Munca la distanţă va deveni o realitate nouă după pandemie. Companiile şi lucrătorii vor trebui să se adapteze la o nouă modalitate de muncă. Este clar că nu în toate domeniile este posibilă munca la distanţă. Construcţiile, restaurantele şi tot ce ţine de domeniul HORECA, hotelurile, întreprinderile industriale, dar şi cele agricole, nu au cum să-şi organizeze activitatea, ca şi o companie din telecomunicaţii.
Nu există încă statistici sau evaluări care ar arăta ce amploare are munca la distanţă în plină pandemie şi cum va evolua după încheierea acesteia. Evident este faptul că acest mod de a munci, de la distanţă, trebuie să fie reglementat, adică stabilite reguli de joc clare pentru angajatori şi angajaţi. Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale a elaborat un proiect de modificare a Codului Muncii prin completarea acestuia cu un capitol nou: „munca la distanţă”.
Potrivit unei note informative la proiectul Legii pentru modificarea Codului Muncii, proiectul a fost elaborat în scopul de a reglementa organizarea muncii la distanţă, de a permite salariaţilor şi angajatorilor, în domeniile de activitate în care este posibil, de a încheia contracte individuale de muncă cu posibilitatea desfăşurării muncii la distanţă.
Noile modificări vor permite angajatorilor schimbarea temporară a locului de muncă fără acord suplimentar la contract, în cazul imposibilităţii prestării de către salariat a muncii, la locul de muncă organizat de angajator şi în scopul protejării securităţii şi sănătăţii salariatului în perioada stării de urgenţă, calamităţilor naturale sau tehnogene, epidemiilor, pandemiilor.
Una din formele de organizare a muncii prevăzute de Codul Muncii este munca la domiciliu (art. 290-292 din CM), prestate conform unui contract individual de muncă, în condiţiile generale prevăzute de cod. Munca la domiciliu este potrivită, în special, în situaţiile când realizarea muncii nu necesită prezenţa la locul de muncă sau prezenţa poate fi asigurată cu dificultăţi şi poate fi realizată de la locul de domiciliu al salariatului, cu utilizarea materialelor, instrumentelor şi mecanismelor puse la dispoziţie de angajator sau procurate din mijloace proprii.
O altă situaţie poate interveni pentru necesitatea realizării muncii sau a unei părţi a muncii de la distanţă, indiferent de locul aflării salariatului, rezultatele muncii fiind transmise prin reţele publice electronice şi/sau de telecomunicaţii sau în alt mod stabilit în contractul individual de muncă.
De asemenea, poate apărea o situaţie de imposibilitate a prestării de către salariat a muncii la locul de muncă organizat de angajator pe perioada stării de urgenţă, calamităţilor naturale, epidemiilor, pandemiilor, astfel, prin acest proiect se acordă dreptul angajatorului să dispună prin ordin motivat, în lipsa unui acord suplimentar la contractul individual de muncă, schimbarea temporară a locului de muncă al salariatului cu prestarea muncii la domiciliu sau de la distanţă, cu păstrarea drepturilor şi garanţiilor recunoscute prin lege, prin contractul colectiv de muncă sau alt act normativ la nivel de unitate aplicabil salariaţilor al căror loc de muncă este organizat de angajator.
În acest sens se propune de a modifica Codul Muncii pentru a reglementa condiţiile desfăşurării muncii la distanţă.
Proiectul de lege prevede completarea art. 73 din Codului Muncii cu un alineat nou, în care este prevăzut faptul că în cazul în care este imposibilă prestarea de către salariat a muncii, la locul de muncă organizat de angajator şi în scopul protejării securităţii şi sănătăţii salariatului în perioada stării de urgenţă, calamităţilor naturale sau tehnogene, epidemiilor, pandemiilor, angajatorul, în funcţie de specificul muncii salariatului, poate dispune, prin ordin (dispoziţie, decizie, hotărâre) motivat, schimbarea temporară a locului de muncă al salariatului cu prestarea muncii la domiciliu sau de la distanţă, fără operarea modificărilor respective în contractul individual de muncă. Ordinul (dispoziţia, decizia, hotărârea) se comunică salariatului în timp util, inclusiv prin mijloace electronice.
De asemenea, proiectul de lege prevede completarea Codului Muncii cu un capitol nou, (X) „Munca la distanţă”, în care sunt prevăzute posibilităţile desfăşurării muncii la distanţă, încheierea, modificarea, încetarea şi conţinutul contractului individual de muncă care permite munca la distanţă, particularităţile privind organizarea şi protecţia muncii la distanţă.
Salariatul cu munca la distanţă se bucură de toate drepturile şi garanţiile recunoscute prin lege, prin contractul colectiv de muncă sau alt act normativ la nivel de unitate aplicabil salariaţilor al căror loc de muncă este organizat de angajator. Particularităţi privind munca la distanţă pot fi prevăzute în contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă, în regulamentul intern al unităţii, ori în alt act normativ la nivel de unitate.
Potrivit proiectului, contractul individual de muncă privind munca la distanţă va conţine şi clauze ce vizează condiţiile de prestare a muncii la distanţă; programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să verifice activitatea salariatului şi modalitatea de realizare a controlului; modalitatea de evidenţă a orelor de muncă prestate de salariatul cu munca la distanţă; condiţiile privind suportarea cheltuielilor aferente activităţii în regim de muncă la distanţă.
Totodată, proiectul prevede, pentru salariaţii care prestează munca la distanţă, posibilitatea încheierii şi încetării contractului individual de muncă prin schimbul de documente electronice cu utilizarea semnăturii electronice avansate calificate.
Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova (CNSM) a anunţat că este dispusă să susţină elaborarea unor propuneri de modificare a Codului Muncii cu privire la reglementarea modului de desfăşurare a raporturilor de muncă la distanţă.
Sindicatele consideră că sunt necesare îmbunătăţiri în ceea ce priveşte prevederile privind ţinerea evidenţei orelor de muncă, prestate efectiv de salariat; respectarea de către salariat a reglementărilor legale care ţin de timpul de muncă şi timpul de odihnă; asigurarea de către angajator a cerinţelor de securitate şi sănătate la locul de muncă, precum şi monitorizarea respectării de către salariat ale acestora. De asemenea, CNSM consideră oportună îmbunătăţirea modalităţii de asigurare a controlului şi supravegherii angajatorului de către organele de control în vederea asigurării şi respectării cerinţelor de securitate şi sănătate la locul de muncă, precum şi determinarea răspunderii pentru încălcarea cerinţelor de securitate şi sănătate la locul de muncă, precum şi asumarea consecinţelor provocate de nerespectarea acestora de către părţile raporturilor de muncă. Sindicatele apreciază că ar exista un vid în legislaţia muncii la aceste aspecte, de aceea este oportun ca propunerile din proiectul de Lege să fie examinate în cadrul grupului de lucru tripartit, creat sub egida Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale.
Legea se bazează pe avantajele pe care ar trebui să le aibă atât salariatul, cât şi angajatorul său. Pentru angajator, costurile administrative cu chiria, utilităţile, carburanţii şi parcul auto s-ar reduce pe măsură ce numărul salariaţilor care lucrează de la distanţă va creşte. De partea cealaltă, salariaţii ar economisi cel puţin banii de transport, dincolo de timpul petrecut în trafic.
Angajatorul trebuie să verifice dacă se respectă acasă toate normele de securitate în muncă şi, de asemenea, inspectoratele de muncă pot să facă verificări. Practic, domiciliul se transformă într-un fel de birou pentru angajat. E exact acelaşi lucru ca şi cum ai lucra într-un birou la angajator, doar că o faci de acasă. Inspecţia Teritorială a Muncii poate să verifice dacă se respectă normele de securitate în muncă.
Potrivit legii adoptate de Parlament, salariatul care alege să lucreze de acasă va avea toate drepturile pe care le au şi colegii săi care merg la sediul firmei. Totodată, dacă are nevoie de materiale de la birou ori să trimită acte la sediu, costurile transportului intră în sarcina angajatorului.
Vlad Bercu
