rapid şi nebirocratic, fără a fi clar motivul unei astfel de plăţi. În plus, refuzul clientului de a furniza informaţiile necesare pentru un raport obligatoriu sau refuzul de a efectua o tranzacţie după ce a fost informat că raportul trebuie completat, de asemenea, indică probabilitatea că acel client are scopul să mişte sursele împrumutate în zone tenebre ale economiei.
“În cazul organizaţiilor de microfinanţare, o persoană fizică sau juridică accesează un împrumut, iar, ulterior, îl acoperă cu fonduri care provin din surse ilegale. Astfel, sunt o serie de tranzacţii care trezesc suspiciuni de spălare a banilor. De aceea, este foarte important ca entităţile să anunţe CNPF-ul, ca să putem urmări care este parcursul banilor”, a spus Eugen Ghileţchi.
Potrivit Legii nr. 190, entităţile trebuie să remită, în decurs de 10 zile, Serviciului de prevenire şi combatere a spălării banilor un formular în care să fie introduse datele tranzacţiilor efectuate în numerar printr-o operaţiune cu o valoare de cel puţin 100 de mii de lei ori prin mai multe operaţiuni în numerar care par a avea o legătură între ele. De asemenea, vor fi raportate şi activităţile sau tranzacţiile realizate prin virament, printr-o operaţiune cu o valoare ce echivalează sau depăşeşte 500 de mii de lei. În plus, entităţile raportoare sunt obligate să informeze imediat Serviciul prevenire şi combatere a spălării banilor despre orice activitate sau despre orice tranzacţie suspectă de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului în curs de pregătire, de realizare sau deja realizată.
Codului Penal prevede că tentativa de spălare a banilor se pedepseşte cu amendă în mărime de la o mie la două mii de unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la cinci ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani. Persoanelor juridice, în acest caz, li se aplică o amendă de la şapte mii la 10 mii de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
Lilia Platon
