Cei aproape un milion de moldoveni plecaţi în ultimii cinci ani la muncă în UE şi în CSI au adunat economii în echivalentul a 404 miliarde lei pe care le ţin în băncile străine, potrivit datelor Băncii Mondiale, adică de 1,4 ori mai mult decât au moldovenii de acasă în băncile autohtone.
Pe ani, cea mai mare sumă moldovenii care muncesc în străinătate au depozitat-o în băncile din străinătate în anul 2017 – echivalentul a 91,3 miliarde lei sau 51,2% din PIB. După criza bancară din anul 2014, plasamentele moldovenilor în străinătate au crescut constant, la sfârşitul anului 2014 suma se cifra la 78,5 miliarde lei, în 2015 – 76 miliarde lei, iar în 2016 – 83,7 miliarde lei.
Cele 404 miliarde lei adunate de moldovenii plecaţi în străinătate de-a lungul celor cinci ani înseamnă circa 404 mii de lei de persoană.
Din datele prezentate de Banca Mondială, rezultă faptul că un muncitor care lucrează în străinătate economiseşte în medie o suma de 5-7 ori mai mare decât cea pe care o trimite în ţară. Cum în Republica Moldova intră anual între 1 şi 1,2 miliarde USD prin sistemele de transfer, asta ar însemna că cei un milion de moldoveni economisesc în medie câte 80 miliarde lei anual.
Este cunoscut faptul că sumele trimise de un emigrant în ţară scad pe măsură ce perioada de timp petrecută în străinătate creşte. Cum o mare parte dintre moldovenii din străinătate au plecat în ultimii cinci ani, este foarte probabil ca sumele trimise de aceştia în Republica Moldova (ca procent din economii) să fie mai mari decât în cazul ţărilor ai căror emigranţi au plecat cu 10-15 ani în urmă. Rata economisirii în rândul muncitorilor emigranţi este de 50%, cifră care pare extrem de mare, de obicei, veniturile acestor oameni se situează sub medie, iar în acest context, pare imposibil să economiseşti jumătate din venit. Prin urmare, dacă anual sunt trimişi în ţară echivalentul a 1,2 miliarde USD, înseamnă că o sumă cel puţin echivalentă este depusă în bănci sub formă de economii. Cu alte cuvinte, muncitorii moldoveni din străinătate deţin circa 29 de miliarde de euro, bani care nu sunt aduşi în Republica Moldova din diverse motive.
Este clar că o parte dintre moldovenii care lucrează în străinătate nu se vor mai întoarce, indiferent de oportunităţile pe care le va oferi Republica Moldova. Aceştia s-au integrat în ţările în care lucrează, copiii lor s-au născut acolo, iar aici nu îi mai aşteaptă nimic.
Totodată, o parte dintre moldovenii care muncesc în străinătate s-ar întoarce şi ar porni afaceri, dar autorităţile nu au un program coerent prin intermediul căruia să îi ajute. Există programul Pare 1+1, dar volumul banilor investiţi din remitenţe abia dacă depăşeşte 2%. În plus, în ultimii ani în Republica Moldova nu s-a întâmplat nimic spectaculos – învăţământul face paşi mari înapoi, iar mediul de afaceri abia mai răsuflă.
Datele Băncii Naţionale a Moldovei arată că în 2018, volumul total al transferurilor bancare de mijloace băneşti din străinătate în favoarea persoanelor fizice din Republica Moldova a constituit 1,2 miliarde USD. De menţionat că 83,7 la sută din transferuri au fost efectuate prin sisteme de remitere de bani (în USD, EUR şi RUB), în principal, fără deschiderea conturilor bancare, iar 16,3 la sută sunt transferuri bancare (în diverse valute) prin sistemul SWIFT prezentate în valoare brută.
Valoarea în USD a transferurilor totale din anul 2018 s-a majorat cu 5,6 la sută comparativ cu anul 2017 (1 199,97 mil. USD), inclusiv cu 2,5 puncte procentuale, în principal, ca urmare a aprecierii EUR faţă de USD (calcule conform cursurilor oficiale zilnice ale BNM).
Majorarea reală a valorii transferurilor totale constituie 3,1 la sută. Aceasta s-a produs ca rezultat al impactului majorării transferurilor în EUR cu 19,9 la sută şi al diminuării transferurilor în RUB cu 17,1 la sută. Astfel, în anul 2018, structura valutară a transferurilor (recalculate în USD) a fost următoarea: USD – 549,17 mil., EUR – 626,60 mil., RUB – 78,23 mil. şi alte valute 12,84 mil.
În ceea ce priveşte originea transferurilor, cele din CSI provin în special din Rusia, care deţin o pondere absolută de 95,8 la sută. Transferurile din alte state ale CSI au următoarele ponderi: Ucraina – 1,5 la sută, Kazahstan – 0,9 la sută, Uzbekistan – 0,7 la sută, Belarus – 0,4 la sută, Azerbaidjan – 0,3 la sută şi restul statelor CSI – 0,4 la sută.
În cadrul transferurilor din UE, transferurile din Italia au cea mai mare pondere, de 30,8 la sută, urmate de transferurile din Germania (16,2 la sută), Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord (14,0 la sută), Franţa (9,2 la sută), Spania (3,3 la sută), Irlanda (3,2 la sută), Cehia (3,0 la sută), România (2,8 la sută), Portugalia (2,7 la sută), Polonia (2,3 la sută), Belgia (2,1 la sută), Cipru (1,5 la sută) şi Grecia (1,2 la sută).
În acest context, ţinând cont că economia Republicii Moldova înregistrează creşteri sub potenţial, migraţia rămâne, practic, unica oportunitate pentru populaţia rurală de obţinere a unor venituri decente şi de a se salva de la sărăcie. Cel mai probabil, situaţia dificilă din mediul rural va persista pe termen mediu, iar în aceste condiţii populaţia rurală va continua să emigreze. În raportul de stare a ţării se spune că cele mai sărace persoane cheltuie cel mai mult pe alimente, servicii comunale, ceea ce îi face vulnerabili la şocuri economice. Pe lângă inegalităţile monetare, cele mai vulnerabile grupuri (femeile, persoanele cu dizabilităţi, persoanele în etate) sunt expuse la inegalităţi sociale în domeniile educaţiei, sănătăţii, accesului la servicii de calitate. Or, acumularea economiilor din salariile din Republica Moldova sunt practic imposibile, excepţia o face o parte din populaţia din Chişinău.
Angajaţii din municipiul Chişinău se bucură de cele mai mari salarii din Republica Moldova, pe când cei din sud primesc cele mai mici salarii, fapt ce indică o dezvoltare neuniformă a zonelor economice din ţară. Cercetarea mai arată că populaţia urbană a avut cheltuieli lunare cu aproximativ 43,5% mai mari decât populaţia rurală, ceea ce a determinat ca ponderea consumului alimentar în totalul cheltuielilor să fie mult mai mare la sate decât în oraşe – 44,8% faţă de 39,6%. Deşi venitul mediu disponibil al populaţiei a crescut de două ori în perioada 2010–2015, decalajul dintre cei care trăiesc la oraş şi sat s-a acutizat. Astfel, diferenţa dintre venituri urban-rural s-a dublat, de la 23,6% în 2010 la aproape 42% în 2015. Aceste inegalităţi sunt amplificate şi de accesul limitat la servicii comunale de calitate în localităţile rurale. În lipsa unei creşteri economice resimţite de locuitorii satelor, doar remitenţele sunt cele care asigură consumul.
Analiza mai arată că unul dintre cele mai vulnerabile grupuri sunt pensionarii. Rata sărăciei în gospodăriile casnice conduse de pensionari a constituit 14,6%, ceea ce este de 1,3 ori mai mult decât media naţională. Vulnerabilitatea acestei categorii de persoane este generată de mărimea mică a pensiei, care reprezintă principala sursă de venit pentru acest grup de populaţie.
Victor URSU
