Din acest an, jucătorii de pe piaţa de leasing sunt obligaţi să opereze tranzacţii de import la un termen de aflare sub regim vamal de admitere temporară, redus mai mult decât în jumătate. În acelaşi timp, suma impozabilă pentru plăţile vamale s-a majorat de la 50% la 70%.
Modificările, aduse recent la Codul Vamal, prevăd micşorarea de la 7 ani la 3 ani a termenului de aflare sub regim vamal de admitere temporară a mărfurilor, plasate în baza unui contract de leasing financiar sau operaţional. Respectiv, sub incidenţa acestor prevederi cad absolut toate bunurile importate în leasing, inclusiv autovehiculele, a căror pondere în portofoliul companiilor moldoveneşti de leasing este de aproximativ 80%. Într-o notă informativă, Ministerul Finanţelor susţine că aceste modificări sunt sustenabile şi vor asigura condiţii egale între companiile locale şi cele din exterior. Totuşi, miza este sporirea veniturilor la bugetul public naţional. Este greu de estimat care ar fi aportul la bugetul de stat, din cauza lipsei statisticii oficiale în ceea ce priveşte volumul importului de bunuri în leasing. Însă valoarea mijloacelor fixe acordate în leasing în anul 2011, potrivit datelor Biroului Naţional de Statistică, constituie 837 mil. lei. Tot în anul trecut, valoarea mijloacelor fixe acordate în leasing cu termen de achitare de până la 3 ani a constituit 700,2 mil. lei, cu termen de achitare de la 3 până la 5 ani – de 96,8 mil. lei, iar a celor mai mult de 5 ani – 40,2 mil. lei.
Preşedintele Asociaţiei Companiilor de Leasing din Moldova, Natan Garştea, afirmă: „Noile modificări în legislaţie s-au făcut şi pentru armonizarea legislaţiei naţionale privind impozitarea la acquis-ul comunitar, deoarece în legislaţia de până acum exista un tratament diferenţiat atât pentru companiile locale, cât şi pentru cele internaţionale care asigură finanţarea unor rezidenţi din R. Moldova. Respectivele modificări în Codul Vamal vor elimina acest tratament diferenţiat între participanţi”.
El susţine că în Codul anterior existau derogări substanţiale pentru contractele de leasing internaţional, mai ales că mărfurile introduse în acest mod se plasau sub regim vamal de admitere temporară, cu suspendarea totală de plată a dreptului de import şi cu exonerarea de datoria garantării obligaţiei vamale. „Termenul general de plasare a mărfurilor sub regim de admitere temporară era prevăzut până la trei ani, însă cele prin contract internaţional puteau fi plasate pe un termen de până la 7 ani. Reiese că această perioadă este de două ori mai mare decât una generală. În plus, această prevedere permitea companiilor, care introduceau mărfuri pe teritoriul ţării noastre în baza contractelor de leasing internaţional, să nu achite în bugetul de stat timp de 7 ani absolut nici un drept de import”, spune Garştea. Menţionăm că în categoria drepturilor de import intră nu doar achitarea TVA, ci şi taxa vamală, şi taxa pentru proceduri vamale.
Camera Americană de Comerţ (AmChamber) atenţionează asupra faptului că aceste mărfuri puteau fi scoase în mod legal de pe teritoriul RM, fără obligaţia de a achita drepturi de import pentru perioada de utilizare a acestora pe teritoriul ţării. „Astfel, pot exista diferite circumstanţe care, de jure, ar permite evitarea punerii în liberă circulaţie a bunului şi, respectiv, achitarea dreptului de import. Spre deosebire de tratamentul vamal şi fiscal aplicabil contractelor de leasing internaţional, companiile ce activează pe teritoriul RM aplică regimul fiscal şi vamal standard, achitând toate drepturile de import la plasarea bunurilor în libera circulaţie. Astfel, condiţiile de activitate pentru leasingul internaţional sunt net superioare celor de leasing local, din punctul de vedere al costurilor şi al fluxurilor de numerar, precum şi posibilităţile, în anumite circumstanţe, de a utiliza bunurile pe teritoriul RM fără plata drepturilor de import”, se spune în documentul elaborat de AmChamber.
Potrivit modificărilor operate, la eliberarea în circulaţie liberă a obiectelor în leasing, la finalizarea termenului acordului de leasing, baza de calcul a taxelor de import se ridică de la 50% la 70%. Aceasta înseamnă că dacă autoturismul a fost importat, spre exemplu, la un cost de 100 mii lei, au fost efectuate plăţile de leasing în sumă de 80 mii lei într-o perioadă de 3 ani (timp în care autoturismul s-a uzat şi este calculat acest lucru). Suma rămasă, de 20 mii lei, se va impozita cu 70%.
Anterior, la importul de bunuri în leasing, întreprinderea nu achita nici un fel de taxe la momentul importului. Dar la finisarea contractului de leasing, întreprinderea achita 50% din valoarea rămasă a bunului, adică valoarea neuzurabilă a utilajului. Valoarea la intrare, minus suma plătită pentru leasing şi din valoarea rămasă se achitau taxele, cu condiţia că suma vamală din care acestea se achită nu putea fi mai mică decât jumătate din valoarea bunului la intrarea în ţară.
Tatiana Grinic, membru al Consiliului de administraţie al Asociaţiei Contabililor şi Auditorilor Profesionişti, afirmă: „În noul Cod Vamal nu este prevăzut cazul când dreptul de proprietate nu trece la client. Doar la leasingul financiar, obiectul procurat nu trece obligatoriu în posesia clientului, iar proprietar al bunului devine compania de leasing. Clientul poate achita leasingul timp de 10 ani, ca mai apoi să întoarcă bunul companiei de leasing. Şi există cazul când compania de leasing vinde clientului acest bun la valoarea rămasă sau la preţ negociabil. În cazul dat, trebuie să existe operaţiunea de reimport – termen care nu este definit nici în Codul Vamal, nici în Legea de leasing”.
În noile modificări ale Codului Vamal se mai conţine o prevedere care permite majorarea până la 5 ani a termenului de aflare sub regim temporar, dacă costul contractului este mai mare de 2 mil. euro. Măsura respectivă a fost luată în scopul facilitării investiţiilor în active mari, cum ar fi navele marine şi avioanele, extrem de scumpe, şi care sunt procurate în leasing internaţional direct din străinătate.
„Pe moment, nu există cerere pentru finanţarea în leasing a bunurilor cu valoarea mai mari de 2 mil. euro. Iar companiile locale de leasing nu au cum finanţa si nici nu prea au interesul de a se implica în proiecte mari din cauza unui risc financiar sporit. Puţin probabil, că o companie locală de leasing şi-ar permite să finanţeze bunuri în valoare de câteva milioane de euro. De regulă, utilajele şi mărfurile cu valoare mare sunt finanţate de companiile internaţionale specializate”, consideră Victor Sula, preşedintele societăţii „MAIB-Leasing” SA. Acesta a subliniat că companiile autohtone de leasing au acces şi utilizează resurse financiare destul de scumpe, la o dobândă de circa 10% în MDL, când cele din Europa cota 3-4% anual.
Deocamdată, unica tranzacţie de proporţie în leasing a avut loc în martie 2010, când compania de stat Air Moldova a semnat cu compania Empresa Brasileira de Aeronautica (Brazilia) un contract de procurare în leasing a unei aeronave de tip Embraer 190 LR, cu livrarea ulterioară a unui avion cu aceeaşi modificaţie. Valoarea tranzacţiei este de 35,5 mil. euro, iar termenul de leasing este prevăzut pentru 10 ani. Se ştie, de asemenea, că doar 10% din sumă a fost achitată de Air Moldova, restul fiind acoperit prin consorţiul a patru bănci locale, dintre care una este BCR Chişinău.
„Politica statului ar trebui să favorizeze dezvoltarea leasingului ca instrument financiar pentru IMM, îndeosebi. Deoarece este unul dintre instrumentele financiare accesibile şi rapide, mai este încă necesitatea de a fi promovat, astfel încât să existe acces şi către resursele financiare interne, şi către cele externe, mai ales referitor la finanţarea utilajului, tehnologiilor dezvoltate, bunuri cu active mari. Acestea trebuie să intre în ţară cu regim fiscal mai favorabil. Deci, trebuie stimulat din punctul de vedere al simplificării administraţiei fiscale”, consideră Tatiana Grinic.
Totuşi, ponderea maşinilor şi utilajelor are o cotă nesemnificativă de doar 11% din portofoliul companiilor locale de leasing, înregistrând în 2011 circa 94,3 mil. lei din tranzacţiile cu bunurile respective. MAIB Leasing deţine întâietate la volumul de utilaje vândute în leasing, acestea au avut anul trecut o pondere de 48% din portofoliul companiei. Cele mai mari tranzacţii efectuate de MAIB Leasing sunt finanţarea unei macarale portuare mobile “Sennebogen”, cu o capacitate maximă de ridicare de 70 tone, confecţionată special pentru PILG în Germania, la un cost mai mare de 1 mil. euro şi un contract cu Tipografia Centrală în valoare de 1,5 mil. euro pentru furnizarea echipamentului de imprimare “SpeedMaster SM102” şi „Suprasetter 75/А105/105”.
Vasile Donica, director vânzări BT Leasing susţine: „Ne dorim să finanţăm mai mult procurarea de utilaje şi echipamente, adică bunuri care să fie investite într-un proces de lucru şi aduc plusvaloare economiei naţionale. Până la urmă, este vorba de percepţia eronată a oamenilor pentru care leasingul e asociat mai mult cu procurarea de automobile. La operaţiunile de leasing a tehnicii agricole ne-am confruntat cu o problemă: procurând în leasing, fermierii pierd subvenţia de la stat. Consider că ar fi bine să se găsească o formulă prin care agricultorul să nu-şi piardă subvenţiile şi să poată procura tehnica în leasing. Spre exemplu, subvenţia să fie achitată la închiderea contractului de leasing”.
În prezent, industria de leasing nu atestă o cerere importantă pentru procurarea utilajului agricol din considerente fiscale. Astfel, întreprinderea care cumpără şi importă echipament şi utilaj în leasing, trebuie să achite şi TVA-ul. Prin credit bancar însă, sunt scutiţi de această taxă. În anul 2010, Codul Fiscal prevedea anularea taxei pentru bunurile procurate în leasing. Ulterior, prevederea a fost anulată la mai puţin de două luni, în lipsa unui mecanism de implementare.
Lilia Platon
