Băncile, dar şi organizaţiile de microfinanţare îşi sporeau, până nu demult, veniturile, înşelând consumatorii. Modalitatea era simplă – în contracte se introduceau comisioane ascunse, iar clientul afla acest lucru abia la scadenţă. Totuşi, în iulie 2013 a fost adoptată Legea privind creditele de consum, menită să pună capăt practicilor abuzive. De atunci şi până acum, însă, Agenţia de protecţie a consumatorului nu a înregistrat absolut nicio reclamaţie, lucru care induce la două gânduri – fie instituţiile financiare au devenit extrem de corecte, fie clienţii acestora nu vor să se plângă.
De fapt, legi similare funcţionează în toate ţările din regiune. Ceea ce câştigă consumatorul de credite este informaţia precontractuală despre toate comisioanele şi plăţile aferente împrumutului, astfel el poate compara ofertele mai multor instituţii. “Cultura financiară a moldovenilor, din păcate, lasă de dorit. De obicei, atunci când optează pentru un anumit produs, clientul se orientează după rata dobânzii, fără a lua în consideraţie şi alte plăţi. Până la adoptarea legii, onestitatea fiecărei instituţii de creditare putea fi urmărită anume la etapa precontractuală”, opinează doctorul în economie, Gheorghe Costandachi.
Potrivit Legii, banca sau organizaţia de microfinanţare trebuie să introducă în contract rata dobânzii fixă sau flotantă aferentă creditului, modalitatea de calcul a dobânzii, orice costuri incluse în costul total a creditului (comisioane, procente de deservire etc.) durata contractului, valoarea ratelor ş.a.
Cea mai importantă prevedere pentru debitor este că instituţiile financiare nu au dreptul să modifice unilateral dobânzile aferente creditului sau să introducă taxe noi, comisioane şi costuri aferente creditului, fără acordul în scris al clientului. În acest sens, documentul interzice majorarea comisioanelor şi tarifelor cu excepţia celor admise de lege, introducerea şi perceperea de noi taxe decât cele prevăzute în contract, alte costuri atunci când clientul doreşte schimbarea datei de scadenţă a ratelor, cât şi la solicitarea garanţiilor.
Niciunul dintre regulatori, pentru piaţa bancară şi nebancară, nu poate interveni pentru a stabili un anumit nivel al dobânzilor, însă se poate asigura transparentizarea lor. Adică, să fie raportat costul pe care-l aduce creditul la un indice de referinţă vizibil. Experţii economici consideră că cel mai util criteriu pentru a compara ofertele instituţiilor financiare este dobânda anuală efectivă exprimată în procente care descrie costul total al creditului sau costul efectiv pe care-l plăteşte clientul. Aceasta include absolut toate costurile pe care le implică un credit. Fireşte, până la publicarea legii, băncile nu erau interesate să publice şi să explice valorile dobânzii anuale efective. “Un produs cu dobânda anuală efectivă mică este mai avantajos decât cel cu un cost efectiv înalt, iar singura metodă obiectivă pentru a compara ofertele este anume calcularea dobânzii anuale efective. Însă vreau să atrag atenţia că dacă comisioanele de acordare sunt mari, iar perioada de acordare este lungă, atunci costul anual efectiv descreşte proporţional. De altă parte, dacă există taxe procentuale care se aplică anual, nivelul dobânzii finale este mai mic pe termen scurt”, explică Gheorghe Costandachi.
“Această lege, în viziunea mea, nu influenţează esenţial dobânzile la credite în sens de majorare. Sunt alţi factori care au o influenţă mai mare asupra ratelor dobânzilor, cum ar fi inflaţia, nivelul incertitudinii economice care constrânge băncile să opereze rate ale dobânzilor relativ înalte. Pentru ca instituţiile de creditare să majoreze dobânzile, trebuie să aibă costuri mult mai semnificative prin care să urmărească nu doar acoperirea lor, ci şi obţinerea profiturilor”, susţine Alexandru Fală, analist “Expert-Grup”.
Pe parcursul anului trecut, Banca Naţională a majorat de câteva ori rata de bază până la 19,5%, schimbare care a determinat, mai întâi băncile, apoi şi alte instituţii financiare, să aplice dobânzi mai mari pentru creditare. Cu toate acestea, guvernatorul Dorin Drăguţanu susţine că politica monetară restrictivă nu putea să influenţeze în aşa măsură scumpirea finanţărilor. “Din decembrie 2014 şi până în prezent rata de bază a crescut de la 3,5% la 19,5%. Deci, avem o majorare de 16 p.p., creditele însă s-au scumpit cu 4,6%. Inflaţia s-a majorat cu 9% or, anul trecut rata reală a creditelor în lei a scăzut, luând în considerare creşterea inflaţiei. Din punct de vedere absolut, rata medie anuală a creditelor este de 15,6%, iar în termeni reali s-a redus”, conchide guvernatorul.
Datele BNM arată că rata medie ponderată a dobânzii la creditele noi acordate în lei moldoveneşti a constituit 15,58% în decembrie 2015, cu 4,63 p.p. mai mult decât în anul precedent. Soldul creditelor de consum s-a ridicat la 3,06 mlrd. lei.
Lilia Platon
