De la sfârşitul anului trecut Banca Naţională a Moldovei a tot operat modificări la rata de refinanţare şi la norma rezervelor minime obligatorii în lei. De fiecare dată banca centrală şi-a justificat deciziile prin contribuţia factorilor inflaţionişti ca urmare a înrăutăţirii situaţiei economice a partenerilor comerciali ai Republicii Moldova, dar şi ca urmare a deprecierii leului moldovenesc.
În ultima decizie de politică monetară de la sfârşitul lunii iunie, Consiliul de Administraţie al BNM a majorat rata de refinanţare cu 1 p.p., la 15,5% anual. Povestea cu majorarea ratei de bază a început în decembrie anul trecut, la 11 zile după instituirea administrării speciale la Banca de Economii, Banca Socială şi Unibank, după ce au rămas fără bani în conturi. Cele trei bănci au fost devalizate de 1 miliard USD prin intermediul creditelor neperformante.
Astfel, BNM pentru a astupa găurile din cele trei bănci a început a umbla la ratele de politică monetară, după ce aceeaşi bancă a creditat instituţiile financiare cu 9,7 miliarde de lei la instituirea administrării speciale cu acordarea garanţiilor de către fostul premier Iurie Leancă, iar la sfârşitul lunii martie cu 5,3 miliarde de lei cu acordarea garanţiilor de către ex-premierul Chiril Gaburici.
Dacă la 1 decembrie rata de bază era de 3,5%, 11 zile mai târziu, Consiliul de Administraţie al BNM a majorat-o cu 1 p.p., la 30 decembrie o majorează cu încă 2 p.p., pe 29 ianuarie rata a fost majorată la 8,5%, pe 18 februarie la 13,5%, pe 28 mai la 14,5%, iar la sfârşitul lunii iunie indicatorul de politică monetară a urcat la 15,5% anual.
În esenţă, prin majorarea ratelor de politică monetară, BNM urmăreşte reducerea volumului de lei în circulaţie, scumpirea resurselor, pentru a reduce presiunea asupra cursului şi stoparea deprecierii leului moldovenesc. Asta după ce acesta s-a depreciat cu 60% faţă de dolarul american şi cu circa 40% comparativ cu moneda unică europeană.
Mecanismul prin care rata de bază influenţează inflaţia este prin dobânda creditelor acordate de bănci. Adevăru-i că efectele se transmit cu întârziere.
O altă măsură pe care BNM o utilizează pentru reducerea masei monetare sunt rezervele minime obligatorii. Acestea reprezintă banii pe care băncile trebuie să le ţină în conturi deschise la BNM. Astfel, dacă în luna ianuarie a acestui an rezervele minime obligatorii erau de 14% din baza de calcul, în februarie acestea au fost majorate la 16%, în martie la 18%, în iunie la 20%, iar în iulie la 26%. Ceea ce înseamnă că băncile vor avea mai puţini bani liberi pentru a credita business-ul şi populaţia. Nivelul de 26% a normei rezervelor minime obligatorii este un record pentru Republica Moldova în condiţiile în care în 2008, an ce a precedat criza, rezervele obligatorii erau de 22,5%.
Scopul unei politicii monetare mai dure se referă la sporirea atractivităţii plasamentelor în MDL pentru a reduce influenţele monetare asupra inflaţiei, precum şi pentru a scădea cererea pentru valută, în vederea diminuării presiunilor valutare asupra creşterii preţurilor. Deşi se atestă o anumită stabilizare a cursului de schimb al MDL, creşterea preţurilor se intensifică, iar înăsprirea politicii monetare nu oferă efectele scontate. Totodată, înrăutăţirea condiţiilor economice face oportună, cel puţin, temperarea „avântului” BNM în majorarea ratelor de politică monetară pentru a nu suprima şi mai tare perspectivele de creştere economică, de care depinde şi stabilitatea monedei naţionale.
Deocamdată, efectele politicii monetare a BNM prin stimularea băncilor de a atrage leii din piaţă în depozite mai atractive nu se atestă, iar creditarea practic a fost pusă pe butuci în condiţiile în care odată cu majorarea indicatorilor de politică monetară s-au scumpit masiv creditele. În prezent dobânda efectivă a unui împrumut în lei moldoveneşti este de peste 22%.
Prin măsurile de politică monetară pe care le aplică, BNM încearcă să ţină în frâu şi cursul valutar pentru a nu permite deprecierea, dar efectul nu se vede. După maximul istoric din februarie de 20,99 lei pentru un dolar, leul moldovenesc nu şi-a mai revenit. În prezent paritatea dolar/leu este de 19,04. Banca centrală a încercat să contracareze efectul deprecierii leului prin intervenţiile pe piaţa valutară. Doar anul trecut rezervele valutare s-au comprimat cu 664 miliarde de lei. Cele mai mari intervenţii pe piaţa valutară au fost făcute în ultimele două luni ale anului trecut după instituirea administrării speciale la cele trei bănci devalizate. Pe 10 iulie activele oficiale de rezervă însumau 1,774 miliarde USD, ceea ce acoperă cam trei luni de importuri, în timp ce nivelul rezonabil este de şase luni. Aceasta înseamnă că în cazul unor presiuni suplimentare pe curs, banca centrală nu mai poate interveni pe piaţa valutară, ci doar la majorarea principalelor indicatori de politică monetară.
Perioada de după instituirea administrării speciale în cadrul BEM, BS şi UB a coincis cu deprecierea rapidă a monedei naţionale: din noiembrie 2014 până în mai 2015, leul moldovenesc a pierdut aproximativ 17% din valoare. În aceeaşi perioadă, activele oficiale s-au redus cu circa o treime sau cu 875 milioane USD. O posibilă cauză ţine de faptul că creditele acordate în mod fraudulos au fost convertite în valută străină, stimulând cererea exagerată pentru valută. Pe lângă deprecierea care deja a avut loc, persistă riscuri de depreciere şi în viitorul apropiat, deoarece activele oficiale de rezervă au atins nivelul minim admisibil, fapt ce limitează spaţiul de manevră al BNM în cazul unor şocuri adiţionale asupra monedei naţionale. În plus, deprecierea monedei naţionale a creat deja importante costuri sociale din cauza presiunilor inflaţioniste: nivelul inflaţiei urmează să depăşească nivelul ţintit de BNM şi să atingă nivelul de 9-11% în 2015. Costurile respective sunt amplificate de recesiunea anticipată în acelaşi an, dar şi de politica monetară restrictivă cauzată de presiunile inflaţioniste.
Presiunile asupra leului se vor accentua ca urmare a reducerii remiterilor de bani ale moldovenilor care muncesc în străinătate, dar şi a comprimării exporturilor.
Transferurile au început să se reducă începând cu trimestrul patru al anului trecut, iar în cinci luni din 2015 acestea s-au comprimat cu 175 mil. USD, la 437 mil. USD faţă de perioada similară a anului precedent. Exporturile de mărfuri s-au redus cu 16,2%, la 812 mil. USD, în cinci luni ale anului 2015.
Cel mai interesant este că BNM recurge la măsuri de sterilizare a surplusului de lichiditate din piaţă, deşi lei în piaţă nu sunt. Dimpotrivă, pe piaţă se atestă un deficit de valută ca urmare a reducerii remiterilor de bani, dar şi a exporturilor. Mai nou este că şi creditorii externi ai Republicii Moldova au anunţat că şi-au suspendat finanţările pentru suplinirea deficitului bugetar al ţării. Motivul invocat de aceştia sunt problemele din sistemul bancar moldovenesc.
BNM nu are drept ţintă menţinerea cursului valutar, ci menţinerea stabilităţii preţurilor, însă cursul leului faţă de principalele valute de referinţă se răsfrânge direct asupra preţurilor importurilor şi a utilităţilor. Un leu mai slab înseamnă un preţ mai mare plătit de populaţie pentru mărfuri şi produse şi pentru întreţinere. Acest lucru înseamnă şi o inflaţie mai mare, care în iunie a urcat deja la 8,3% peste limita ţintită de BNM de 5% plus, minus 1,5 puncte procentuale.
Inflaţia va fi şi mai mare în luna următoare în condiţiile în care la sfârşitul săptămânii trecute tarifele pentru consumatorii finali la energia electrică au fost majorate cu 37%, la 2,16 lei pentru un kilowatt/oră, iar la gaz cu 15%, la 6,53 lei pe metru cub (fără TVA). Cel mai probabil că scumpirea utilităţilor va atrage după sine un nou val de majorări de preţuri la produsele alimentare şi la cele nealimentare.
Victor URSU
