Impozitul pe avere sau goana după venituri la buget?

Instituirea impozitului pe avere, care implică taxarea imobilelor care valorează mai mult de 1,5 milioane de lei şi au o suprafaţă mai mare de 120 de metri pătraţi a stârnit discuţii în societate. Ba mai mult, modificarea operată în Codul Fiscal poate fi un precedent periculos pentru ca legea să fie atacată la Curtea Constituţională, sunt de părere economiştii.

“Veniturile din impozitarea bunurilor imobiliare şi alte proprietăţi sunt surse de venit ale autorităţilor locale, care îşi completează bugetele locale. Or, prin introducerea impozitului pe avere avem o interferenţă a Guvernului central asupra drepturilor financiare ale autorităţilor locale. Pe de o parte, impozitul pentru bunurile imobiliare este plătit în bugetul local, iar pentru acelaşi imobil, acelaşi proprietar mai este taxat cu un impozit pe avere, care se achită la bugetul de stat. Aceste practici sunt inadmisibile şi aduc prejudicii în construcţia şi conceptul care s-a pus la baza Codului Fiscal”, a explicat, în cadrul emisiunii “15 minute de realism economic”, fostul ministru de Finanţe, Veaceslav Negruţa.

Potrivit lui, impozitul pe avere care a fost introdus începând cu 1 iulie 2016 încalcă şi un alt drept al cetăţeanului. El este aplicat pentru întreaga perioadă a anului 2016, în timp ce legea a fost pusă în aplicare doar pentru ultimele şase luni ale anului. Respectiv, cetăţenii au plătit de două ori mai mult. Altă problemă – reevaluarea bunurilor imobile nu a fost finalizată în localităţile rurale şi aplicabilitatea impozitului pe avere generează riscuri pentru proprietarii de locuinţe. În condiţiile unei deprecieri a leului faţă de dolar sau euro, o locuinţă poate costa mai mult şi, astfel, devine subiect al impozitării. Noi putem să ne trezim că o bună parte a cetăţenilor sunt datori statului din cauza deprecierii leului. Guvernul este în căutare de resurse financiare pentru a balansa finanţele publice şi a-şi permite onorarea angajamentelor şi promisiu­nilor pe partea de cheltuieli.

“Introducerea impozitului pe avere este mai degrabă o invenţie a autorităţilor. E nevoie de o abordare profundă în care să fie implicaţi responsabili de politica fiscală şi de evaluarea imobilelor, autorităţi centrale, dar şi autorităţi locale. Este ciudată împachetarea iniţială a legii cu care s-a venit, precum că acesta va fi un „impozit pe lux”. Nu este vorba de lux, ci de imobilele oamenilor folosite ca locuinţă. Or, unele persoane fizice au şi alte proprietăţi cum ar fi, de exemplu, garaje care nu au destinaţie de locuit, dar pot valora mai mult decât o locuinţă. Sunt alte lucruri care au decăzut cumva din această impozitare a „lucrurilor de lux” pentru că a fost doar o încercare de „a vinde” publicului acest impozit ca şi urmărire fiscală a anumitor categorii de cetăţeni înstăriţi. În realitate, însă, s-a creat un precedent cu riscuri majore ca această lege să fie contestată la Curtea Constituţională, oamenii să ceară despăgubiri de la aplicarea legii în 2016”.

“Consolidare fiscală nu înseamnă inventarea de noi impozite, ci lărgirea bazei fiscale prin atragerea acelor bunuri şi venituri, care nu au fost impozitate până acum, în câmpul legal de fiscalizare. Din acest punct de vedere există un instrument foarte util pentru autorităţi. E vorba de metoda indirectă de evalua­re şi impozitare a bunurilor şi veniturilor, dar legea pusă în aplicare legal din 2013 rămâne neaplicată în practică”, a mai spus Negruţa.

Octavian Armaşu declara la aprobarea impozitului pe avere: „La prima etapă, noi am identificat ca avere a persoanelor fizice bunurile imobile cu valoare mare. După asta, vom adăuga automobilele de lux şi alte bunuri. Este o practică internaţională răspândită în Europa unde se impozitează averea celor bogaţi. Pe măsură ce vom avea un concept bine definit, o să fie inclus în baza acestui impozit şi automobilele scumpe”, a explicat ministrul.

Evaluarea bunurilor imobile, în stand by

Chiar dacă sistemul cadastral din R. Moldova este unul dintre cele mai avansate în sud-estul Europei, totuşi până în prezent există proprietăţi neînregistrate, iar evaluarea bunurilor fie nu s-a făcut deloc în majoritatea localităţilor, fie datele sunt deja depăşite, cum este cazul municipiului Chişinău. “Serviciul cadastral are toate capacităţile organizatorice şi logistice de a finaliza procesul de înregistrare a bunurilor, însă din cauză că Guvernul nu alocă bani suficienţi în acest scop, problema riscă să nu fie soluţionată încă mulţi ani înainte”, este de părere expertul IDIS Viitorul, Veaceslav Negruţa.

Aanchal Anand, specialist în administrarea terenurilor în cadrul Băncii Mondiale, susţinea anterior că instituţia financiară urmează să înceapă în anul 2017 un proiect de înregistrare a bunurilor imobile.

În perioada 1999–2005, în R. Moldova a fost implementat un proiect de înregistrare a bunurilor imobile în sistemul unic cadastral. Valoarea acestuia a constituit 24,6 milioane de dolari, aproximativ 16 milioane fiind oferite Guvernului ca împrumut de către Banca Mondială.

Impozitul pe imobil, parte a celui imobiliar

“Impozitul pe terenuri este parte a impozitului pe imobil. În opinia mea, capitolul VI(1) din Codul Fiscal, care se referă la impozitul pe avere, este neconstituţional, reieşind din prevederile Titlului I al aceluiaşi document, unde sunt indicate procedurile cum trebuie promovat un impozit nou şi o modificare a politicii fiscale, dar şi pentru că acestea contravin art. 9, 16 şi 58 din Constituţie care se referă la proprietate”, afirmă într-un interviu pentru “Bugete Locale” un alt fost ministru de Finanţe, Mihai Manoli.

Propunerea trebuie să înceapă a fi examinată de Ministerul Finanţelor, aşa cum prevede legislaţia, dar cred că, în acest caz, şeful Guvernului a acceptat ideea în discuţia cu reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional şi abia mai apoi a început elaborarea modificărilor. Nu există argumentarea, calculele necesare. “Când vorbim de impozitare, politica fiscală trebuie să fie stabilită corect. Prin politica fiscală se are în vedere că plătim o cotă unică toţi, dar în funcţie de valoarea imobilului pe care îl deţinem. Aici apar cele mai mari probleme, pentru că, practic, noi astăzi nu avem în baza de date a Cadastrului evaluarea tuturor imobilelor. A rămas total nesoluţionată problema cu impozitul funciar. În opinia mea, în cazul dat a fost important factorul politic. Se votează ceea ce se propune, dar nu se doreşte să se intre în esenţă. Dacă noi implementam impozitul pe imobil, cream o situaţie mai bună în teritoriu”, a mai spus Manoli.

Reducerea de 15%, spulberată

În prezent, impozitul pe bunurile imobiliare, care nu depăşesc 1,5 milioane de lei, cu destinaţie locativă din municipii şi oraşe, inclusiv din localităţile aflate în componenţa acestora, cu excepţia satelor (comunelor), garajele şi terenurile pe care acestea sunt amplasate, loturile întovărăşirilor pomicole cu sau fără construcţii amplasate pe ele este de la 0,02% (cota minimă) şi 0,25% (cota maximă) la 0,05% şi, respectiv, 0,3%.

Cota impozitului pe bunurile cu destinaţie locativă – apartamente şi case de locuit individuale din satele (comunele) din componenţa municipiilor Chişinău şi Bălţi, în mărime de 0,05% (cota minimă) şi 0,3% (cota maximă), precum şi terenurile agricole şi construcţiile amplasate pe ele, în mărime de 0,1% (cota minimă) şi 0,3% (cota maximă).

Cu scopul asigurării autonomiei financiare pentru autorităţile administraţiei publice locale, autorităţile au eliminat dreptul contribuabililor de a beneficia de o reducere cu 15% a impozitului în cazul achitării sumei integrale până la data de 30 iunie a anului respectiv. „În prezent, avem parte de un sistem generos de reduceri pentru achitarea timpurie a impozitelor pe proprietate. Acesta fiind unul din factorii ce limitează rolul impozitelor pe bunurile imobiliare în sistemul fiscal. Autorităţile publice locale se bazează acum în special pe transferuri şi pe partea lor din impozitul pe venit”, argumentează autorii proiectului.

Victor URSU

Numarul ziarului: 
Nr.12 (684) din 22 martie 2017