Va fi criza economică din 2020 mai gravă decât cea din 2009? Este o întrebare care şi-o pun mulţi economişti. Ar fi dificil, însă, să se facă o prognoză exactă în condiţiile în care există păreri că ceea ce este mai rău abia urmează, că vine un al doilea val al pandemiei.
Dar este oare comparabilă criza din 2020 cu cea din 2009? Şi cum se compară doi ani economici dintre cei mai dificili pentru ţară. Biroul Naţional de Statistică a făcut publice recent datele evoluţiei Produsului Intern Brut (PIB) în trimestrul doi şi semestrul întâi al acestui an. Statisticile sunt sub aşteptări. PIB-ul a scăzut în trimestrul doi al anului 2020 cu 14,0 la sută pe seria brută şi cu 11,5 la sută pe seria ajustată sezonier. Este cea mai mare scădere din ultimii zece ani, constată experţii. În semestrul întâi, PIB-ul a scăzut faţă de perioada similară a anului precedent cu 7,2 la sută pe seria brută.
În general, evoluţia economiei moldoveneşti în trimestrul doi „este apropiată de media din Uniunea Europeană (UE) de 14,1% (România – 10,5%, Germania – 11,7%, Italia – 17,3%, Franţa – 19%) şi denotă o tendinţă din ultimii ani de ancorare tot mai pregnantă a acesteia la realităţile comunităţii economice europene. Economia R. Moldova este mică, deschisă şi dependentă de evoluţiile economice din UE, în special după semnarea Acordului de Asociere, când statele UE au devenit dominante în surse de valută, capital şi oportunităţi de piaţă cu o cotă a exportului menţinută stabil între 65-70%, cu o creştere a ponderii remiterilor de la sub 20 la sută în 2014, la aproape 50 la sută la moment şi cu cele mai notabile investiţii străine directe din ultimii ani, provenind, de asemenea, din UE”, apreciază Stas Madan, economist superior la Centrul Analitic Independent Expert-Grup.
Ce arată statisticile din 2009? Produsul Intern Brut a scăzut cu 8,6 la sută, iar contracţia în primul semestru a fost de 7,8 la sută, peste cea din anul curent de 7,2 la sută. Explicaţia e simplă, dacă economia moldovenească intra în aprilie-iunie 2020 în recesiune, pe fondul pandemiei ce devenea tot mai dură, după o creştere de 0,9 la sută în primul trimestru, atunci în 2009 criza financiară regională a căror prime efecte s-au resimţit la sfârşitul anului 2008, a dus la o prăbuşire cu 7,8 la sută în primul trimestru, după care a urmat căderea de 8,6 la sută în următoarele trei luni.
Criza din 2020 a fost provocată de o pandemie importată care se pare că nu mai are sfârşit şi a dus la stoparea activităţii majorităţii întreprinderilor, mai ales din comerţ şi producere, dar şi de o secetă care a pus la pământ afacerile în agricultură. Pe când recesiunea din 2009 a fost o urmare a crizei financiare venită din exterior, urmată de o criză economică, dar care nu a dus la închiderea activităţilor.
Iată ce arată raportul Biroului Naţional de Statistică privind evoluţia PIB-ului în trimestrul doi şi semestrul întâi al anului 2020. Cel mai dur impact negativ l-au avut domeniile care şi-au sistat activitatea din cauza pandemiei. Printre acestea sunt comerţul cu ridicata şi cu amănuntul, întreţinerea şi reparaţia maşinilor, transportul şi depozitarea sau activităţile de cazare şi alimentaţie publică. Impozitele nete pe produs s-au redus cu 12,5 la sută. Consumul final al gospodăriilor populaţiei s-a diminuat cu 9,7 la sută.
Câteva constatări ale statisticienilor. Valoarea adăugată brută în total pe economie, cu o pondere de 87,9% la formarea PIB, în trimestrul doi a fost în descreştere cu 12,6 la sută. Influenţe negative mai importante au avut comerţul cu ridicata şi cu amănuntul; întreţinerea şi repararea autovehiculelor şi a motocicletelor; transportul şi depozitarea; activităţile de cazare şi alimentaţie publică, care au înregistrat o reducere a valorii adăugate brute cu 21,4 la sută, industria extractivă şi industria prelucrătoare; producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gazele, apa caldă şi aerul condiţionat au consemnat un declin de 11,7 la sută. Şi, deoarece domenii întregi au fost puse pe „stop”, au fost plătite şi mai puţine impozite. Astfel, impozitele nete pe produs s-au redus cu 22,7 la sută.
Pe fondul reducerii remitenţelor şi intrării în şomaj a unei părţi a angajaţilor, consumul final, îndeosebi cel al gospodăriilor populaţiei, a scăzut cu 17,0 la sută. Formarea brută de capital fix s-a redus cu 15,6 la sută.
Ce constata Biroul Naţional de Statistică (BNS) după prima jumătate a anului 2009? „Reducerea semnificativă în semestrul I 2009 a indicilor activităţilor economice de bază din economia naţională (industria – cu 24,9%, construcţiile – cu 31,9%, comerţul cu amănuntul – cu 4,5%, transportul mărfurilor – cu 55,7%, volumul exporturilor şi importurilor (în USD) – cu 20,7% şi, respectiv, 35,8%) a avut un impact negativ asupra evoluţiei produsului intern brut”, arătau statisticile oficiale. Ca urmare, în ianuarie-iunie, produsul intern brut a fost în scădere – în termeni reali – cu 7,8 la sută comparativ cu perioada similară anului precedent. Indicele de volum al valorii adăugate brute total pe economie s-a redus de la 105,0% în semestrul I 2008 la 93,0% în semestrul I 2009. Valoarea adăugată brută din sectorul de bunuri a marcat o scădere de 16,7 la sută.
Pe de altă parte, valoarea adăugată brută din agricultură, economia vânatului şi silvicultură, pescuit şi piscicultură s-a situat cu 2,1 la sută peste nivelul perioadei respective a anului precedent. Formarea brută de capital fix s-a redus cu 36,7 la sută, iar consumul final total – cu 8,2 la sută.
În 2009, căderea a continuat şi în trimestrul trei, când PIB-ul a fost pe minus 7,5 la sută, revenindu-şi relativ în ultimele trei luni ale anului, astfel că pe întreg anul 2009 s-a înregistrat o scădere de 6,5 la sută.
Ce a urmat după 2009? Biroul Naţional de Statistică raporta pentru anul 2010 o creştere de 6,9 la sută, ceea ce însemna o recuperare a poziţiei pierdute în anul precedent. În 2011 avansul economic a fost de 6,4 la sută, după care a urmat o relativă stagnare de 0,8 la sută, urmată de cea mai mare creştere de după criză de 8,9 la sută, în 2013, o evoluţie mai anostă de 4,6 la sută în anul următor şi o scădere de 0,5 la sută în 2015.
Creştere de 4,1 la sută în 2021. Ultima prognoză a Ministerului Economiei şi Infrastructurii anticipează o creştere de 4,1 la sută în 2021, 4,0 la sută în 2022 şi 4,2 la sută în 2023. Care, însă, vor fi statisticile finale ale evoluţiei PIB în 2020, este greu de anticipat.
„Criza economică din anul curent ar putea fi mai rea faţă de criza economică din 2009. Şi chiar dacă în anul 2021 R. Moldova s-ar putea aştepta la o creştere economică, aceasta va fi de recuperare. De altfel, pentru a scăpa de criză, ţara noastră va avea nevoie de doi ani de creştere economică robustă (circa 5%)”, este de părere directorul executiv al Expert-Grup, Adrian Lupuşor.
Economistul Stas Madan apreciază că, „chiar dacă în Republica Moldova cea mai mare parte a PIB-ului (circa 57-58%) se formează, de regulă, în a doua jumătate a anului, perspectivele pentru întreg anul 2020 rămân mai degrabă sumbre, având în vedere că în semestrul II vom avea reflectarea statistică a impactului uneia din cele mai severe secete din ultimii ani. Respectiv, există toate premisele ca ultima revizuire a indicatorilor macroeconomici efectuată de autorităţi, care prognozează un declin economic de 4,5%, să fie depăşită, fiind posibil chiar şi depăşirea pragului de 6 la sută, înregistrat în anul de criză 2009”.
Rămâne de văzut în ce măsură este comparabilă criza din 2020 şi cea din 2009, statistic vorbind, însă la mijloc de an economic am avut de suferit mai mult decât acum 11 ani.
Vlad Bercu
