Este în plină desfăşurare o amplă campanie de informare a producătorilor agricoli despre gestionarea mijloacelor alocate Fondului Naţional de Dezvoltare a Agriculturii şi Mediului Rural, ceea ce înseamnă, de fapt, o analiză în detaliu a relaţiei agricultor-stat pe dimensiunea subvenţionării producătorilor.
Din câte s-a anunţat în startul campaniei, echipele agenţiei vor avea peste treizeci de întâlniri cu agricultorii. Posibil se vor folosi cifre, posibil se vor da citate din legislaţie, dar cert e că ceea ce se doreşte e să se producă un dialog sincer între cei care cer bani şi cei care au calitatea de a decide.
Aceleaşi întâlniri permit un gen de totalizare a acestei relaţii, dar ne pune la dispoziţie date pentru a face posibilă o comparaţie între diferite perioade de subvenţionare.
Aşa cum prevede Legea, fondul de subvenţionare urmează o creştere anuală de cincizeci de milioane lei şi asta în speranţa că mijloacele acordate vor putea acoperi cererea, aflată şi ea într-o creştere constantă. Aşadar, în anul curent fondul de plăţi a atins cifra de un miliard de lei şi este pentru prima dată în istoria subvenţionării când se operează cu un asemenea volum de mijloace.
Anul trecut, autorităţile au recepţionat 7.500 de cereri pentru subvenţii din partea fermierilor, pentru un volum de finanţare de 1,1 miliarde de lei. Pentru că fondul de subvenţionare pentru 2019 a fost de doar 950 de milioane de lei, în acest an, Guvernul l-a majorat şi a stabilit pentru Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură (AIPA) trei direcţii prioritare pentru finanţare.
În acest an, fermierii pot miza pe subvenţii în mărime de până la cinci milioane de lei, iar cererile pentru subvenţionare în 2020 vor putea fi depuse din 1 februarie până la 31 octombrie.
Este deja al patrulea an de când gestionarea Fondului Naţional de Dezvoltare a Agriculturii şi Mediului Rural se face având pe masa de lucru prevederile Legii nr. 276/2016 cu privire la principiile de subvenţionare în dezvoltarea agriculturii şi mediului rural precum şi a Hotărârii Guvernului nr. 455/2017 cu privire la modul de repartizare a mijloacelor Fondului Naţional de Dezvoltare a Agriculturii şi Mediului Rural. Substituirea arhaicului Regulament cu Legea respectivă a generat mai multă siguranţă şi previzibilitate, chiar dacă aproape că nu a existat şi nu există raport anual în care să se vină cu un şir de amendamente, sugestii şi propuneri în vederea modificării cadrului legal. Dar lucrul acesta este pe deplin firesc, aşa cum lucrurile se află într-o perpetuă schimbare.
Legea bugetului de stat pentru anul 2019, prevedea că sursele alocate în Fondul naţional de dezvoltare a agriculturii şi mediului rural să fie direcţionate după cum urmează: contribuţia statului în Fondul Naţional al Viei şi Vinului – 25,8 mil. lei; autorizarea spre plată a restanţelor faţă de producătorii agricoli – 352,0 mil. lei; subvenţii în avans – 45,0 mil. lei; subvenţionarea post-investiţională – 477,2 mil. lei. Astfel, în anul de subvenţionare 2019, AIPA avea disponibil spre finanţare 477,2 mil. lei. La 1 februarie 2019 a fost deschisă perioada de recepţionare a cererilor de solicitare a sprijinului financiar pentru subvenţiile post-investiţionale. În perioada de raport, AIPA a recepţionat 1760 cereri de solicitare a sprijinului financiar în sumă de 326,1 mil. lei sau cu 12 în creştere comparativ cu numărul dosarelor recepţionate în perioada similară a anului precedent. De menţionat că şi valoarea investiţiilor declarate de producătorii agricoli este în ascensiune cu 30 la sută, constituind cca 1100,0 mil. lei. Investiţiile efectuate de solicitanţii de subvenţii din agricultură şi ramurile conexe ale acestora au generat crearea a 406 locuri noi de muncă şi 495 locuri de muncă sezoniere.
O comparaţie mai puţin pretenţioasă ne lasă să vedem că, urmare inclusiv a subvenţionării producătorilor, ponderea populaţiei ocupate în agricultură a crescut de la 31,7 la sută în anul 2016 până la 36,1 la sută în anul 2018, chiar dacă ponderea acesteia în PIB înregistrează o cădere de 0,6 la sută.
Este curios de urmărit tendinţele subvenţionării producătorilor în funcţie de calibrul acestora, aşa cum avantajarea unora şi dezavantajarea altora a constituit de-a lungul anilor un subiect extrem de zgomotos. Se constată deci, în perioada aceloraşi ani 2016-2019 o creştere a numărului producătorilor mici, beneficiari de subvenţii. În comparaţie cu anul 2017, producătorii mici care au beneficiat de sprijin au fost cu 32,5 la sută mai mulţi, valoarea proiectelor fiind de 327 milioane lei sau aproape 34 la sută din valoarea totală a Fondului pe anul 2018. Tendinţele au marcat şi anul 2019, fapt certificat de datele pentru prima jumătate a perioadei de referinţă.
E important să vedem în ce măsură banii acordaţi de stat ating ţintele despre care tot vorbim în strategiile noastre pe termen mediu şi lung, inclusiv angajamentul de a creşte competitivitatea agriculturii. În ultima perioadă de timp a crescut numărul dosarelor prin care s-a cerut suport pentru proiecte de păstrare şi procesare postrecoltare a producţiei, or prin acesta se face încă un pas spre ceea ce înseamnă mai multă valoare adăugată efortului agricol. Şi înfiinţarea noilor plantaţii de viţă de vie şi de livezi nu mai este sinonimă cu plantaţiile de altă dată. Se pune accent pe plantaţiile de nuc care în 2017 acopereau o suprafaţă de 925 hectare, dar în următorul an au crescut cu circa 300 hectare. În anul 2019 au urmat aceleaşi tendinţe, chiar dacă turbulenţele de pe piaţa miezului de nucă ar fi trebuit să influenţeze deciziile producătorilor. Şi plantaţiile de măr sunt în creştere: 388 hectare în 2017, 521 hectare în 2018 şi aproape trase la xerox datele pentru 2019. Problemele cu care s-au confruntat producătorii de prune la etapa comercializării producţiei au influenţat cifrele. În anul 2019 suprafeţele de plantaţii nou formate s-au redus. Creşterea cotelor de export în UE pentru anul 2020 ar putea încuraja extinderea suprafeţelor de prun.
Pentru înfiinţarea plantaţiilor de vie au fost direcţionate 83 milioane de lei, suprafaţa acoperită fiind de peste două mii hectare.
Şi pentru că vorbeam despre competitivitate şi productivitate, e logic să vedem ce s-a întâmplat pe domeniul înzestrării cu mijloace tehnice. În anul 2017 s-au procurat, cu suportul statului, 981 tractoare, urmând o creştere în 2018 de până la 1032 unităţi.
Precum am spus şi cu alte ocazii, agricultura se află într-un plin proces de constituire, dar şi de modernizare a capacităţilor. Sumele pe care le pune deoparte statul pentru a acorda suport acestui efort impresionează prin creşterea lor, dar, oricum sunt departe de a ţine piept provocărilor pieţei interne, dar mai ales provocărilor pieţei externe. Aceasta din urmă şi-a deschis uşa, însă este departe de a arăta îngăduinţa de care avem nevoie.
Constantin Olteanu
