Interviu cu Dumitru Alaiba, şef al Secretariatului Consiliului Economic al prim-ministrului
– În ultimul timp, se pare, judecând după deciziile adoptate, inclusiv la propunerea Consiliului Economic al premierului, se întreprind unele acţiuni pentru a îmbunătăţi mediul de afaceri, dar mai rămân multe probleme ce îşi mai aşteaptă rezolvarea. Câţi ani o să mai vorbim de constrângeri?
– Este încă mult de făcut. În loc să eliminăm constrângerile, pe parcursul anilor au apărut noi şi noi reglementări. Au fost introduse noi reguli, fără a le elimina sau optimiza pe cele vechi. E oarecum natural, pentru că o instituţie are totdeauna tentaţia de a impune reguli noi. Şi aceasta se întâmplă în orice birocraţie, nu doar la noi. Problema este că la noi aceasta a scăpat puţin de sub control.
Nu există, din punctul meu de vedere, o conştientizare a faptului că orice regulă nouă, în afară de faptul că descurajează antreprenorul şi îl face tot mai puţin competitiv, să umble pe coridoare după noi şi noi certificate, este şi o sursă de corupţie. Din păcate, semnalele care vin din partea mediului de afaceri, a donatorilor, spun că, în fine, corupţia din sfera economiei este mare: mită la tot colţul, acte permisive eliberate netransparent sau cineva este privilegiat, iar cineva stă în rând.
Ceea ce putem să facem cu adevărat, e să eliberăm antreprenorii de sub presiunea instituţiilor statului.
– De ce anume Consiliul Economic ar trebui să facă acest lucru? Oare nu fiecare instituţie este interesată să elaboreze proiecte pe care să le propună spre dezbatere?
– Ele, de fapt, sunt responsabile în continuare. Ceea ce face Consiliul este să asigure o platformă de dialog între mediul de afaceri, donatori şi instituţiile statului. O platformă unde se pun pe masă probleme care, într-adevăr, dor. Responsabilul final, oricum, rămâne autoritatea care, conform competenţelor, trebuie să iniţieze un anumit proces de reformă şi să-l ducă la bun sfârşit. Noi suntem unitatea care doar facilitează procesul acesta şi odată ce o indicaţie a premierului este dată unei instituţii, noi ne asigurăm că aceasta este îndeplinită la timp. Oferim asistenţa de care dispunem. Dacă nu dispunem de resurse, există foarte mulţi donatori care sunt gata să ajute.
Viziunea noastră este că dacă putem să facem o schimbare într-o săptămână, trebuie s-o facem în acest termen, altfel antreprenorii suportă pierderi.
– Schimbare pe care o consultaţi şi cu antreprenorialul, şi cu instituţiile statului?
– Problema este că deseori sunt diferiţi experţi în domeniu în instituţiile statului care cred că ştiu mai bine problema. Antreprenorii, cel puţin asociaţiile cu care discutăm, niciodată nu spun că nu vor o anumită regulă, când ea este justificată sau este stabilită din raţionamente de siguranţă. Ceea ce vor ei este ca reglementarea „x” sau „y” să le aducă un confort şi lor, ca să nu fie nevoiţi să cheltuiască prea mult. Dacă este posibil de realizat ceva prin prezentarea a două acte, de ce ar trebui să fie şapte?
– Oamenii de afaceri, în general, ar dori să nu fie nici o reglementare, să nu plătească impozite. Aşa e firea antreprenorului de la noi.
– În orice ţară ei gândesc la fel, ar vrea să aibă cât mai mici impozite, cât mai puţine reguli. Noi nu negăm rolul instituţiilor în a asigura ordine în economie, dar rolul statului în economie, ca atare, este unul simplu, de a asigura protecţia consumatorului, respectarea standardelor şi de a se asigura că regulile de piaţă, în general, sunt respectate. Dacă nu este risc pentru siguranţă, atunci nu trebuie să existe nici autorizaţia ca atare. La noi există mult mai multe autorizaţii, decât riscuri pentru consumator.
– Atunci când se vorbeşte despre unele modificări la legislaţia cu caracter economic, se spune că astfel vom avansa în topul „Doing Business”. Noi facem aceste schimbări de dragul străinilor sau a oamenilor care dezvoltă o afacere în ţară?
– Evident că aceste schimbări fac Moldova mai atractivă în faţa investitorilor străini. Dar ele se fac nu pentru a avansa în clasamente. Nu este o intervenţie de dragul „Doing business”, noi vrem să avem un mediu antreprenorial normal în ţară. Deşi investitorii se uită şi la aceste clasamente când vor să investească într-o anumită ţară. Este o iniţiativă comparativă foarte interesantă.
– Orice birocraţie se reflectă, în primul rând, asupra întreprinderilor mici şi mijlocii…
– Pentru un monopolist nu este o problemă să ia un avocat şi un finanţist, şi să meargă pe coridoarele birocraţiei. Lor le este mai comod aşa, decât să facă faţă concurenţei. Barierele sunt foarte comode pentru aceste întreprinderi monopoliste. Nu putem spune acelaşi lucru despre IMM-uri. Accesul la finanţare este o problemă mare pentru ele. Situaţia este destul de tristă, băncile nu acordă credite ieftine şi pe termen lung. Dar, în acelaşi timp, în condiţiile în care nu putem asigura IMM-urile cu bani ca să-şi finanţeze investiţiile, le impunem să cheltuiască enorm de mult din resursele proprii pentru interacţiunea cu statul. De exemplu, la un export de vin, realizat de o întreprindere mică şi mijlocie, 60 la sută din costuri sunt cheltuite pe laboratoare, testări, certificate şi restul pe transport.
– Oricum, vorbind de finanţare, ar trebui să amintim de site-ul finantare.gov.md.
– Unica alternativă la creditele bancare o reprezintă banii oferiţi de către creditorii şi donatorii externi, Uniunea Europeană, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Banca Europeană pentru Investiţii, Banca Mondială etc. Există o oportunitate pentru IMM-uri pentru că ratele sunt puţin mai joase decât la creditele comerciale şi există posibilitatea de a finanţa o investiţie pe termen lung. Băncile noastre nu oferă credite pe o perioadă mai mare de trei ani, iar o investiţie normală, în trei ani nu o recuperezi. În aceste proiecte banii se dau pe 7-10 ani, în unele scheme de credit şi mai mult.
Antreprenorii pot accesa în continuare programe de finanţare privind asistenţa financiară disponibilă pentru lansarea şi dezvoltarea afacerilor. Modulul www.finantare.gov.md conţine toată informaţia privind programele şi mecanismele de finanţare a antreprenorilor oferite de organizaţiile internaţionale şi ţările donatoare prin intermediul diferitor ministere şi agenţii subordonate Guvernului. La moment, pe site sunt plasate 27 de scheme de finanţare, care însumează aproape 500 de milioane de euro.
– Ce alte proiecte au fost promovate de către Consiliul Economic?
– Modulul despre care am vorbit a fost unul din primele proiecte pe care le-am lansat şi ne bucurăm că este destul de popular.
Am început cu procedurile de înregistrare a unei afaceri. Nu pentru că acolo era cea mai mare problemă, dar am crezut că vom avea rezultate mai rapide. Acesta este primul pas pe care trebuie să-l faci atunci când doreşti să deschizi o afacere. Ce am făcut? Împreună cu Camera Înregistrării de Stat, Serviciul Fiscal, Casa Naţională pentru Asigurări Sociale, Biroul Naţional de Statistică şi Casa Naţională pentru Asigurări în Medicină am reuşit, anul trecut, să eliminăm patru din cinci vizite obligatorii la diferite instituţii. Acum înregistrarea unei afaceri se face prin Ghişeul Unic al Camerei Înregistrării de Stat. Mai departe, un proiect de lege care prevede eliminarea obligativităţii ştampilei va fi trimis în Parlament. Este, la prima vedere, o chestie simbolică. Dar toţi care au un climat de afaceri favorabil au eliminat acest rudiment. Eliminarea ştampilei va reduce 30 la sută din costurile pe care le suportă un antreprenor. Pentru IMM-uri contează.
Un alt proiect este utilizarea unei singure semnături electronice autentificate pentru toate e-serviciile de raportare. Diferite instituţii solicitau diferite tipuri de semnături electronice ce nu erau compatibile una cu alta. Ca urmare, agentul economic trebuia să aibă mai multe e-semnături pentru a putea depune rapoartele de activitate în format electronic, ceea ce implica cheltuieli. Potrivit estimărilor, circa 30 la sută din timpul consumat de un antreprenor pentru a raporta electronic îl reprezintă doar semnarea.
– Ce veţi întreprinde pentru simplificarea raportării care implică mari cheltuieli de timp, mai ales?
– Este un proces mai lung. L-am iniţiat, în primul rând, împreună cu donatorii. Există un grup de lucru care reuneşte reprezentanţii instituţiilor responsabile, a mediului de afaceri, experţi în domeniu. Este ştiut faptul că unele repoarte se dublează. Unele şi aceleaşi cifre sunt prezentate diferitor instituţii. Ceea ce vrem noi este ca o cifră să fie solicitată o singură dată. Aceasta reduce din povara contabililor. Ei suferă cel mai mult. Mai ales întreprinderile cu 5-10 angajaţi.
Se planifică introducerea raportării simplificate pentru agenţii economici mici. Un raport super-simplu, super-rapid.
Ceea ce am mai încercat să facem este, de exemplu, reducerea costurilor de export pentru că aceasta este o problemă, în primul rând, pentru antreprenorii mici. Astfel, costurile de laborator sunt mult mai mari decât cele din ţările vecine. În România, de exemplu, aceleaşi testări sunt de două-trei ori mai ieftine. Dacă n-o să reuşim să-i ajutăm pe exportatori, atunci şi în ţară o să vină mai puţini bani.
– Şi dacă ne referim la controale care, de asemenea, descurajează afacerile…
– La fază incipientă există Registrul de stat al controalelor (controale.gov.md). Avem peste 30 de instituţii care au dreptul de control. Nu spunem că nu trebuie să existe controale, însă ele trebuie să fie făcute transparent, iar agentul economic să fie informat din timp. Asta în cazul în care vorbim de un control planificat, dacă este inopinat, se aplică altă procedură. Aici am putea reduce din riscul corupţiei, din abuzurile pe care le fac diferite instituţii. Controalele nu trebuie să fie o sursă de venit din amenzi, ci o verificare a modului în care se respectă anumite norme.
– Cu părere de rău, avem multe legi bune, dar stăm foarte prost cu implementarea acestora. Poate Secretariatul Consiliului Economic să monitorizeze cum sunt puse în practică deciziile despre care aţi vorbit?
– Asta încercăm să facem. Şi nu doar noi, ci împreună cu asociaţiile de afaceri, în primul rând, pentru că ele deţin foarte multă informaţie din sectorul privat. Am vorbit despre înregistrarea afacerii. Legea exista de vreo trei ani, a fost votată în 2011, trebuia doar să fie implementată. Ceea ce urma de făcut e să se facă schimb de date între Camera Înregistrării şi restul instituţiilor şi să fie asigurat mecanismul prin ordine interne, instrucţiuni clare, la nivel de angajat.
A intervievat Vlad Bercu
