“Reformele” care au fost implementate în ultimele două decenii în regiunea transnistreană au rezultat un sistem economic fracturat, bazat pe câteva întreprinderi-gigant, iar competitivitatea acestora se bazează pe gazul livrat de Federaţia Rusă la preţuri subvenţionate. În acelaşi timp, sectorul IMM-urilor este foarte plăpând şi din această cauză, întreaga economie regională este extrem de vulnerabilă la şocurile externe. Concluziile aparţin analiştilor economici de la “Expert-Grup” care au analizat evoluţia economiei regiunii din stânga Nistrului în anii 2013-2014.
“Tiraspolul primeşte gaze naturale de la ruşi pentru care nu achită nimic, iar tarifele achitate de populaţie sunt acumulate într-un fond pentru achitarea prestaţiilor sociale şi realizarea proiectelor de infrastructură socială. Din cauza şocurilor externe, această situaţie nu poate dura la nesfârşit. Autorităţile vor fi nevoite să majoreze tarifele la gazele naturale, care sunt de zece ori mai mici decât în dreapta Nistrului, să deprecieze gradual rubla transnistreană care este acum menţinută artificial şi să susţină agenţii economici prin scăderea ratelor dobânzilor la credite”, menţionează Adrian Lupuşor, directorul executiv “Expert-Grup”. În opinia lui, legăturile strânse dintre elitele economice şi politice vor fi puse la grea încercare de prevederile Acordului de Asociere cu UE, chiar dacă în prima perioadă ambele părţi vor denunţa acest document. În prezent, mai mult de jumătate dintre exporturile regiunii sunt orientate spre piaţa comunitară.
Produsul intern brut (PIB) al regiunii s-a majorat cu 2,3% în 2013, acesta fiind un indicator cu mult mai mic în comparaţie cu situaţia din Republica Moldova. Datele arată o tendinţă constantă de scădere a PIB-ului din regiune, iar aceasta indică asupra vulnerabilităţii economice. “Reducerea continuă a ratelor naturale de creştere denotă că regiunea se află la limita potenţialului de dezvoltare, în rezultat, pe termen mediu, avansarea economică va fi modestă şi va alterna în jurul valorii de 1%”, crede Adrian Lupuşor, argumentând că situaţia economică se agravează, preponderent, din cauza contractării drastice a industriei.
Experţii economici susţin că industria din regiune trece printr-un regres considerabil cauzat de nivelul scăzut de competitivitate, diversificarea slabă a pieţelor de desfacere şi problemele structurale persistente. Astfel, în ultimii cinci ani, industria a fost marcată de trei valuri de recesiune, iar în rezultat, valoarea producţiei industriale a constituit, anul trecut, doar 61,9% din nivelul înregistrat în 2007. Astfel, competitivitatea mică a întreprinderilor industriale transnistrene a redus ponderea sectorului în PIB cu 11,6 puncte procentuale în perioada 2008-2013.
Totuşi, în trimestrul întâi al anului curent, industria transnistreană a înregistrat o creştere de 33,4% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent. Rezultatele pozitive, însă, nu au fost înregistrate de toate sectoarele industriei, unele dintre ele atestând descreşteri considerabile. Avansarea a fost asigurată în proporţie de 35% de saltul din metalurgie, ramură care s-a majorat de 102,6 ori faţă de perioada similară a anului trecut.
La începutul anului, Uzina Metalurgică din Rîbniţa şi-a preluat activitatea după aproape un an de stagnare. Activitatea mai multor sub-sectoare este, practic, asigurată de funcţionarea unor întreprinderi-gigant, cum ar fi Centrala Electică Regională de Stat de la Cuciurgan (CERS Moldovenească), Uzina de Ciment din Rîbniţa, fabrica de textile Tirotex, fabrica de încălţăminte Tighina, în acelaşi timp, ponderea IMM-urilor în industrie este infimă.
“Nu există o concurenţă funcţională care ar motiva agenţii economici să se perfecţioneze, fapt agravat şi de mecanismele non-transparente şi arbitrare de acordare a ajutorului de stat şi a diferitor preferinţe fiscale pentru unele întreprinderi. Totodată, aceasta expune economia regiunii la activitatea acestui grup restrâns de întreprinderi, astfel încât sistarea activităţii “uriaşilor” afectează nu doar funcţionarea sub-sectoarelor, ci reduce şi performanţa întregii industrii”, se constată în studiul “Expert-Grup”.
Spre exemplu, în 2013 suspendarea funcţionării Uzinei Metalurgice din Rîbniţa, a cauzat scăderea producţiei metalurgice cu 51,5%. În acelaşi timp, industria beneficiază de o susţinere extensivă din partea statului prin preţul la gazele naturale. Pe de altă parte, experţii economici susţin că activitatea Uzinei Metalurgice din Rîbniţa a fost sistată din cauza că autorităţile de la Tiraspol au majorat tariful la gaz pentru întreprinderi cu 70 de dolari în 2012.
Accesul la finanţare este una dintre cele mai serioase constrângeri pentru companiile din regiune, întrucât băncile oferă credite foarte scumpe. Experţii explică situaţia prin faptul că sistemul bancar transnistrean este unul izolat de cel din dreapta Nistrului, acesta fiind supus şi problemelor structurale. “Penetrarea sistemului bancar în economie este foarte redusă, iar băncile nu exercită pe deplin funcţia de intermediere financiară. Mai mult decât atât, pe parcursul ultimelor luni, costul real al creditelor a crescut pe fundalul tendinţelor dezinflaţioniste, fapt ce urmează să afecteze şi mai mult accesul companiilor şi populaţiei la sursele de finanţare. În contextul în care, companiile din regiune, în special cele mici şi mijlocii, simt necesitatea acută de investiţii, spre exemplu, pentru modernizarea sistemelor de producere, facilitarea accesului la credite are o importanţă colosală”, spune expertul Alexandru Fală. În opinia lui, problemele respective se vor menţine în viitorul apropiat şi vor afecta esenţial flexibilitatea multor companii din regiune care vor dori să se ajusteze noilor realităţi economice ce vor urma implementării Acordului de asociere cu UE.
Deşi studiul denotă că sistemul bancar din regiune este relativ bine capitalizat şi lichid, ceea ce asigură o stabilitate relativă în contextul intern şi extern, experţii atenţionează că această stabilitate camuflează o serie de deficienţe structurale grave. Pe fundalul creşterii ratelor reale la credite şi a înrăutăţirii situaţiei economice interne şi din spaţiul CSI, activitatea de creditare a băncilor din regiunea transnistreană a încetinit constant pe parcursul ultimilor luni, contribuţia principală aparţinând creditelor corporative. Datele Băncii Republicane Transnistrene arată că şi calitatea portofoliului de credite bancare s-a înrăutăţit, mai ales din cauza că multe companii debitoare au o situaţie financiară precară.
“Economia regiunii se află într-o zonă apropiată de hotarul posibilităţilor de producţie. Acest fapt va cauza o dinamică economică lentă pe termen mediu”, susţin analiştii economici de la “Expert-Grup”. Ei anticipează o creştere a PIB-ului regiunii de 0,5-0,7% în 2014 şi de 1% în 2015, pe fundalul unei dinamici economice incerte din Ucraina şi Rusia, dar şi din cauza dezechilibrelor structurale caracteristice economiei acestei regiuni. Experţii cred că în aceste condiţii, industria regiunii transnistrene va finaliza anul curent cu o creştere de doar 9,8%, chiar dacă creşterea de la începutul anului a fost una plauzibilă, iar creşterea agriculturii ar fi de aproximativ 5,2%.
“Pe termen scurt şi mediu, riscul major va fi generat de înrăutăţirea situaţiei economice din Rusia şi Ucraina, dar şi de propria incertitudine economică. Respectiv, se va diminua cererea externă pentru produsele fabricate în regiunea transnistreană”, se spune în studiu. Totodată, experţii presupun că, pe termen lung, regiunea ar putea să se ciocnească cu două probleme grave. Prima – reticenţa autorităţilor de la Tiraspol de a implementa prevederile Acordului de Asociere RM-UE ar putea determina eliminarea preferinţelor comerciale acordate de către UE pentru companiile din regiune. “Aceasta va eroda competitivitatea de preţ a mărfurilor exportate şi cele mai importante pieţe pentru economia regiunii vor fi pierdute. În mod particular, circa 30% din exporturile regiunii se vor putea scumpi cu circa 10-15%, fapt ce va rezulta în diminuarea prezenţei companiilor transnistrene specializate în industria uşoară pe piaţa UE. În al doilea rând, implementarea prevederilor Acordului de Asociere va cere ajustarea infrastructurii calităţii din Republica Moldova la standardele UE. Aceasta va duce la creşterea esenţială a discrepanţei dintre standardele de calitate existente pe cele două maluri şi va servi drept barieră non-tarifară majoră pentru companiile din regiune, atât pentru accesul pe piaţa UE, cât şi pe alte pieţe non-CSI”, susţine Adrian Lupuşor.
Lilia Platon
