Emisia şi tranzacţionarea obligaţiunilor corporative pe piaţa primară şi pe cea secundară a fost subiectul unei instruiri destinate reprezentanţilor comunităţii de afaceri, care a fost moderată de către specialiştii Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare (CNPF), pe 2 februarie curent, la CIE Moldexpo.
Participanţii la eveniment au fost familiarizaţi cu instrumentele financiare disponibile pe piaţa de capital autohtonă şi oportunităţile oferite de acestea pentru dezvoltarea afacerilor. În cadrul sesiunii de instruire au fost abordate subiecte privind: tipurile de obligaţiuni; avantajele, dezavantajele, specifice pieţei locale, pentru efectuarea investiţiilor în obligaţiuni corporative; cum se efectuează o emisiune de obligaţiuni pe piaţa primară; etapele de efectuare a emisiunii de obligaţiuni; înregistrarea rezultatelor ofertei publice sau ofertei închise de obligaţiuni; locurile de tranzacţionare; preţul obligaţiunilor; impozitele, taxele şi comisioanele.
Mai multe informaţii despre instruirea desfăşurată de specialiştii CNPF, dar şi alte aspecte care vizează piaţa de capital, vă invităm să aflaţi de la Nadejda Stanciu, director al Departamentului piaţa de capital în cadrul CNPF, care a oferit un interviu ziarului Capital Market.
– Doamna Stanciu, în cadrul Expoziţiei naţionale “Fabricat în Moldova”, care a avut loc în perioada 2-5 februarie la CIE Moldexpo, aţi susţinut o sesiune de instruire cu tema “Emisia şi tranzacţionarea obligaţiunilor corporative pe piaţa primară şi cea secundară”. De ce a fost ales acest subiect şi care a fost mesajul principal al discursului dumneavoastră?
– Făcând o analiză a situaţiei pe piaţa de capital autohtonă, s-a ajuns la concluzia că pe palierul emisiilor de obligaţiuni ar putea fi identificate mai multe rezerve în impulsionarea dezvoltării acesteia. De ce? Dacă e să analizăm piaţa acţiunilor, se atestă un număr mic de societăţi pe acţiuni, care ar putea fi cotate la Bursă şi ar dispune de un număr suficient de acţiuni în circulaţie liberă, care să constituie bazinul de atragere a investiţiilor pe acest tip de instrument. După cum se ştie, managementul societăţilor pe acţiuni este axat mai mult pe menţinerea controlului decât pe fortificarea şi soluţionarea problemelor financiare prin intermediul mecanismelor oferite de piaţa de capital, adică utilizând instrumentul de emisie suplimentară ca instrument de atragere a capitalului acţionar.
De aceea, ne-am propus să accentuăm importanţa emisiunilor de obligaţiuni ca element care ar putea să aducă un nou impuls, atât pentru dezvoltarea afacerilor companiilor locale, cât şi pentru întreaga piaţă de capital. Pe de o parte, acestea reprezintă o oportunitate pentru emitenţi de a obţine acces la noi surse de finanţare, iar pe de altă parte, este un mijloc de a crea lichidităţi şi a oferi investitorilor posibilitatea de a-şi investi cu un mai mare randament economiile.
Iată de ce în ultimul timp politica CNPF este orientată spre promovarea acestui instrument financiar care, în opinia noastră, este pe nedrept ignorat. Or, într-adevăr, o emisie de obligaţiuni are o mulţime de avantaje, inclusiv faţă de un împrumut bancar, fapt pe care vrem să-l mediatizăm atât pentru mediul de afaceri, cât şi pentru toate părţile interesate. Sesiunea de instruire la care vă referiţi face parte din şirul de activităţi iniţiate de CNPF, care au drept scop promovarea incluziunii financiare şi popularizarea oportunităţilor de dezvoltare a afacerilor prin prisma instrumentelor financiare disponibile pe piaţa de capital din Republica Moldova.
– Obligaţiunile corporative au propriile avantaje şi dezavantaje în comparaţie cu creditul. În opinia dvs., de ce în Republica Moldova această formă de finanţare nu a fost folosită pe larg şi ce acţiuni întreprinde Regulatorul pentru a populariza acest instrument financiar?
– Nu întotdeauna trebuie să ne axăm pe rapiditate atunci când ne hotărâm să contractăm un împrumut. Probabil, de pe poziţia de manager al unei companii, ar trebui analizate toate aspectele, inclusiv şi alte alternative avantajoase regăsite pe piaţa de capital. În cazul împrumutului bancar, din perspectiva gestionării eficiente şi previzibile a riscurilor, băncile, de regulă, nu se orientează spre creditarea pe termen lung, or există o tendinţă generală a pieţelor financiare, per ansamblu, şi a băncilor comerciale, în particular, de a acţiona pe termen scurt şi aceste tendinţe sunt mult mai vizibile în condiţiile actuale, când accentul se pune pe evaluarea riscurilor financiare. Şi, în acest sens, emisia de obligaţiuni ar putea fi soluţia de alternativă, ba chiar una şi mai avantajoasă. Astfel, obligaţiunile corporative pot fi emise pe un termen lung, termenul pe care emitentul îl consideră suficient ca să-şi implementeze proiectul investiţional, pe de o parte, iar pe de altă parte, ca acest proiect să înceapă să genereze profit şi să permită rambursarea investiţiilor făcute pe piaţa de capital. Deci, având un împrumut la bancă, debitorul este obligat practic imediat să înceapă plăţile: fie a rambursării sumei împrumutate şi a ratei dobânzii la credit, fie doar a dobânzii. Pe când în cadrul unei emisii de obligaţiuni corporative, emitentul este cel care stabileşte condiţiile de emisie, inclusiv termenul împrumutului şi periodicitatea de plată a dobânzilor către investitori, reieşind din posibilităţile financiare şi fluxurile sale financiare repartizate pe ani, iar suma principală împrumutată se rambursează doar la venirea termenului de scadenţă a obligaţiunilor. De asemenea, emitentul poate să pună unele condiţii către cine este ţintită această emisie şi să decidă cu ce investitori doreşte ulterior să colaboreze. Acestea ar fi cele mai importante avantaje, care, în opinia mea, ar trebui să orienteze mediul de afaceri către piaţa de capital. Or, faptul că emitentul obligaţiunilor corporative/municipale, decide întru totul care sunt condiţiile de împrumut, de fiecare dată acestea fiind ajustate la specificul lor de activitate, este un avantaj mare şi nu ar trebui ignorat.
– O premieră în ceea ce priveşte emisiunile de obligaţiuni municipale a avut loc acum un an, când au fost efectuate emisiuni de către autorităţile din oraşele Sîngera, Ceadîr-Lunga şi municipiul Chişinău. Există o analiză preliminară a rezultatelor acestor emisiuni de obligaţiuni din perspectiva debirocratizării procesului de emisie?
– Experienţa privind emisiunile de obligaţiuni municipale, care au avut loc în anul 2021 la primăriile Sîngera şi Ceadîr-Lunga şi, ulterior, în 2022, în mun. Chişinău, ne-a arătat că acest proces nu este atât de birocratizat şi că, dacă se doreşte, se poate. Întregul proces de emisie a durat în jur de o jumătate de an. Între timp, ambele societăţi investiţionale care au mediat aceste emisiuni, de comun, cu Comisia Naţională a Pieţei Financiare, au reuşit în termeni restrânşi să elaboreze câte un prospect de emisie comprehensiv şi structurat, aşa cum prevăd reglementările autorităţii de supraveghere nebancară, alineate, de altfel, la standardele eurocomunitare. CNPF a fost deschisă pe parcursul întregului proces şi a intervenit cu modificările şi reglementările necesare, astfel încât să fie înlăturate barierele identificate şi care ar fi tergiversat aceste emisiuni. Dar este necesar să înţelegem că în cazul emisiei de obligaţiuni, Comisiei Naţionale îi revine şi responsabilitatea de a controla, mai bine zis, de a preveni riscurile. Aşadar, nu putem simplifica la maxim acest proces, or, trebuie să ne dăm seama că orice împrumut implică şi riscuri, care trebuie identificate, prevenite, dar şi controlate, inclusiv de autoritate prin aspecte de reglementare.
– Credeţi că acest instrument financiar va fi utilizat şi de alte municipalităţi şi primării? Credeţi că acesta se va răspândi în rândul investitorilor privaţi şi care sunt riscurile ca el să devină o formă ascunsă de împrumut bancar, cum a fost în cazul mun. Chişinău, când intermediarul a subscris o mare parte din obligaţiuni?
– Trebuie să ţinem cont de faptul că în practica internaţională, la care noi ne-am alineat la nivel legislativ, atunci când se mediază o emisie de obligaţiuni sau de acţiuni, societatea poate să-şi asume angajamentul ferm de plasare a întregului volum de valori mobiliare oferite public. În cazul dat, conform prospectului de emisie, de pe poziţia de societate de investiţii, a fost asumat angajamentul ferm de a plasa aceste obligaţiuni. Astfel, partea restantă, care nu a fost solicitată de alţi investitori, a fost procurată de bancă, în calitatea acesteia de societate de investiţii, ce a intermediat oferta. Asta nu înseamnă că aceasta este o creditare bancară. Or, în cazul dat, pentru emitent mai puţin contează cine este deţinătorul final al obligaţiunilor, odată ce acestea au fost plasate în strictă conformitate cu condiţiile prospectului de emisie. În cele din urmă, banca ce a subscris obligaţiunile, de pe poziţia de intermediar al ofertei, în orice moment poate să depună ordin la bursă şi să le înstrăineze pe piaţa secundară persoanelor terţe. Respectiv, nu există nici o suprapunere cu forma de creditare bancară.
– Ce acţiuni întreprinde în prezent CNPF în vederea dezvoltării pieţei de capital?
– La moment, CNPF lucrează la elaborarea unei noi strategii de dezvoltare a pieţei de capital. Se face o analiză amplă a tuturor proceselor ce au loc pe piaţă pentru a scoate în evidenţă lacunele existente, astfel încât să fie identificate toate instrumentele şi activităţile care să asigure creşterea atractivităţii pieţei de capital locale pentru investitori şi emitenţi. Evident că cea mai mare problemă pentru piaţa noastră locală este lipsa de lichiditate. În cazul dat, CNPF a fost vocală mulţi ani la rând, enunţând că sunt necesare eforturi comune din partea tuturor autorităţilor pentru a contribui la dezvoltarea acestei pieţe, inclusiv de a o face atractivă pentru investitori, dar şi pentru a soluţiona problema lichidităţii. Aici mă refer la faptul că piaţa obligaţiunilor este insuficient de dezvoltată nu doar din cauza lipsei de cunoştinţe a managementului. Este vorba şi despre eficienţa investiţiilor. În situaţia în care avem politici fiscale neuniforme, când se aplică taxe de impozitare mai mari, dar fie şi egale, la veniturile obţinute din investiţiile în obligaţiuni corporative/municipale, decât se aplică la depozitele bancare, evident că fluxul de investiţii nu este direcţionat spre piaţa de capital, dar rămâne orientat spre depozitele bancare.
În acest context, este necesar să fie revizuite politicile fiscale, astfel încât fluxurile de investiţii să devină rentabile pentru a fi direcţionate pe piaţa obligaţiunilor şi a acţiunilor. În afară de aceasta, practica internaţională a demonstrat, mai ales pe pieţele de capital mici, precum cea a Republicii Moldova, că la bază constituirii acestor pieţe a stat tranzacţionarea pe piaţa secundară în mod liber şi transparent a obligaţiunilor de stat (mă refer la valorile mobiliare de stat cu termen de circulaţie mai mare de un an). Chiar şi la întâlnirile pe care le avem cu reprezentanţii comunităţii de afaceri, deseori auzim părerea că investirea în obligaţiunile de stat este o oportunitate foarte bună, însă este foarte regretabil că accesul la acest instrument este limitat. De aceea, considerăm că lichiditatea pieţei ar putea fi soluţionată prin direcţionarea la Bursa de Valori a Moldovei a obligaţiunilor de stat cu termen de circulaţie mai mare de un an.
Deşi, în acest sens, avem un regulament aprobat de comun acord cu Ministerul Finanţelor, la moment încă persistă reticenţa de a înscrie la Bursă aceste valori mobiliare, dar considerăm că după un dialog constructiv şi obiective comune setate, în cele din urmă, va fi rezolvată şi această problemă.
Ca o concluzie a celor menţionate, se impun măsuri urgente de îmbunătăţire a accesului la piaţa de capital, îndeosebi pentru investitorii retail şi întreprinderile de dimensiuni mai mici. Noi surse de finanţare pentru întreprinderi ar putea fi reprezentate de ofertele publice iniţiale, lansarea mecanismelor de finanţare participativă, emisiile de obligaţiuni, cum ar fi obligaţiunile de stat cu termen lung de circulaţie, obligaţiunile municipale şi cele corporative, dar şi canalizarea acestora spre locuri de tranzacţionare transparente şi accesibile, cum ar fi Bursa de Valori, pentru a asigura un acces mai bun atât la capitalul privat, cât şi la cel de stat.
A discutat Ghenadie Tudoreanu
