Corneliu Dodu: “În prezent este foarte dificil de a planifica şi de a avea o viziune clară asupra activităţii şi dezvoltării în perspectivă”

– Piaţa este foarte agitată ca urmare a ultimelor modificări la Legea cu privire la piaţa de capital. Aţi putea comenta, ce-i nelinişteşte pe participanţii pieţei, or, Dvs. sunteţi reprezentantul celor mai imporanţi participanţi ai pieţei – Bursei de Valori (BVM) şi Depozitarului Naţional (DNBNM)?
– Astăzi este evident faptul că fluxul continuu de schimbări legislative nu doar agită piaţa, dar face imposibilă crearea unor planuri de viitor, a perspectivelor, precum şi dezvoltarea activităţii de mai departe. Anterior, participanţii pieţei valorilor mobiliare au remarcat, în mod repetat, efectul dăunător al modificărilor permanente în legislaţie şi deja astăzi piaţa resimte piederea încrederii din partea investitorilor – banilor le prieşte liniştea.
Mulţi dintre participanţi au renunţat. De la ei deseori putem auzi expresii precum: „Deja nu mai aşteptăm veşti bune pe piaţă”. Dându-şi seama că nu pot influenţa nicidecum cursul evenimentelor, aceştia pur şi simplu aşteaptă intrarea în vigoare a tuturor modificărilor în speranţa că vor avea noroc. Însă, sunt şi participanţi care, la toate etapele, au studiat şi continuă cu perseverenţă să studieze şi să analizeze toate actele normative care apar pe piaţă. E un lucru foarte complicat şi migălos înţelegerea sensului, descoperind o mulţime de neconcordanţe, contradicţii şi interpretări.
Adesea, participanţii pieţei nu reuşesc, într-o perioadă scurtă de timp, să studieze şi să înainteze propuneri cu privire la proiectele regulamentelor elaborate de Comisia Naţională a Pieţei Financiare şi, paralel, schimbările în legislaţie. În rezultat, nici unul dintre participanţii profesionişti nu îndrăzneşte să aprecieze consecinţele implementării modificărilor legislative. Din păcate, acest lucru se referă şi la structurile pe care le reprezint.
Nu demult, la începutul anului 2013, reieşind din recomandările organizaţiilor internaţionale, s-a propus insistent şi, ca rezultat, s-a presupus că pe piaţă va exista un singur Depozitar Central şi a fost prezentat conceptul dat.
Iar acum, reieşind din modificările respective, sunt cel puţin trei, însă, doar Depozitarul Naţional al Valorilor Mobiliare al Moldovei deţine licenţa de desfăşurare a activităţii de depozitar central. Sistemul său de clearing şi decontare este integrat cu sistemul de tranzacţionare al Bursei de Valori a Moldovei şi, deja mai mult de 16 ani, funcţionează cu succes.
Celelalte două instituţii cărora li s-au transmis funcţiile Depozitarului central – Banca Naţională a Moldovei şi Ministerul Justiţiei, nu au integrarea cu platforma bursieră şi nici nu pot, şi n-ar trebui să aibă. Cu atât mai mult, că funcţiile depozitarului central presupun şi existenţa sistemului de clearing şi decontare a tranzacţiilor bursiere, ceea ce instituţiile sus-menţionate nu deţin.
Pentru cei care nu sunt iniţiaţi voi explica. Clearingul şi decontarea pe piaţa valorilor mobiliare este procesul de determinare a obligaţiunilor reciproce a participanţilor pieţei, de regulă, pe bază netă, în vederea realizării unui schimb echitabil, corect şi sigur a valorilor mobiliare pe mijloace băneşti – livrare contra plată. Totodată, acesta semnifică procesul de transfer a valorilor mobiliare la data decontării. În acest sens, „sistemul de clearing” este utilizat cu sistemul de decontare a valorilor mobiliare, iar, la moment, asemenea sistem există doar la Depozitarul Naţional.
Ce funcţii vor îndeplini Ministerul Justiţiei şi Banca Naţională a Moldovei, de asemenea, nu este clar. Vor avea doar funcţia de ţinere a registrelor entităţilor de interes public sau şi cea de clearing şi decontare, ceea ce, după părerea noastră, nu le este caracteristic? Dacă vor ţine doar registrele – e mai simplu, acestea li se vor transmite şi ei vor realiza ţinerea registrelor acelor societăţi. Dar şi aici există puncte slabe. Cu mult mai dificil va fi dacă ei vor desfăşura activitatea de clea­ring şi decontare a tranzacţiilor. Transferul datelor din sistemul de tranzacţionare în cel depozitar asigură automatizarea procesului atât în sistemul de tranzacţionare, cât şi în cel de clearing şi decontare, minimizând nenumăratele riscuri ale acestor sisteme. Astăzi acest lucru îl realizează cu succes Depozitarul Naţional. Cum vor decurge lucrurile mâine nu este clar. În ce termeni acesta va fi şi cum trebuie să fie realizat, de asemenea, nu este evident. Consecinţele şi pierderile reale ale participanţilor pieţei, precum şi cheltuielile lor suplimentare e imposibil de determinat. Cu toate acestea, astăzi este evident faptul că, pentru registratori, acest lucru semnifică cel puţin pierderea registrelor entităţilor de interes public şi în structura veniturilor lor este o parte considerabilă.
Pentru Bursă toate acestea vor genera o scădere considerabilă a valorilor mobiliare tranzacţionate. Va rămâne a zecea parte din cele ce se tranzacţionează în prezent, ceea ce va influenţa veniturile şi viabilitatea Bursei. Depozitarul Naţional va suferi şi el pierderi considerabile.
Toate acestea au loc pe fundalul unei lipse mari a cadrelor bine-instruite pentru acest segment specific al pieţei şi a unui număr suficient de specialişti pregătiţi şi certificaţi în mod corespunzător!
În acelaşi timp, creşterea cerinţelor pentru participanţii profesionişti duce la cheltuieli suplimentare: majorarea capitalului propriu, auditul tehnic obligatoriu, deţinerea unui număr corespunzător de specialişti certificaţi (din nou), achitarea licenţelor şi autorizaţiilor, cheltuieli pentru accesul la distanţă şi multe altele.
De aceea, înţeleg starea de spirit a participanţilor în ceea ce priveşte oportunitatea activităţii lor de mai departe. E ca şi cum ai împinge din urmă pe cineva care merge pe muchie de cuţit.
Deosebit de acut comentează această temă reprezentanţii registratorilor independenţi şi ai participanţilor depozitarului. Dacă mai adăugăm aici şi procesul de pregătire a participanţilor profesionişti pentru licenţiere în timp restrâns pe fundalul proiectelor regulamentelor care apar pe piaţă, atunci tabloul va fi aproape complet şi destul de trist, poate chiar sumbru.

– Dacă am înţeles corect, Dvs. vreţi să spuneţi că există participanţi care, după o activitate de 20 de ani, vor să părăsească piaţa?
– Da, există asemenea temeri. În primul rând, acest lucru se referă la registratorii independenţi. Companiile nu vor dori să lucreze în pierdere şi fără o perspectivă de schimbare a situaţiei. Această situaţie aminteşte de chifla cu stafide. Atunci când stafidele sunt scoase din chiflă, de cele mai multe ori, aceasta rămâne nemâncată. Nu întâmplător modificările la lege presupun transmiterea tuturor copiilor registrelor Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare (CNPF). Însă nu este clar dacă, în cazul în care unii registratori vor părăsi piaţa, se va reuşi transmiterea registrelor insolvabile altor registratori, după cum a fost anterior.
După părerea mea, nu este corect să impui o structură comercială să desfăşoare o activitate neprofitabilă (analogic scoaterii stafidelor!), acest lucru putând fi considerat ca ducere la faliment. Şi, apropo, au dreptul instituţiile de stat, cărora se doreşte să fie transmise funcţiile depozitarului central, să exercite activitate comercială?
Pentru a avea o imagine completă, propun să aruncăm o privire în dările de seamă ale CNPF pentru ultimele perioade la toţi participanţii pieţei.
Astăzi, brokerii şi dealerii acreditaţi la Bursa de Valori a Moldovei, deocamdată corespund cerinţelor primului nivel privind capitalul propriu care li se va atribui la 1 septembrie curent. Însă, unii dintre ei, cel puţin acum, nu sunt siguri dacă vor fi capabili în viitor să-şi majoreze capitalurile proprii pentru a-şi continua activitatea pe piaţa de capital. La ora actuală aceştia au probleme cu acoperirea cheltuielilor.
Depozitarul Naţional, pentru a-şi continua activitatea, a întreprins măsuri în vederea corespunderii la noile cerinţe ale legii. Participanţii acestuia au investit în capitalul social mijloace suplimentare în sumă de 1,8 mil. lei. Această emisiune a fost realizată încă înainte de a se schimba „regulile jocului” pe piaţă. Însă, Depozitarul Naţional, de asemenea, s-ar putea confrunta cu problema acoperirii cheltuielilor, din cauza micşorării numărului valorilor mobiliare admise la Depozitar.
În ceea ce priveşte Bursa de Valori a Moldovei, mărimea capitalului propriu corespunde cerinţelor noii legi. Cu toate acestea, numărul valorilor mobiliare care vor corespunde cerinţelor art. 67 din Legea cu privire la piaţa de capital, se va micşora considerabil. Dacă mai adăugăm aici şi cheltuielile ce reies din prevederile legii şi care sunt în creştere, vom avea nişte perspective puţin îmbucurătoare.
Bursa de Valori din Chişinău nu şi-a putut începe activitatea bursieră mai mult de 27 de luni din momentul primirii licenţei. În ceea ce priveşte capitalul propriu, aceleaşi dări de seamă ale Comisiei Naţionale pentru anul trecut şi pentru cel curent demonstrează faptul că acesta e mai mic decât capitalul social, deja de mult timp. Mai mult decât atât, el nu mai corespunde nici acelor cerinţe a capitalului propriu, care vor fi înaintate burselor la 1 septembrie curent. Toate acestea vorbesc despre faptul că situaţia acesteia la 1 septembrie se va înrăutăţi şi mai mult. Şi dacă fondatorii bursei nu vor asigura capitalul propriu în mărimea prevăzută de legislaţie, existenţa sa pe piaţă, cu siguranţă, nu va fi posibilă. Dacă fondatorii vor dori să influenţeze structura care n-a fost în stare să-şi înceapă activitatea în zile relativ liniştite pe piaţă, nu aş vrea să comentez.
Şi în final, soarta „Depozitarului Central” creat de aceiaşi fondatori, de asemenea, este ambiguă. Consider că acum se va atrage atenţia cuvenită denumirii acestui participant, „funcţiile căruia i-au fost transferate Băncii Naţionale şi Ministerului Justiţiei”, deoarece acest participant, în procesul înregistrării sale, a încercat să uzurpeze acest gen de activitate în denumirea sa. Desfăşurând activitatea de ţinere a registrului şi fiind un registrator independent cu o licenţă corespunzătoare de registrator, astăzi acesta duce în eroare piaţa prin denumirea sa. Neavând licenţă de depozitar central, a fost înregistrat cu numele „Depozitarul Central”.
Modificarea legilor şi a „regulilor de joc” va afecta, într-o oarecare măsură, fiecare participant. Şi doar timpul va arăta cine va supravieţui.

– În legislaţie se modifică definiţia „entităţi de interes public”. Mulţi emitenţi vor fi afectaţi de această modificare?
Această definiţie constă din două puncte:
a)    Ca şi anterior, aici sunt parte instituţiile financiare, companiile de asigurări şi fondurile de pensii, doar că acum ele sunt numite facultative. Acest punct este completat de companiile de leasing;
b)    Al doilea punct se referă la emitentul ale cărui valori mobiliare, la cererea sau cu acordul său, sunt admise spre tranzacţionare pe piaţa reglementată.
Reieşind din analiza noastră, în noua definiţie, din punctul a), fac parte 44 de instituţii – 14 bănci, 16 companii de asigurări şi 14 companii de leasing.
În ceea ce priveşte punctul b), la moment, nu este posibil de determinat numărul societăţilor, însă, asemenea societăţi sigur vor apărea, deoarece vor exista motive întemeiate pentru cererea de admitere şi acestea, în mod conştient, vor deveni „entităţi de interes public”. Această expresie trebuie conştientizată şi cred că acum, în primul rând, mă înţeleg cei ce au studiat destul de bine modificările la lege.
Cu toate acestea, consider că trebuie să atragem atenţia asupra faptului că pentru entităţile de interes public au fost impuse cerinţe drastice cu privire la dezvăluirea informaţiei şi auditul obligatoriu de două ori pe an, ceea ce constituie un factor descurajator, însă nu şi determinant.

Oleg Spiridonov