Orice atingere adusă rezervei de stat de grâu trezeşte reacţii imediate, iar lucrul acesta se amplifică mai ales pe fundalul unui an asemenea anului 2020, care era cât pe ce să ne lase fără pâine. Şi, totuşi, secerişul din vara anului trecut a umplut cât de cât depozitele producătorilor şi a făcut posibilă acoperirea rezervei de stat astfel încât să putem sta liniştiţi în eventualitatea conturării unor semnale generatoare de panică. O privire fugară peste calendar ne lasă să înţelegem că brutăriile au avut suficientă făină şi că nu a fost nevoie să umblăm la sacul din pod.
Aşa cum e vorba de pâine, subiectul este unul uşor de exploatat în scopuri politice, motiv din care, în încercarea de a aduce claritatea de care este nevoie, trebuie să folosim la maximum filtrele care ne-ar feri de abordări subiective.
Înainte de toate trebuie să pornim de la faptul că, aşa cum a declarat ministrul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, Ion Perju, rezerva de stat de grâu este acoperită în prezent în proporţie de 125 la sută, cantitate care trebuie să aducă linişte acolo unde se arată prea multă îngrijorare.
E necesar să se ştie, pe lângă alte detalii, că rezerva de stat nu este în nici un caz grâu recoltat în vara anului trecut, ci reprezintă cantităţi puse deoparte în fiecare an şi care, după un anumit timp, trebuie împrospătate. În anul curent s-a propus împrospătarea grâului depozitat încă în anul 2016, procedură obligatorie pentru a asigura nu doar cantitatea de care avem nevoie, dar şi calitatea care ar corespunde criteriilor de utilizare a acestui produs.
La îngrijorarea pe care au afişat-o fie instituţii media, fie entităţi mai mult sau mai puţin politice, au urmat intervenţii grăbite ale executivului şi preşedinţiei, luări de cuvânt în legislativ şi, cu mai multă credibilitate şi cu suficiente argumente, intervenţia Agenţiei Rezerve Materiale (ARM), cea care ţine grâul “în pod”.
Agenţia a explicat că “în corespundere cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 454/2020 cu privire la împrospătarea cu decalaj în timp a grâului alimentar din rezervele materiale de stat, Agenţia Rezerve Materiale din subordinea Ministerului Afacerilor Interne a fost autorizată să elibereze din rezervele materiale de stat, în vederea împrospătării cu decalaj în timp, 16855,916 tone de grâu alimentar (roada anului 2016) agenţilor economici, în bază de contract, cu prezentarea unei garanţii bancare sau financiare, după forma şi în modul stabilit de Codul Civil al R. Moldova. Drept temei pentru aprobarea Hotărârii în cauză au fost prevederile art. 8 din Legea nr. 589/1995 privind rezervele materiale de stat şi de mobilizare şi executarea Planului de împrospătare a bunurilor materiale din rezervele materiale de stat pentru anul 2020, aprobat prin dispoziţia directorului Agenţiei Rezerve Materiale din 15.01.2020”.
În aceeaşi notă explicativă se mai spune că “în scopul implementării Hotărârii de Guvern nr.454/2020 menţionăm că, în lipsa cererilor din partea agenţilor economici, Comisia mixtă privind eliberarea grâului alimentar din rezervele materiale de stat în vederea împrospătării şi înlocuirii lui periodice, cu decalaj în timp şi împrumut pe termen scurt, la data de 21 iulie 2020 a decis că cantitatea de grâu alimentar se va păstra în continuare la locul de păstrare şi în strictă conformitate cu condiţiile contractului de păstrare”.
Desigur, decizia ARM a încins spiritele şi a declanşat maşina de zgomote. A urmat o decizie a guvernului şi implicarea directă a preşedinţiei. E de spus, însă, că pe fundalul respectivelor implicări, exista deja o Dispoziţie a Agenţiei Rezerve Materiale datată cu octombrie 2020 prin care s-a dispus “prelungirea termenului de păstrare a cantităţii grâului alimentar (roada anului 2016) până la data 01 mai 2021 în scopul asigurării securităţii alimentare a R. Moldova şi evitarea pericolului unei crize alimentare provocată de îngheţurile târzii din primăvara anului 2020, seceta din iarnă-vară lui 2020, grindina din vara anului 2020, care au compromis culturile cerealiere”.
Pe de altă parte, trebuie să se înţeleagă că împrospătarea grâului alimentar din roada anului 2016 este strict vitală, deoarece “potrivit prevederilor Instrucţiunii privind modul şi condiţiile de stocare, recepţionare, păstrare, împrospătarea şi eliberarea grâului alimentar, a porumbului şi crupelor din rezervele materiale de stat, aprobată prin Ordinul Agenţiei Rezerve Materiale, nr. 74 din 26.10.2015 şi coordonată cu Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare (la momentul dat), precum şi conform prevederilor Contractului nr. 0305/01 din 31 decembrie 2020 de acordare a serviciilor de păstrare a cerealelor din rezervele de stat şi/sau ajutoare umanitare, pentru anul 2021, a prevederilor actelor normative, termenul limită de păstrare a grâului alimentar este luna mai 2021. În consecinţă, neîmprospătarea grâului alimentar poate genera pierderi financiare esenţiale de peste 15 mil. lei, prin degradarea calităţii acestuia”.
Este important de menţionat faptul că împrospătarea nu se face conform principiului “Vindem şi vom vedea, poate găsim ceva în loc”. Se face în baza unui contract, care cere prezentarea unei garanţii bancare sau financiare, al cărui cuantum va asigura reîntregirea volumului de grâu în cantitate deplină, eliberat din rezerva de stat.
Contractul care are ca şi subiect roada anului 2016, stipulează că, “în cazul în care agentul economic nu va restitui până la data de 01 octombrie 2021 cantitatea de grâu alimentar în rezerva de stat, Agenţia Rezerve Materiale va reţine garanţia financiară şi va aplica sancţiunile pecuniare, prevăzute de art. 29 din Legea nr. 104/2020 cu privire la rezervele de stat şi de mobilizare”.
Şi Agenţia confirmă că rezerva de stat este completată cu grâu alimentar în volum de 125 la sută. Grâul se păstrează corespunzător normelor tehnice, în elevatoare, gestionate de agenţi economici specializaţi, sub monitorizarea şi controlul permanent atât al Agenţiei Rezerve Materiale, cât şi al Ministerului Afacerilor Interne.
Însă formarea şi menţinerea rezervei de grâu implică şi nişte costuri, inclusiv costuri de depozitare pe care le suportă statul şi care, conform legilor economiei, trebuie să se reflecte în cele din urmă în preţul final al grâului.
Experienţa altor state arată că rezerva de stat de grâu echivalează cu rezerva de aur şi este tratată la modul corespunzător. Unele ţări, însă, pe lângă rezerva de stat creează şi un fond de intervenţie, altceva decât ceea ce avem noi. Statul cumpără o anume cantitate de grâu în perioada în care preţul este suportabil şi fie îl vinde, fie mai cumpără atunci când piaţa exagerează cu preţul în sensul creşterii sau în sensul reducerii. În felul acesta sunt excluse speculaţiile, iar producătorii de cereale sunt protejaţi. Există şi alte abordări, greu de acceptat pentru noi, cum ar fi achiziţionarea de către stat a întregii cantităţi de grâu. Desigur, pentru a proceda astfel e nevoie nu doar de capacitatea de a înţelege altfel lucrurile, ci şi de capacitatea financiară a ţării. Cu regret, noi nu avem nici una, nici alta.
Constantin Olteanu
