Un proiect ale cărui capacităţi generează acoperire naţională nu se ţine doar pe ambiţia cuiva sau pe atmosfera sărbătorească din ziua lansării. Nici proiectul “Prima Casă” nu poate face aşa ceva. Atunci când a fost lansat, nu s-a pornit doar de la constatarea faptului că există o largă comunitate de oameni care are nevoie de casă. Da, această condiţie era una determinantă, însă proiectul avea ca şi componentă obligatorie capacitatea statului, prin bugetul său, de a sprijini un asemenea proiect, capacitatea băncilor de a oferi rate suportabile, dar care să nu fie în dauna sistemului bancar, capacitatea domeniului imobiliar de a pune pe tavă casele de care este nevoie. Mai noi, mai vechi, dar care să răspundă cererii la momentul respectiv.
Ei bine, toate aceste condiţii au fost întrunite, iar funcţionarea acestui mecanism era garantată şi prin ceea ce demonstra că Prima Casă “merge” bine în alte ţări. Bunăoară în România.
În ultimul timp, însă, în acest proiect se constată anumite dezechilibre, generate probabil nu de promovarea unor politici greşite, ci de un context marcat de turbulenţe care, aşa cum ni se spune nouă când ne aflăm la bordul unei aeronave, apar pentru că avionul dă de goluri acolo sus. O fi aşa sau nu, cine ştie. Cert e că aeronava “Prima Casă” se zdruncină. Zilele acestea s-a scris că resursele prevăzute în Bugetul de stat pentru anul 2021 pentru compensaţiile oferite în cadrul programului “Prima Casă” au fost epuizate. Potrivit autorităţilor, doar pentru luna iunie se atestă o insuficienţă de patru milioane lei. Care este cauza apariţiei unor asemenea breşe în structura construcţiei: bugetul zgârcit oferit pentru anul curent proiectului respectiv sau cererea prea mare care, iniţial, nu a putut fi prognozată?
Cererea de case prin acest proiect nu este una din marile neclarităţi ale universului. Ea poate fi calculată la o lectură mai atentă a tendinţelor, lucru care, probabil s-a făcut la timpul potrivit. Fondul alocat din buget, însă, ca şi alte alocări pentru alte domenii, a fost influenţat de contextul pandemic în care trăim, fiind prea mic până la urmă.
Pornind de la situaţia creată, pentru a nu stopa finanţarea cererilor acceptate deja, Guvernul a identificat soluţia – să aloce 9,5 milioane lei din Fondul de rezervă. Ulterior, banii ar urma să fie restabiliţi prin modificarea Legii bugetului de stat pentru 2021. Un proiect în acest sens a fost elaborat de Ministerul Finanţelor şi transmis Cabinetului de miniştri spre aprobare.
Când vorbim despre modificarea Legii Bugetului ca soluţie salvatoare, trebuie să ţinem cont de contextul în care se fac asemenea declaraţii. Acolo sus avem totuşi un guvern cu împuterniciri limitate mai ales când este vorba despre redistribuirea mijloacelor bugetare. Da, vedem şi noi că nu este deloc departe ziua în care vom avea alegeri parlamentare, ceea ce înseamnă că dincolo de ea va exista o majoritate care îşi va asuma guvernarea. Vom avea, deci, un guvern beneficiar al unui suport politic pe o durată anumită, un guvern care ar putea umbla cu radiera prin Legea Bugetului şi care ar putea înlocui o cifră cu altă cifră. Ceea ce scriu nu e deloc un oarecare exerciţiu de imaginaţie, ci un proces firesc, dar mai ales un proces absolut necesar.
Ar fi păcat să admitem o pauză, care ar putea avea ca şi continuare abandonarea unui proiect care se bucură totuşi de popularitate.
În plus, potrivit unei note informative a proiectului, stoparea finanţării cererilor acceptate în Program va crea condiţii de neonorare de către beneficiari a obligaţiei de plată către creditori şi, respectiv, va creşte riscul de declarare a creditelor neperformante.
Totodată, epuizarea alocaţiilor pentru finanţarea programelor de compensare atrage după sine stoparea definitivă a acestora şi creşterea riscului de apariţie a creditelor neperformante în cadrul Programului de stat “Prima Casă”, din cauza incapacităţii de plată a unor beneficiari. Totodată, apare riscul activării garanţiilor şi transferul din bugetul de stat către băncile finanţatoare din program a acestora. Recuperarea mijloacelor financiare, transferate în calitate de garanţii către băncile-partenere va fi posibilă doar după executarea dreptului de ipotecă de către banca comercială şi vânzarea imobilului ipotecat. Procedura respectivă este una îndelungată şi creează premise pentru blocarea temporară a mijloacelor financiare ce pot fi utilizate în finanţarea altor cheltuieli prioritare.
Autorităţile spun că numărul beneficiarilor de credit ipotecar “Prima Casă” este în creştere. În urma analizei dinamicii de depunere a cererilor pentru acordarea compensaţiilor, s-a estimat că până la sfârşitul anului 2021, de programele de compensare vor beneficia de credite 5.873 de persoane.
Ministerul Finanţelor, notează că, până în prezent, suma totală a creditelor acordate de către bănci este de 3,16 miliarde lei, iar valoarea totală a garanţiilor active constituie 1,58 miliarde lei. Suma compensaţiilor acordate din bugetul de stat pentru acoperirea parţială a cheltuielilor pe care le suportă beneficiarii pentru achitarea creditului ipotecar în cadrul Programului de stat “Prima Casă” constituie 52,3 milioane lei.
Şi pentru că oricum vorbeam despre modele pe care le urmăm cu atenţie, trebuie să spunem că, în timp ce noi căutăm bani, modelele respective caută idei. Mai noi. Şi chiar le găsesc.
În România, bunăoară, potrivit unor modificări de dată relativ recentă, “Prima Casă” nu se va mai numi aşa, ci îşi va schimba numele în programul “O familie, O casă”.
Cu toate acestea, o parte din caracteristici vor rămâne neschimbate şi aici avem în vedere faptul că avansul minim pe care vor trebui să îl achite solicitanţii va fi tot de 5 la sută din preţul de achiziţie al imobilului; valoarea maximă a locuinţei nu poate depăşi 70.000 Euro; valoarea finanţării garantate de către stat poate fi în cuantumul maxim de 66.500 Euro; rata dobânzii va fi calculată tot aşa cum a fost specificat într-o altă ordonanţă din 2019; noua locuinţă achiziţionată nu poate fi înstrăinată vreme de cinci ani de la aprobarea creditului. În plus, conform unor prevederi mai proaspete, în momentul solicitării unui împrumut, solicitanţii trebuie să aibă un venit lunar net de maxim 4.500 lei, pentru persoanele fără copii. Familiile cu copii au un prag maxim ceva mai mare, dar care nu poate depăşi 7.000 lei pe lună.
Astfel, se doreşte ca programul să poată fi accesat de cât mai multe persoane cu fonduri mici. Acele persoane care în mod normal nu se pot încadra în cerinţele unui credit ipotecar standard. Elaboratorii schimbărilor susţin că o altă noutate cu care programul “O casă, O familie” vine este aceea că beneficiarii creditului nu vor putea deţine mai mult de o locuinţă în mediul urban.
În trecut, pentru a putea accesa un credit “Prima Casă”, trebuia să nu ai în proprietate o locuinţă mai mare de 50 mp în mediul urban doar în momentul semnării contractului de credit. După care puteai achiziţiona câte imobile doreai.
În prezent, însă, lucrurile sunt puţin diferite. Şi anume, pe toată durata desfăşurării creditului, beneficiarul nu are voie să cumpere o altă locuinţă, iar dacă o face, are termen de maxim 12 luni de a se decide cu care dintre imobile doreşte să rămână în proprietate. Prin modificarea respectivă se pune capăt afacerilor făcute cu ajutorul statului, în care persoane înstărite puteau lua apartamente prin “Prima Casă” doar pentru a le închiria, fapt care le genera profituri destul de mari.
Noi însă avem probleme cu banii. Dar eram obişnuiţi ca solicitanţii de spaţii să aibă probleme cu banii. Nu eram însă deprinşi să ni se spună că nu sunt bani în buget. E şi acesta un element nou, însă e unul care nu face bine unui proiect care, parcă făcea bine.
Constantin Olteanu
