Bancherii continuă să scumpească depozitele pentru a atrage lichidităţi, dar trendul total al depozitelor este în descreştere, în condiţiile în care, în aprilie, soldul în lei s-a redus cu 14%, iar cel în valută cu 30%, faţă de luna similară a anului precedent.
Reducerea soldului total al depozitelor în lei s-a datorat în mare parte comprimării plasamentelor la termen ale persoanelor juridice cu 32% la 1,7 miliarde de lei.
Deşi soldul total al plasamentelor s-a redus, cele la termen în lei s-au majorat cu 5,7% la un nivel de 16,5 miliarde de lei ca urmare a majorării soldului persoanelor fizice cu 13,8% până la 14,8 miliarde de lei. Majorarea s-a datorat şi ratelor de dobândă atractive. În ceea ce priveşte depozitele interbancare, odată cu lichidarea celor trei bănci problematice şi scoaterea punctelor de bilanţ ale acestora din statistica BNM, stocul a ajuns la zero pentru unele bănci, iar soldul total în valută şi lei a constituit 122 milioane de lei. Cele mai multe depozite interbancare le are Victoriabank – 23 milioane de lei.
O cădere de aproape o treime au avut-o depozitele în valută străină – 30%. Cele la termen s-au prăbuşit cu 20% la 16 miliarde de lei. Reducerea s-a datorat comprimării economisirilor din partea persoanelor fizice şi juridice cu câte 10% şi, respectiv, 55%.
Datele BNM arată că plasamentele în lei continuă să se scumpească, iar rata medie ponderată a dobânzii la depozitele la termen atrase în valută în luna aprilie a constituit 2,45 la sută, în creştere cu 0,39 puncte procentuale, comparativ cu luna martie 2016.
În luna aprilie 2016, rata medie ponderată la depozitele la termen atrase în monedă naţională a constituit 13,86 la sută, majorându-se cu 2,10 puncte procentuale faţă de aprilie 2015. Comparativ cu luna martie 2016, rata medie a dobânzii la depozitele atrase la termen în monedă naţională, în perioada de raportare, a scăzut cu 0,83 puncte procentuale.
Cele mai atractive plasamente au fost cele de la 3 până la 6 luni, atrase cu o rată medie a dobânzii de 16,43 la sută, în luna de referinţă, constituind 42,1 la sută din totalul depozitelor la termen în monedă naţională.
Ponderea maximă (41,5 la sută) în totalul depozitelor atrase la termen în valută a fost consemnată la depunerile pe termene de la 6 până la 12 luni, cu o rată medie a dobânzii de 2,70 la sută, în descreştere cu 0,27 puncte procentuale faţă de nivelul lunii precedente.
Centrul analitic Expert Grup atrage atenţia asupra concentrării bancare care reprezintă o provocare iminentă pentru sectorul bancar autohton. La moment, primelor trei bănci le revin 66% din total active, precum şi 60% din numărul total de subdiviziuni teritoriale. În acelaşi timp, în băncile respective se află şi 70% din total depozite sau 35 miliarde de lei. Acest lucru subminează concurenţa din sector.
Eugen Ghileţchi, economist la Institutul de Politici şi Reforme Europene, spune într-o analiză că, ţinând cont de situaţia dificilă atestată în sectorul financiar-bancar, obiectivul major al Băncii Naţionale a Moldovei, în următorii ani, va fi edificarea încrederii cetăţenilor în sistem pentru atragerea plasamentelor şi păstrarea economiilor în siguranţă. Una dintre modalităţile de a contribui la realizarea acestui obiectiv este continuarea implementării cu fermitate a angajamentelor ce revin BNM din Acordul de Asociere RM-UE, în special pe segmentul financiar şi al circulaţiei de capital.
El se referă la limitările extragerilor de valută în cazul unei eventuale crize financiare. „Deşi stabilitatea macro-financiară trebuie să fie o prioritate pentru orice stat, în condiţiile în care nu există un cadru care să ofere siguranţa financiară cetăţenilor, introducerea unor prevederi restrictive privind retragerile de valută străină, ar putea crea un adevărat haos, deoarece actualmente, statul garantează mai puţin de 270 € din depozitele persoanelor fizice, ceea ce este de 370 de ori mai puţin decât norma europeană (100,000 euro, conform Directivei UE). Introducerea noilor măsuri de salvgardare în astfel de condiţii va putea contribui la deteriorarea încrederii în sistemul bancar”, consideră economistul, Eugen Ghileţchi.
În anul 2011, a fost semnat Memorandumul de înţelegere privind menţinerea stabilităţii financiare, pentru a determina măsurile de combatere a crizelor financiare sistemice, a stabili procedura eficientă de interacţiune între autorităţi, în vederea asigurării încrederii în sistemul şi instituţiile financiare. Conform acestui memorandum, „criza financiară sistemică apare atunci când una sau mai multe instituţii financiare au probleme destul de serioase cu un impact negativ semnificativ asupra economiei reale. Stabilitatea financiară se menţine prin reglementări corespunzătoare ale riscurilor actuale şi potenţiale, prin managementul eficient al mecanismelor de gestionare şi redistribuire a riscurilor, precum şi prin asigurarea încrederii populaţiei în sistemul financiar.
Prin urmare, după cum afirmă Ghileţchi, ceea ce a avut loc în Moldova în ultimele 24 de luni, poate fi calificată drept o criză financiară sistemică. Dacă prevederile care urmează a fi introduse prin proiectul de modificare a Legii privind reglementarea valutară existau în trecut, atunci putem admite că Banca Naţională ar fi putut restricţiona retragerile de valută străină pe perioada lichidării băncilor. Deşi stabilitatea macro-financiară trebuie să fie o prioritate pentru orice stat, în condiţiile în care nu există un cadru care să ofere siguranţă financiară cetăţenilor, introducerea unor prevederi restrictive privind retragerile de valută străină, ar putea crea un adevărat haos.
Actualmente, conform legii privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar, „în cazul în care depozitele unei bănci licenţiate devin indisponibile, Fondul de garantare a depozitelor bancare garantează plata acestora către fiecare deponent, indiferent de numărul şi mărimea lor sau de moneda în care s-au constituit, plafonul de garantare fiind de 6000 lei moldoveneşti. “Spre deosebire de aceasta, în ţările Uniunii Europene, conform Directivei UE, a fost introdus un nivel fix de acoperire a depozitelor bancare stabilit la 100,000 euro (atât pentru persoanele fizice, cât şi cele juridice, cu mici excepţii). Totodată, această prevedere a pus unele state-membre în situaţia de a fi nevoite să-şi micşoreze nivelul de acoperire, ceea ce a provocat riscul de a submina încrederea deponenţilor în sistemul financiar.
Un caz asemănător a fost înregistrat în Marea Britanie, unde nivelul de acoperire a fost coborât cu 10,000 lire sterline, fapt care a provocat nemulţumiri considerabile şi a fost nevoie de o campanie de informare masivă pentru a asigura un nivel adecvat de încredere în sistem.
“Prevederea ce va oferi Băncii Naţionale dreptul de a limita retragerile de valută din conturile de depozit, în condiţiile în care statul garantează mai puţin de 270 euro, ceea ce este de 370 de ori mai puţin decât norma europeană, este inadmisibilă. Aceasta va putea contribui la deteriorarea încrederii în sistemul bancar, care deja a suferit mult în urma fraudei bancare şi demarării procesului de lichidare a trei dintre cele mai mari bănci. În timp ce Banca Naţională face referinţe la anumite practici internaţionale în sfera măsurilor de salvgardare, este important să fie transpuse, cel puţin parţial, anumite mecanisme pentru consolidarea încrederii cetăţenilor şi a deponenţilor în structurile bancare”, conchide Ghileţchi.
Victor URSU
